Cum ar trebui sa arate primele 3 luni de viata ale bebelusului
Imagineaza-ti cum trebuie sa arate cel de-al treilea trimestru de sarcina pentru un bebelus: strans invelit in uterul care ii limiteaza miscarile, si asa incetinite de lichidul amniotic caldut in care pluteste; zgomotul de fond al sangelui care curge prin arterele uterine este intrerupt ritmic de bataile inimii mamei, iar din cand in cand, prin acest vuiet uniform, ajung pana la el sunete de acum familiare: vocile mamei si a tatalui, sau muzica lor preferata. E intuneric, iar stimulii sunt redusi.
Acum, incearca sa iti inchipui ce inseamna nasterea. Porneste de la stransoarea neobisnuita a uterului, care ii accelereaza bebelusului bataile inimii. Secretia sporita de cortizol si adrenalina din corpul mamei ajunge si la bebelus, care resimte o stare de agitatie, poate chiar de panica.
Apoi, trecerea prin canalul pelvin, atat de inghesuita, doar pentru a ajunge intr-o lume rece, nesfarsita, fara granite si limite, cu lumini puternice si sunete intense – sa ne gandim numai cum suna instrumentarul medical in tavitele acelea metalice. Iar agitatia continua: mama nu e nicaieri, pentru mult timp, bebelusul e spalat, manevrat, ba chiar si intepat, sanul linistitor e departe, mirosul si vocea familiare – nicaieri.
Si asta este doar intrarea intr-o lume noua. Dar lucrurile nu se opresc aici, caci bebelusul incepe sa simta acum foame sau sete, singuratate, nesiguranta, cald sau frig, dureri de burtica, si atat de multe lucruri necunoscute pana acum. Nu e de mirare ca in primele luni de viata, bebelusii sunt atat de plangaciosi, nu?
Ce este cel de-al patrulea trimestru de sarcina?
Medicii se refera la acest interval de timp ca la o ocazie pentru ca bebelusul sa se obisnuiasca la mediul extrauterin. Primele 3 luni de viata ale bebelusului sunt cu atat mai inspaimantatoare pentru el, la nivel primar, pentru ca in aceasta perioada, desi resimte o multime de senzatii si de sentimente, nu poate face nimic …decat sa planga.
Daca este speriat nu poate fugi sa se ascunda, cum i-ar dicta instrictul; daca ii este foame, nu si-o poate alina singur; daca ii e frig, nu are ce sa faca. El se bazeaza exclusiv pe parinti – sau pe adultii care il au in grija – asadar este cu atat mai important ca adaptarea la aceste conditii noi sa se faca atat de lin cat este posibil.
Exista, chiar, o teorie care sustine ca de fapt, sarcina umana ar trebui sa aiba…4 trimestre. Ipoteza porneste de la observatia ca puii de oameni sunt cei mai neajutorati pui de mamifere care se nasc; nasterea ar avea loc prematur, la 38-40 de saptamani, pentru ca altfel nu ar mai fi posibila: evolutia noastra a dus la cresterea sistemului nostru nervos, ceea ce a dus la cresterea dimensiunilor capului, care nu ar mai putea trece prin canalul pelvin, daca sarcina ar dura mai mult.
Indiferent de motive, primele 3 luni de viata ale copilului sunt considerate un interval de adaptare la o situatie noua; si cum intreaga familie e in etapa de adaptare la o situatie noua si solicitanta, e posibil ca lucrurile sa para, dintr-odata, foarte dificile. Realitatea este ca exista mici trucuri practice care ii vor face bebelusului aceasta tranzitie mai lina, iar voua, ca parinti, viata mai usoara. Descopera-le, in continuare, alaturi de noi.
Cumpara un sistem de purtare adecvat de la nastere
Indiferent cine il poarta pe bebe, ca e mama, tatal, bunica sau matusa, sistemul de purtare ergonomic si adecvat de la nastere este foarte eficient in recreerea unui mediu asemanator celui din viata intrauterina. Copilul e la caldura si adapost, protejat intrucatva de factorii stimulatori atat de numerosi din mediu, tinut oarecum strans, fara posibilitatea de a face miscari largi care sa il sperie, lipit de pieptul adultului, caruia ii aude ritmul familiar al inimii. Exista cel putin un studiu care demonstreaza ca bebelusii purtati sunt cu pana la 50% mai putin plangaciosi decat ceilalti.
Desigur, este esential sa alegi corect sistemul de purtare; poti apela la grupurile de babywearing nationale sau locale si la “bibliotecile” de sisteme de purtare existente in unele dintre orasele mari, ca sa inveti mai multe pe acest subiect.
Nu subestima importanta contactului piele pe piele
Contactul piele pe piele este absolut spectaculos ca efecte, atat pentru bebelusul care face eforturi sa se obisnuiasca cu lumea, cat si pentru mama. Datorita lui creste secretia de oxitocina, ceea ce ajuta la instalarea lactatiei, dar si la crearea unei relatii mult mai apropiate intre bebe si mama.
Dr Jack Newman, probabil una dintre cele mai mari voci in ceea ce priveste alaptarea, sustine ca, contactul piele pe piele aduce cu sine numeroase beneficii: creste sansele ca bebelusul sa se ataseze corect la san, ajuta la reglarea temperaturii corporale mai eficient decat un incubator, ii sustine frecventa cardiaca si respiratorie in limite normale, contribuie la mentinerea unui nivel optim al glicemiei, previne plansul inutil sau indelungat, si favorizeaza alaptarea mai indelungata si mai corecta, mama avand ocazia sa observe imediat ce micutul cere din nou de mancare.
“Daca bebelusul este infasat, el nu poate interactiona cu mama lui in modul in care e programat de catre natura. Contactul piele pe piele intre mama si bebelus declanseaza la acesta din urma comportamente primare, instinctuale: cautarea sanului, respiratul regulat, mentinerea constanta a temperaturii, reglarea glicemiei”, sustine dr. Jack Newman.
Chiar daca bebe nu se murdareste, baia e un ritual mult apreciat
Exista bebelusi carora nu le place senzatia de a fi dezbracati: fie aerul li se pare prea rece, fie libertatea de miscare ii ia prin surprindere. Dar nu dureaza mult pana cand si acestia invata sa anticipeze placutul ritual care aminteste atat de bine de clipele cand era complet scufundat in lichidul amniotic.
Daca doresti, poti intra in cada odata cu bebelusul; contactul piele pe piele nu va face decat sa adauge puncte in plus magiei scufundarii partiale in apa calda. In liniste, cu o lumina nu prea intensa, micutul va gasi un excelent moment de relaxare; il poti mangaia cu miscari line. Atunci cand il scoti din apa, pune-l intr-un prosop calduros si absorbant, usuca-l bland prin tamponare si asteapta-l sa se incalzeasca inainte sa incepi sa il imbraci. Poti chiar sa il pui mai intai la san, si abia apoi sa ii pui hainele.
Unele voci sustin ca bebelusii nu sunt murdari, deci ritualul baii zilnice ar fi inutil. Chiar daca nu folosesti sapunuri in fiecare zi, aceste simple momente de liniste sunt un motiv suficient sa continui rutina zilnica.
Nu il lasa sa doarma singur
Exista nenumarate dezbateri pe tema co-sleepingului, majoritatea generate de faptul ca initiativele unora dintre parinti intra in conflict cu recomandarile oficiale ale specialistilor in sanatatea bebelusilor. Concluzia la care s-a ajuns este ca cea mai sigura metoda de co-sleeping se refera la solutia in care nou-nascutul doarme la el in patut noaptea, dar patutul este amplasat in camera parintilor.
O alta varianta acceptabila, cu conditia implementarii catorva masuri suplimentare de precautie, este cea in care o laterala a patului micutului este scoasa din uz, in asa fel incat acesta sa poata fi alipit patului pentru adulti, pe partea pe care doarme mama, asta facand posibila alaptarea cat mama inca mai motaie peste noapte, ceea ce sporeste gradul de confort pentru amandoi “partenerii” in acest proces.
Pe langa plans, singurul mecanism prin care bebelusul poate atrage atentia asupra problemelor sale la aceasta varsta, el mai este “echipat” cu inca un sistem de aparare, de data aceasta impotriva abandonului. Este cel care il face sa deschida ochii mari si sa fie cat se poate de vioi imediat ce il asezi din brate in pat, desi pana in clipa respectiva parea sa doarma neintors.
Practicarea co-sleepingului in siguranta – subliniem acest lucru, caci este foarte important – il ajuta pe bebe sa o simta aproape pe mamica lui, sa ii auda respiratia, sa ii simta mirosul, ceea ce il face sa doarma mult mai linistit. Un somn linistit pentru bebe inseamna o odihna bine-meritata pentru mama. Asadar, macar in aceasta perioada, probabil ca e bine sa incerci sa iti stabilesti corect prioritatile si sa mai lasi deoparte treburile casnice.
Alapteaza la cerere
Studiile ultimilor ani au demonstrat ca alaptarea trebuie sa se faca la cerere. Cu alte cuvinte, ii oferi bebelusului sanul ori de cate ori il cere, pentru oricat timp doreste. Programele de supt au efecte negative variate: nu permit ajustarea ofertei la cerere, cu alte cuvinte poti ajunge in curand sa te plangi ca nu (mai) ai destul lapte, pot duce la deshidratarea bebelusului, care are un stomac atat de mic si o digestie atat de rapida pentru laptele matern incat are nevoie de alaptari frecvente, si in cele din urma, poti constata, impreuna cu medicul pediatru, ca bebelusul nu creste asa cum v-ati astepta.
Tine cont de faptul ca singurele persoane suficient de competente sa ofere sfaturi legate de alaptare sunt consultantii in alaptare atestati IBCLC, nu prietenele, asistentele medicale sau, si mai rau, asa-numitii experti in somnul bebelusilor.
Exista perioade in care bebelusul pare sa doreasca sa stea la san 24 de ore din 24 (ei, daca e sa fim realisti, numai vreo 20 de ore din 24), dar intotdeauna exista un motiv pentru asta. Cel mai adesea e vorba despre un puseu de crestere, iar alaptarea aceasta prelungita nu face decat sa te ajute sa produci mai mult lapte, pentru nevoile crescute ale copilului. Nu dureaza decat 2-3 zile de obicei, deci un pic de rabdare te va ajuta sa depasesti perioada dificila.
Iesiti cat mai des la plimbare
Vasta majoritate a bebelusilor iubeste plimbarile – cu masina, cu caruciorul, in sistemul de purtare. Leganatul inerent acestora le aminteste celor mici de leganatul permanent din viata intrauterina, asadar ii linisteste – chiar daca la semafoare, s-ar putea ca povestea sa fie putin diferita.
Important este ca daca mergeti la plimbare cu masina, bebelusul sa fie bine asigurat in scoica, si sa nu te incapatanezi sa il lasi sa planga in ideea ca “se obisnuieste el”. La aceasta varsta este prea devreme sa ii ceri sa inteleaga motivul pentru care trebuie sa stea in scoica; poate avea, pur si simplu, o perioada in care prefera bratele mamei, pentru ca ii sporesc sentimentul de siguranta. Accepta situatia, nu va dura mult. Aerul curat, soarele, simplul fapt ca iesiti din casa va va ajuta pe amandoi.
Infasa bebelusul, dar fa-o corect
Infasarea bebelusului este considerata o tehnica veche si depasita, ba pentru o lunga perioada de timp, s-a batut atata moneda pe faptul ca infasatul este nesanatos pentru articulatiile soldurilor, incat majoritatea parintilor o privesc azi ca pe ceva oribil. Realitatea este ca limitarea miscarilor pe care le face bebe cu manutele si piciorusele il ajuta adesea sa se linisteasca; daca esti parinte, ai observat cu siguranta cum nou-nascutul tresara in somn si se sperie singur de miscarile pe care le-a facut cu mainile.
Exista tehnici sigure de infasare, care nu ii fac nici un rau copilului, ci pur si simplu il ajuta sa fie mai calm si sa doarma mai bine. Si pentru ca o imagine e mai valoroasa decat o mie de cuvinte, iti recomandam sa urmaresti un filmulet informativ pe YouTube despre cum poti infasa bebelusul fara sa risti sa ii faci vreun rau.
Ca si in cazul altor metode, tehnici si trucuri, vei descoperi ca exista bebelusi care se linistesc instantaneu odata infasati, dupa cum exista altii care par sa urasca ideea cu fiecare fibra a corpului lor micut; in acest caz, nu e nevoie sa insisti, vei descoperi cu siguranta alt truc care functioneaza in cazul bebelusului tau.
Incearca un hamac sau un balansoar pentru bebelusi
Desi nu suntem mari adepti ai dispozitivelor mecanice pentru linistirea bebelusilor, caci consideram ca nimic nu poate compensa atingerea duioasa a mamei sau a tatalui, trebuie sa recunoastem ca un nou-nascut poate fi destul de solicitant, iar pentru o mamica ce e singura toata ziua, si eventual mai are si un copil mai mare, deci trebuie neaparat sa se ocupe si de treburi casnice, un astfel de aparat poate fi salvator.
Pana la urma, important e ca bebelusul sa fie in siguranta si fericit, iar tu sa fii impacata ca ai o lingura de mancare proaspata, si nici casa nu se darama peste tine, deci…de ce nu?
Unii bebelusi sunt mai solicitanti decat altii
Exista bebelusi care parca nici nu ar avea nevoie de aceasta perioada de tranzitie, atat sunt de multumiti sa se afle pur si simplu in aceeasi camera cu un parinte. Si exista si altii care parca refuza complet sa paraseasca “uterul” – adica bratele mamei – si se opun vehement oricarei incercari de a-i lasa jos, fie si pentru cateva minute.
In cazul in care copilul tau face parte din aceasta a doua categorie, e usor de inteles ca ai momente in care te apuca disperarea: lipsa de somn, harababura din casa, sentimentul ca nimic din ceea ce faci nu e suficient pot fi coplesitoare.
Din fericire, avem cateva sfaturi care, credem noi, te-ar putea ajuta, cum au facut-o pentru alte mame. In primul rand, analizeaza-ti cu atentie asteptarile si vezi daca nu cumva ceri prea mult de la tine, sau de la micut.
S-ar putea ca pur si simplu sa te fi setat pe un model de “parinteala” de Hollywood, in care bebelusii sunt niste fiinte dulci (sunt dulci, aici nu putem contrazice pe nimeni…), care nu plang aproape niciodata si care se culca seara in patutul lor singurei, de ajungi sa te miri ca nu isi pun din proprie initiativa pijamalele!
Apoi, si asta e valabil pentru orice mama, dar cu atat mai mult pentru mamele bebelusilor deosebit de atasati, nu ezita sa ceri ajutorul. Poate nu iti permiti sa platesti o menajera sau o bona, dar cu siguranta exista o mama sau o soacra, o verisoara sau o foarte buna prietena, care sa vina sa iti faca cateva cumparaturi, sa dea cu aspiratorul, sau sa stea cu bebelusul un sfert de ora cat faci un dus.
Daca poti sa investesti in macar o sedinta de consultanta specializata, cauta in zona ta o moasa independenta, un consultant in alaptare sau o doula care pot veni sa iti ofere cateva idei despre cum sa il ajuti pe micut sa fie mai calm, sau cum sa reusesti sa obtii un minim de confort psihic, ca sa functionezi macar acceptabil, fara sa te simti complet depasita de aceasta situatie temporara.
Si mai ales, nu pierde din vedere, niciodata, ca este doar o etapa care va trece foarte curand. Nici nu vei sti cand sarbatoresti prima jumatate de an a micutului, si privesti in urma deja cu nostalgie si cu dor dupa bebelusul atat de mic si de neajutorat, care parca se misca cu incetinitorul, si care pare acum sa fie atat de departe.
Tu ce sfaturi i-ai da unei mamici, pentru aceasta perioada? Ce anume ti-a facut tie viata mai usoara? Ce carti despre sarcina ai citit pe tema asta si ce ai invatat din ele? Au fost utile?
Sfaturi practice in “al patrulea trimestru de sarcina”
Probabil ca iti este cunoscuta replica “Dormi acuma, cat mai poti”, primita in perioada de final a sarcinii, cand oricum calitatea somnului tau era cel putin discutabila. Ei bine, in primele 3 luni de viata ale bebelusilor, cea mai mare provocare pentru tinerii parinti este tocmai lipsa de somn.
Al patrulea trimestru de sarcina este o notiune care poate lamuri niste lucruri si care te poate ajuta sa treci mai usor prin aceasta perioada.
Ce este al patrulea trimestru de sarcina?
Al patrulea trimestru de sarcina este o figura de stil menita sa ilustreze cat mai sugestiv care sunt nevoile bebelusului in primele sale 3 luni de viata, in care cea mai mare provocare careia trebuie sa ii faca fata este sa se adapteze la mediul de viata extrauterin.
In aceasta perioada, simturile celui mic se vor perfectiona simtitor, reflexele sale se vor imbunatati mult, iar provocarile fizice si mentale carora trebuie sa le faca fata sunt la fel de importante ca si intreaga sa dezvoltare din cele 9 luni de sarcina. Prin urmare, bebelusul, nascut complet neajutorat si absolut dependent de ingrijirea unui adult, are o treaba dificila de indeplinit in aceasta perioada, motiv pentru care si nevoile sale sunt mari.
Nu e usor sa faci trecerea de la mediul intunecos, cald, intim si protector al uterului, la lumea intreaga in care te simti gol, descoperit, lipsit de protectie, si in care prezenta elementelor de siguranta cunoscuta este intermitenta si adeseori trebuie reclamata vocal in mod prelungit si epuizant.
Ce doreste bebelusul?
Gandeste-te putin la diferentele dintre mediul intrauterin si viata in exteriorul acestuia, si vei realiza care sunt nevoile bebelusului tau.
In cautarea permanenta a sigurantei si linistii pierdute, el isi doreste sa fie hranit mereu, ori de cate ori are nevoie, sa se simta in siguranta in bratele calde, unde percepe ritmul respiratiei si frecventa cardiaca cu care s-a obisnuit deja, pentru ca faceau parte din fundalul sonor permanent, sa fie leganat asa cum se intampla cand era in burtica, si sa nu experimenteze nici un fel de disconfort fizic – inexistent in viata intrauterina.
Cum faci tu fata acestei perioade de solicitare intensa?
Dupa o nastere, indiferent cum s-a produs aceasta, este destul de probabil sa te simti destul de obosita. In loc sa te recuperezi in liniste, ai de-a face cu un nou-nascut foarte pretentios, care nu te lasa nici sa respiri, daramite sa faci un dus in liniste.
Exista, insa, speranta. Multe mame afirma ca le-a fost mult mai usor sa creasca al doilea bebelus, desi mai aveau deja inca un copil in grija, si indiferent de “personalitatea” acestuia, iar motivele sunt simple: o combinatie fericita de asteptari realiste si de experienta care le-a permis sa se relaxeze putin. Iata cateva sfaturi practice.
Ajusteaza-ti asteptarile
Multe dintre viitoarele mame de azi au asteptari nerealiste legate de ce inseamna viata cu un nou-nascut. Pana la urma, filmele americane iti arata doar cum bebelusul e asezat in pat si cum se inchide usa camerei, nu si ce se intampla dupa, si exista o probabilitate mai mare sa auzi ca bebelusii “mai mult dorm” in primele saptamani, decat sa primesti detalii despre cat dureaza un ciclu de somn si ce conditii trebuie indeplinite pentru el…
Recreeaza conditiile de viata cu care era obisnuit bebelusul
Cu siguranta nu vei reusi sa faci ca lucrurile sa fie exact ca atunci cand bebelusul traia in mediul intrauterin, dar exista cateva conditii pe care le poti indeplini pentru a face mai usoara tranzitia.
De pilda, cei mai multi micuti iubesc sa fie leganati si se linistesc cand simt mirosul mamei si bataile inimii ei, motiv pentru care un sistem de purtare poate fi considerat practic in primele luni de viata; mai practic decat sa stai cu mainile ocupate cu “bulgarasul” 23 de ore din 24…
Multi micuti iubesc sa fie infasati (nu in modul traditional in care erau facuti sarmaluta…) pentru ca au senzatia ca sunt “continuti” si, deci, protejati; poti incerca si asta, cu mentiunea ca nu e o regula universala si nu toti juniorii apreciaza ideea.
Alaptarea la cerere si purtarea piele-pe-piele sunt alte cateva conditii obligatorii pentru un inceput linistit in viata. Zgomotul alb (sau simplul shashait al parintelui) ii linisteste ca prin minune pe cei mai multi dintre nou-nascuti. Sunt doar cateva idei, cu care poti jongla pentru a descoperi care e reteta succesului in ceea ce il priveste pe bebelusul tau.
Accepta orice ajutor primesti
Inclusiv pe cel de la soacra care nu pune destula sare in mancare (pana la urma, o mancare nu foarte gustoasa e mai buna decat nici un fel de mancare), de la prietena care nu stie sa ingrijeasca bebelusi (ce crezi ca se poate intampla in cele 15 minute in care tu faci un dus?)…si de la diferite dispozitive concepute special pentru mamici, si uneori atat de hulite in mediul online, in care toate femeile sunt mame perfecte.
Probabil ca ai asistat – poate ai fost chiar victima – unei lapidari virtuale a unei mame care alapteaza, dar foloseste si suzeta, care lasa lapte matern in biberon pentru o masa pe care sa o ofere sotul bebelusului, si pleaca la sala sau la coafor, sau care isi culca bebelusul in balansoarul electric ca sa aiba sansa sa lege 3-4 ore de somn pe noapte.
“Ce trist ca nu ne putem ocupa de copiii nostri, pe care noi i-am adus pe lume! Ce pacat ca nu putem intelege cum se simt ei si cata nevoie au de noi! Ce deprimant ca dam banii pe surogate si nu intelegem ca nou-nascutul are nevoie numai de mama lui!” – probabil ca ai citit asta nu o data, si te-ai simtit prost pentru ca si tie ti s-a intamplat sa fugi in dus si sa pornesti apa cu usa inchisa, in timp ce bebelusul isi plange colicile la tati in brate, pentru ca pur si simplu nu mai suporti sa il auzi si ai nevoie de 10 minute pentru tine.
Nu tolera abuzul. In mediul online, multe mame practica bullyingul!
Se stie ca tonul face muzica, si acesta este un lucru valabil si atunci cand te adresezi tu altcuiva, si cand altcineva are sfaturi sau recomandari pentru tine. Este adevarat ca internetul, in general, si retelele de socializare, in particular, au devenit locul preferat pentru informare, si ca exista si sfaturi valoroase diseminate astfel, insa exista si multe exagerari.
Faptul ca bebelusul tau isi iubeste balansoarul si ca acesta il ajuta sa se linisteasca si sa ii prelungeasca reprizele de somn, ajutandu-l sa treaca dintr-un ciclu in urmatorul, nu este un motiv sa iti faci griji sau sa te invinovatesti. Atata timp cat copilul este sanatos, fericit si linistit, nu este treaba nimanui sa te acuze ca apelezi la tehnologie in loc sa te intorci la natura si sa il porti in wrap aproape permanent pe durata primelor saptamani de viata.
Dupa cum, daca alaptezi exclusiv, iar copilul ia bine in greutate, nu exista nici un motiv sa accepti sa fii pusa la colt in legatura cu motivele pentru care folosesti suzeta. Iar daca ai un telefon pe care ii pui orele de zgomot alb disponibile pe YouTube, care il ajuta sa se calmeze, nu inseamna ca iti neglijezi bebelusul.
Pentru ca un copil sa fie bine ingrijit, are nevoie in apropierea sa de un adult echilibrat, cu o buna stare de spirit. O mama depresiva sau in pragul epuizarii nu isi va ingriji copilul mai bine decat o mama obosita, care insa accepta ajutor in viata sa, atat din partea familiei, a prietenilor sau a tehnologiei. Iar un bebelus care a stat nu doar in bratele iubitoare ale mamei, ci si in scoica, in balansoar, in bratele bunicii, matusii sau ale vecinei de incredere, nu are de suferit idin cauza asta.
Probabil ca nu o sa te bucuri de fiecare clipa, e normal
Tot din seria asteptarilor nerealiste, peste tot pe unde te invarti vei citi despre copiii care sunt cea mai mare bucurie a lumii, despre cum alaturi de copilul tau poti invinge intregul univers, despre cum nu exista nimic mai duios decat un nou-nascut si asa mai departe.
Asta, in timp ce nu te poti gandi la dusul pe care ti-ai dori sa il faci, daca ai mai avea putere, sau la somnul de care ai avea nevoie ca sa innebunesti. Asa ca, pe langa oboseala si stresul ca “ceva nu fac bine” si “sunt o mama oribila”, mai traiesti probabil si sentimente puternice de vinovatie pentru ca pur si simplu nu gasesti nimic inaltator in ceea ce ai de facut.
Si, Dumnezeu ti-e martor, iti iubesti bebelusul ca pe ochii din cap, dar cand trage de sanii care oricum te dor, ca sa suga, pentru ca dupa 3 secunde sa scuipe mamelonul si sa inceapa iar sa planga, nu reusesti sa intelegi ce e de placut sau de bucurat.
Ei bine, specialistii sunt de acord: “mamicia” este o perioada foarte solicitanta, iar in primele luni te afli oricum intr-un montagne russe hormonal; la pachet cu oboseala, rezultatul este coplesitor. Totusi, daca simti ca nu mai faci fata si nu iti poti indeplini sarcinile zilnice obisnuite, probabil ca e cazul sa cauti o mana de ajutor…specializat.
Redefineste-ti notiunile de esec si de succes
Odata ce ai devenit parinte, aceste cuvinte isi schimba semnificatia. Este greu sa esuezi ca parinte, si in nici un caz nu te poti “lauda” cu asta dupa numai cateva saptamani de viata ale bebelusului. Iar daca pana acum, succesul era foarte clar si palpabil si includea reusite cuantificabile, in prezent, pentru fiecare clipa de bucurie, pare sa existe si un ghinion asociat.
Pana la urma, poate fi frustrant sa iti petreci intreaga zi fara sa faci nimic pentru tine, doar avand grija de un bebelus neajutorat, plangacios si greu de multumit, primind ca singura recompensa ora obisnuita de colici de seara sau noaptea.
Adevarul este ca toate acele zeci de maruntisuri pe care le faci pentru bebelus, in fiecare zi, conteaza foarte mult. Rezultatele poate ca nu se vad zilnic, dar ele se vor arata, intr-o forma mai mult sau mai putin subtila.
Accepta schimbarea de planuri
Cand inca nu ai ajuns in punctul in care sa tii bebelusul in brate, probabil ca ai facut o multime de planuri, poate chiar si promisiuni, cu voce tare sau fata de tine.
Probabil ca te gandeai ca vei reveni la serviciu dupa o absenta de doar cateva luni, ca iti vei invata copilul sa doarma in patul lui, in camera lui, ca nu vei lasa sa ti se intample ce ai vazut pe la alti parinti si sa ajungi sa nu mai ai alte subiecte de conversatie in afara de bebelusi si copii. Poate din contra, ai planuit sa stai acasa macar 2 ani, si iata ca nu mai rezisti si iti doresti cu disperare sa te intorci la serviciu, printre adulti.
Probabil ca expresia cu “socoteala de acasa…” este mai potrivita aici decat in orice alt context.
Ai grija de tine
Nu este o dovada de egoism daca iti rezervi un anumit interval de timp pentru tine in fiecare zi, sau in anumite zile ale saptamanii.
Faptul ca pleci la coafor sau iesi cu prietenele la o cafea nu iti va traumatiza copilul, nu il va face sa sufere, nu il va marca si nu ii va influenta in nici un fel dezvoltarea. In schimb, aceste pauze in care faci ceva pentru tine, vor aduce o gura incredibila de aer proaspat, te vor ajuta sa te relaxezi si, apoi, sa revii la cel mic cu o cu totul alta dispozitie.
Tu cum ai facut fata in aceasta perioada? Ce te-a ajutat sa o depasesti cu succes? Cat de implicat a fost sotul, partenerul sau familia extinsa in cresterea nou-nascutului? Cat timp petreceai singura in fiecare zi si ce relaxare pe saptamana iti ofereai? Care era micul tau refugiu in care reuseai sa te reculegi si sa te linistesti, ca sa o poti lua de la capat?
