Leganatul bebelusilor poate fi daunator
Este, parca, scris in genele noastre sa ne leganam bebelusii. Atat de adanc este intiparit gestul in memoria fiecaruia dintre noi, incat daca o persoana care nu a avut niciodata copii tine in brate un bebelus, ea va incepe, din reflex, sa il legene. Dincolo de miscarile violente de scuturare, despre care se stie ca pot determina traumatisme importante la nivelul creierului, specialistii s-au intrebat daca leganatul obisnuit poate fi, in vreun fel, daunator pentru cei mici.
Care sunt asocierile tale legate de somn?
Care este rutina pe care o desfasori tu in fiecare seara, inainte de a merge la culcare? Te uiti la televizor, te tine partenerul in brate, faci un dus relaxant, citesti, iti aranjezi perna? Care sunt acele mici gesturi pe care le faci in fiecare zi, si ce s-ar intampla daca, la un moment dat, nu le-ai mai putea efectua? Ti-ar fi mai greu sa adormi?
Cum ar fi sa incerci sa te culci fara perna, sau fara sa te invelesti? Sau cum ar fi sa te culci pe perna si invelit cu o pilota comoda, dar sa te trezesti, cateva ore mai tarziu, ca ambele au disparut? Se pare ca scenariul acesta este mai tulburator decat altele, si celor mai multi dintre repondenti le-ar fi greu sa adoarma la loc; aproape in unanimitate, ei au recunoscut ca in loc sa se culce, ar incepe sa isi caute obiectele pierdute.
Intuiesti, deja, care este legatura dintre aceste intrebari si somnul bebelusului tau?
Ce asocieri legate de somn i s-au intiparit in memorie bebelusului?
Cum adorm cei mai multi dintre bebelusi? Unii, mai ales cei foarte mici, adorm in timpul mesei, odata ce senzatia de foame s-a estompat. Altii adorm in bratele parintilor care se relaxeaza intr-un balansoar. Altii iubesc suzeta, care ii ajuta sa adoarma mai repede.
Teoretic, oricare dintre aceste metode este cat se poate de potrivita. In practica, insa, fiecare dintre ele se poate transforma intr-o problema care sa puna pe jar intreaga familie. Iar explicatia este simpla: bebelusul creste, oboseala se acumuleaza, asteptarile parintilor cresc.
Fiecare familie trebuie sa isi aleaga calea potrivita
Atunci cand discutam despre un nou-nascut, este o placere sa il alaptezi in timp ce ii simti mirosul de bebe-mic, iar tu te legeni lent intr-un scaun de alaptare confortabil, cu functie de balansoar.
Dar cateva saptamani mai tarziu, te trezesti ca legeni bebelusul – cu o greutate semnificativ mai mare – timp de cateva ore in fiecare noapte, pentru ca de cate ori incerci sa te opresti, el se trezeste si incepe sa planga.
Si, sa recunoastem, nu e treaba usoara, cand fiecare trezire trebuie sa fie urmata de plimbari de peste 30 de minute prin casa, care se reiau parca la nesfarsit, pentru ca odata lasat din brate, copilul deschide ochii maaaari… si gura si mai mare.
Bebelusul tau nu este rau!
Nu este un copil rau sau in mod deosebit solicitant. Nu face asta ca sa te tina treaza intreaga noapte si nu a fost trimis pe pamant special ca sa te enerveze si sa te aduca la disperare. De fapt, e mai degraba “vina ta” – desi notiunea de vinovatie este improprie in acest caz – decat a lui, pentru aceste nopti de cosmar. Si ce trebuie neaparat sa adaugam este ca oboseala si lipsa de somn nu isi pun amprenta doar asupra ta, ca parinte, ci si asupra micutului, care este mai nervos si mai irascibil, in cautarea solutiei pentru a se odihni suficient de mult, conform nevoilor specifice varstei.
Problema este legata de asocierile de somn nepotrivite
Iti amintesti intrebarea noastra de la inceput, legata de pilote si perne, si despre cum am spus ca cei mai multi adulti ar fi incapabili sa revina la somn inainte de a deslusi misterul acestei disparitii? Este exact ceea ce face si bebelusul!
Micutul are nevoie ca tu sa recreezi si sa pastrezi exact scena in care a adormit. Tu devii perna lui, iar cand el trece prin fazele de somn superficial si prin trezirile pe care toti le traim noapte de noapte, cauta mediul in care a adormit initial.
Cea mai buna solutie la aceasta problema este sa incerci sa alegi, de la bun inceput, acele asocieri legate de somn pe care le poti mentine fara eforturi semnificative intreaga noapte. Daca, in timpul acestor treziri scurte, bebelusul constata ca tu ai disparut, sau leaganul de bebe a disparut, sau suzeta s-a pierdut, el va refuza sa se culce la loc inainte de a te chema sa rezolvi problema.
Trebuie sa imi las bebelusul sa planga?
Nu, nici vorba! Nici un bebelus nu ar trebui lasat sa planga, singur si neconsolat; un numar mare de specialisti au ajuns la concluzia ca metodele de somn de tip CIO (cry it out, in care bebelusul este lasat sa planga, iar adultul revine la el la intervale prestabilite de timp, din ce in ce mai mari) sunt daunatoare pentru dezvoltarea sistemului nervos al celui mic.
In acelasi timp, insa, trebuie sa fii constienta de faptul ca bebelusul nu are prea multe mijloace de comunicare la indemana; plansul este modul sau de a-si exprima nemultumirea, disconfortul, nerabdarea. Asadar, nu vei reusi sa previi sau sa opresti toate reprizele de plans, asa cum ti-ai dori. Atata timp cat esti langa copil si il alini, se poate intampla ca el sa planga pentru simplul fapt ca trebuie sa descarce un nivel mare de tensiune, pe care nu stie sa il gestioneze altfel.
Atunci, ce sa fac?
Ideea de baza a asocierilor potrivite cand vine vorba despre somn este ca trebuie sa gasesti solutia care este acceptabila pentru familie. Pentru unii, poate fi vorba despre co-sleeping, in varianta sa sigura: patul micutului este lipit de patul tau, iar tu il poti alapta la cerere de cate ori se foieste noaptea. Desigur, e bine sa fii constienta de faptul ca dupa varsta de 6 luni, aceste mese nocturne nu mai au neaparat o motivatie fiziologica, ci de multe ori este vorba despre o alta asociere legata de somn, dovada ca exista suficienti bebelusi care reusesc sa doarma neintrerupt de la miezul noptii pana la 6 dimineata.
Pentru altii, suzeta poate sa functioneze; dupa o anumita varsta, bebelusii sunt in stare chiar sa o gaseasca singuri in patut, sa si-o puna singuri in gurita daca au nevoie si sa readoarma. Desigur, in privinta suzetei, exista dezbateri nenumarate, avand in vedere opinia stomatologilor conform careia utilizarea ei prelungita poate deforma dantura.
O optiune valabila o buna bucata de timp este leaganul electric pentru bebe
Alti bebelusi se multumesc cu o mangaiere pe spate sau cu un obiect de atasament – acesta din urma, abia la varsta de un an, dupa recomandarile medicilor.
E greu!
Desigur; nu e usor nici ca tu, ca adult, sa inveti sa dormi fara perna. Dar asta nu inseamna ca e imposibil. Cu blandete si rabdare, orice bebelus poate invata sa adoarma folosind o asociere care sa fie avantajoasa pentru intreaga familie.
Inainte de a te descuraja si de a accepta, oftand, sa il legeni pana la 18 ani (da, glumim) sau sa inventezi un balansoar bun sa sustina pana la 30 kilograme (da, iar glumim), gandeste-te la inca un lucru: calitatea somnului este importanta nu numai pentru tine, ci si pentru copii. Asa cum, dupa un somn cu o multime de intreruperi, si tu te simti rau a doua zi, nervoasa, morocanoasa, incapabila sa gandesti logic, la fel se simte si copilul tau.
Asadar, e important si pentru dezvoltarea lui, sa beneficieze de un ritual de somn care sa ii garanteze destula odihna si, mai ales, sa il ajute sa fie independent din acest punct de vedere. Desigur, nici un parinte realist nu va impune obiceiuri stricte legate de somn, unui bebelus de varsta foarte mica, ce are nevoia fiziologica a meselor nocturne regulate!
Copilul tau cum a fost invatat sa adoarma? Care e obiectul, gestul sau ritualul fara de care nu poate dormi?
