Si taticii acorda interviuri!
Augusto este un tatic foarte simpatic si absolut dedicat fetelor sale. Italian get beget, face si el parte din “familia” noastra extinsa, si desi nu are nici o treaba directa cu MiculRinocer, a acceptat sa imi acorde un interviu.
Buna, Augusto! Te rog, spune-ne cateva cuvinte despre tine si despre familia ta.
Buna! Cu ce sa incep…am o fiica, Nina, care va implini 2 ani in iunie. Sotia mea este rusoaica la origini, astfel ca Nina are cetatenie dubla, rusa si italiana. In cea mai mare parte a timpului traim in Italia, dar timp de 4 – 5 luni pe an stam in Rusia. Eu lucrez de acasa; locuim langa parintii mei, astfel ca ne mai ajuta ei cu Nina; la fel si cand suntem in Rusia, ne ajuta socrii mei.
De cat timp traieste sotia ta in Italia si cum se simte acolo?
Alexandra a venit in Italia in 2017, la studii universitare. Ne-am casatorit 2 ani mai tarziu, iar Nina, fiica noastra, s-a nascut in 2019. Italia si Rusia au culturi si obiceiuri diferite, asa ca pentru ea, sa locuiasca in Italia are si avantaje si dezavantaje. Avand in vedere ca in Rusia locuia in Moscova, iar acum traim intr-un orasel micut, pot sa o inteleg…
Si tu, cum te simti cand locuiesti in Rusia, timp de cateva luni pe an?
Cand am fost in Rusia prima oara era iarna si zapada peste tot. Eu traiesc in sudul Italiei, unde ninge o data sau de doua ori pe an, cel mult 1 cm de zapada, caz in care iesim cu totii pe strazi si facem fotografii de parca ar fi cine stie ce eveniment istoric. In Moscova anul trecut au fost -23 grade Celsius… Dar trebuie sa recunosc ca imi place asta, asa cum imi plac multe dintre diferentele culturale. De altfel, eu privesc toate aceste deosebiri ca pe o comoara, nu ca pe o problema.
Te-am auzit spunand ca viata se schimba la 180 de grade odata cu nasterea unui copil. Cum s-a schimbat viata ta?
Ai schimbat vreodata un scutec? Mie mi s-a parut super complicat la inceput, aproape imposibil, dar la un moment dat te obisnuiesti cu asta si te descurci rapid in orice moment. Este doar un exemplu pentru nenumaratele lucruri pe care le-am invatat de cand am devenit tata. Dar cea mai mare provocare a ramas sa reusesc sa investesc tot timpul si toata energia de care are nevoie un bebelus care depinde in totalitate de tine.
De cand cu pandemia, majoritatea parintilor sunt satui pana peste cap sa lucreze de acasa, mai ales cand au si copiii prin preajma. Cum a fost perioada asta pentru tine?
Sincer, pentru mine nu s-a schimbat mare lucru, si eu si Alexandra lucram de acasa inca de dinainte de coronavirus. Poti spune ca noi eram satui de dinainte 🙂
Cum a fost sarcina din perspectiva ta, a unui tata?
Cred ca datoria unui tata in perioada sarcinii este sa isi sustina si sa isi ajute partenera. Corpul ei se schimba enorm, ea trebuie sa faca fata unor eventuale probleme, asa ca e de datoria tatalui sa fie prezent langa ea, cu toata dragostea de care e capabil. Asta mi-am propus sa fac. Imi amintesc ca ne-am inscris la niste cursuri Lamaze si eram singurul barbat din grup; in mod normal participau doar femei, dar Alexandra era intr-o perioada dificila, asa ca m-am bucurat sa pot sa ii fiu alaturi.
Unde s-a nascut Nina?
In Italia.
Te rog, spune-mi mai multe despre nastere; trebuie sa fi fost o experienta mult diferita fata de o nastere in Romania.
Imi amintesc ca am mers la clinica si medicul ne-a spus: “Azi o sa se nasca bebelusul vostru”. A fost o veste care ne-a luat prin surprindere, caci data probabil a nasterii era abia peste o saptamana. Nici macar nu aveam bagajul de spital cu noi… Alexandra a cerut anestezie epidurala, totul a decurs lin si Nina a venit pe lume cateva ore mai tarziu. Eu am fost langa ea tot timpul. Imi amintesc ca Nina s-a nascut cu o multime de par :). Alexandra avea dureri dupa nastere, asa ca medicul i-a administrat o doza de morfina, dar cred ca a fost mai mult decat avea nevoie, caci a doua zi nu mai vedea bine – am aflat ca era un efect advers al medicamentului…
Cum a fost primul an cu bebelusul? Nopti nedormite, controale periodice la medic, recomandarile medicului pediatru, sunt curioasa in legatura cu stilurile de parenting din diverse culturi.
Nopti nedormite, nopti nedormite…Slava Domnului ca acum sunt doar o amintire. In ceea ce priveste medicii pediatri, cred ca trebuie sa ai noroc ca sa nimeresti unul bun. Noua, de pilda, nu prea ne place de cel pe care il avem in Italia; nu face decat sa cantareasca si sa masoare bebelusul la controalele de rutina. Iar in Rusia, un medic pediatru a refuzat sa o vada pe Nina pentru ca plangea prea mult… Am gasit si medici extraordinari si in Italia si in Rusia, dar da, exista unele diferente. De pilda, in Italia medicul pediatru recomanda consumul a cat mai multe legume: mazare, linte, fasole. In Rusia, descurajeaza acest obicei spunand ca baloneaza. In Italia, bebelusii folosesc olita prima oara dupa implinirea varstei de 2 ani, poate 2 ani si jumatate… In Rusia, copiii sunt invatati la olita mult mai devreme.
Care a fost cea mai mare provocare pentru voi, ca parinti?
Nu e usor sa combini doua culturi si doua stiluri de viata diferite, atunci cand vine vorba despre obiceiurile de zi cu zi. Suntem recunoscatori ca Ninei nu pare sa ii pese prea mult deocamdata.
Si care a fost cea mai mare provocare a vietii de parinte pentru tine, ca tata?
Oh, eu ma gandesc deja la strategii pentru cand Nina va implini 13 – 14 ani si se spune ca va scapa de sub control…
Nina e “mare” de-acuma, asa ca putem spune ca si tu esti un tata cu experienta. Ce sfat le-ai da taticilor sau viitorilor tatici care isi doresc sa se implice cat mai mult in viata de familie?
Da, Nina, e mare, sa vezi ce repede merge si alearga de-acuma… Sfatul meu e sa se bucure cat mai mult de fiecare etapa. Unii parinti nu au timpul sau posibilitatea sa faca asta, si e pacat. Imi amintesc de tatal meu, marinar, care era plecat cu lunile de acasa. Odata s-a intors si isi lasase mustata, iar eu am intrebat-o pe mama: “Cine e barbatul asta?” 🙂
