Cauze, diagnostic, preventie si tratament
Avand in vedere durabilitatea normala a dentitiei definitive, putini parinti se gandesc ca in doar cativa ani, dintii de lapte se pot caria, ajungand sa produca dureri sau infectii, macinandu-se pana la gingie sau necesitand extractii neplacute.
Din pacate, si la copii, cariile sunt frecvente, prin urmare este necesar sa tragem un semnal de alarma in legatura cu acest subiect.
Acum avem si grup pe Facebook:
Care sunt cauzele cariilor la copii?
Relativ recent, s-a descoperit ca in aparitia cariilor, atat la copii, cat si la adulti, un rol determinant il joaca o specie de bacterii denumita Streptococcus mutans. Aceste microorganisme nu doar ca sporesc aciditatea din cavitatea bucala, dar “absorb” calciul si fosfatii din structura smaltului dentar si din dentina.
Streptococii se hranesc, efectiv, cu resturile de carbohidrati care raman in gura dupa mese, iar periajul insuficient si neutilizarea atei dentare nu fac decat sa agraveze lucrurile.
Interesant este ca aceasta specie de microorganisme nu face parte din flora normala a bebelusilor; ea este transmisa de catre un adult, care pupa copilul pe fata sau pe manute, sau “curata” suzeta in propria gura, sau il hraneste cu aceeasi lingurita cu care el insusi a gustat mancarea in prealabil.
Care sunt factorii de risc in aparitia cariilor?
Aparitia propriu-zisa a cariilor dentare se datoreaza mediului acid creat de specia de streptococ abia mentionata, insa exista o serie de factor de risc care, sa zicem, ii predispun pe copii sa dezvolte carii. Lipsa de fluor, de pilda, poate fi o cauza importanta, mai ales in cazul in care parintii aleg sa foloseasca pentru micutii lor paste de dinti fara ados de fluor.
Consumul regulat de dulciuri intre mese – aici fiind incluse si dulciurile naturale, cum e mierea sau siropul de artar – creeaza un mediu favorabil, in care bacteriile se inmultesc necontrolat. Folosirea, intre mese, a unui biberon sau a unei cani cu cioc, cu orice alt lichid in afara de apa, este de asemenea un important factor de risc pentru ceea ce se numeste carie de biberon – o categorie aparte de carii, ce apar foarte devreme si care merita atentia noastra intr-un articol separat.
O igiena deficitara a cavitatii orale este extrem de importanta. Poate ca parintele nu stie cat e de importanta realizarea ei, inca de la primul dinte care a erupt; poate copilul are o problema de dezvoltare sau comportamentala grava, care nu permite realizarea unei igiene temeinice; oricum ar fi, spalarea de mai putin de o data pe zi se asociaza cu o crestere exponentiala a riscului de aparitie a cariilor. Intotdeauna, aparitia dintilor la bebelusi se coreleaza cu inceputul igienei dentare.
Existenta unei zone de demineralizare, vizibila pe incisivi, reprezinta un factor suplimentar de risc; afectarea smaltului in regiunea respectiva o face mult mai sensibila la o eventuala infectie. Demineralizarea, in faza de debut, se observa ca pete albe pe dinti, care mai apoi isi vor schimba culoarea in galben si negru.
In cazul in care copilul are depozite vizibile pe dinti, o placa dentara galbuie, sau daca in familie exista persoane cu dinti cariati, riscul de contaminare cu streptococul atat de temut este mult mai mare.
In sfarsit, se pare ca acei bebelusi care se nasc cu greutate mica, mai mica de 1500 g, au un risc mai mare in a dezvolta carii in copilarie.
Care este mecanismul de aparitie a cariilor?
Ca sa stii cu ce anume ai de “luptat”, e bine sa stii si cum apar cariile. Pe suprafata dintelui exista asa-numita placa dentara; bacteriile care o alcatuiesc consuma resturile de glucide si de amidon, si elibereaza acizi care, in timp, ajung sa creeze zone de demineralizare. Atunci cand saliva nu reuseste sa neutralizeze eficient acesti acizi, demineralizarea se agraveaza si evolueaza catre carii.
Cum pot fi prevenite cariile dentare la copii?
E important sa stii ca si in cazul copiilor, in momentul aparitiei unei carii, se apeleaza la aceleasi metode ca in cazul adultilor: se frezeaza pana se curata tesutul, dupa care se umple gaura ramasa cu o substanta care sigileaza. Evident, ar fi preferabil sa nu se ajunga atat de departe, mai ales ca se stie ca micutii nu sunt foarte cooperanti sau rabdatori. Iata, deci, ce poti face ca sa mentii, pentru cat mai mult timp, integritatea dintilor de lapte.
- Programeaza vizite periodice la dentist, incepand cel mai tarziu la varsta de 12 luni.
- Asigura o nutritie adecvata, limitand cantitatea de zahar si dulciuri pe care o consuma copilul.
- Supravegheaza spalatul pe dinti pana la varsta de aproximativ 6 ani. In primii ani de viata, de cum primul dintisor strapunge gingia, ii vei spala tu dintisorii, cu o periuta adecvata si cu pasta de dinti potrivita varstei, in cantitate nu mai mare decat un bob de mazare.
- Examineaza periodic, cu frecventa lunara, dintisorii bebelusului. Aparitia unor linii orizontale, albicioase, paralele cu gingia si in apropierea acesteia, sunt primul semn de demineralizare.
- Consulta pediatrul si dentistul si asigura-te ca bebelusul sau copilul primeste cantitati suficiente de fluor.
- Consulta medicul stomatolog in legatura cu posibilitatea de a sigila dintii definitivi; este o buna metoda de a proteja suprafata molarilor definitivi, care adeseori nu beneficiaza de o curatare adecvata, avand in vedere pozitionarea in partea din spate a gurii, si lipsa de meticulozitate a copiilor.
- Daca discutam despre copii suficient de mari, ia in calcul administrarea de guma de mestecat sau de dropsuri cu xylitol. Acesta este un indulcitor natural, care are capacitatea de a tine sub control populatiile de Streptococcus mutans, dar si de a spori secretia de saliva si de a-i creste continutul de saruri de calciu.
Care sunt simptomele si tratamentul cariilor?
In functie de cat de avansate sunt cariile copilului tau, dar si de varsta acestuia, sau de extinderea zonelor de demineralizare, medicul stomatolog va adopta o metoda diferita de tratament.
In stadiile primare, dintele pare sa fie sanatos pentru ochiul neexperimentat; nu exista nici un fel de durere sau de sensibilitate locala. In aceasta faza, zonele de demineralizare identificate de catre medicul stomatolog pot fi remediate prin aplicarea unor geluri speciale.
In cazul cariilor care afecteaza dentina, apare in general durere la consumul alimentelor, sau al unora dintre alimente. De multe ori, este suficienta curatarea cu freza a zonei afectate si aplicarea unei plombe simple.
Atunci cand caria afecteaza pulpa dentara, durerea aparuta este serioasa si permanenta. Bacteriile care afecteaza pulpa dentara se pot raspandi, prin intermediul radacinii dintelui, si in gingie si tesuturile inconjuratoare, determinand formarea unui abces. In acest caz, poate fi necesara administrarea de antibiotic pe cale generala, iar medicul va face un tratament de canal in incercarea de a elimina resturile necrozate si de a steriliza interiorul dintelui. Daca acest lucru ii reuseste, urmeaza aplicarea unei coroane; daca nu, extractia este singurul pas ramas de facut.
Care sunt consecintele cariilor?
Cariile determina aparitia halenei – un miros neplacut al gurii – ceea ce il poate afecta pe copil din punct de vedere social.
Cariile pot cauza durere importanta, ceea ce interfereaza cu abilitatea de a manca, de a dormi, de a invata sau de a se juca, si in general poate afecta copilul in toate aspectele vietii sale cotidiene.
In cazul cariilor profunde, infectia se va raspandi si in afara dintelui, ceea ce poate determina aparitia unor abcese dureroase, care necesita un tratament aparte.
Atunci cand caria este foarte grava, infectia raspandita, iar tratamentul de canal ineficient, singura solutie ramane extractia. In cazul unui copil, al carui maxilar este in crestere continua, o asemenea manevra poate duce la rasucirea si deplasarea dintilor din vecinatate, ceea ce determina o masticatie deficitara si poate declansa probleme in momentul eruptiei dintilor definitivi, care nu vor mai avea suficient spatiu incat sa se pozitioneze corect. Prin urmare, dentitia temporara poate afecta dantura la copii dupa 7 ani, cand incep sa apara dintii definitivi.
Copilul tau are carii sau zone de demineralizare? Ati fost la un control la medicul dentist? Cum a decurs aceasta “intalnire” si care sunt recomandarile pe care le-ati primit?
Acum avem si grup pe Facebook:
Cum sa ai grija de dintii bebelusului inca dinainte ca ei sa fi erupt
Ai vazut, cu siguranta, macar o data, copii de varsta mica, ai caror dinti sunt macinati pana aproape de gingie. Suntem siguri ca te-ai intrebat cum s-a ajuns la o asemenea situatie si daca nu s-ar fi putut interveni mai devreme – la urma urmei, trebuie sa fie destul de dureros pentru ei!
Ei bine, acest articol isi propune sa trateze subiectul cariei de biberon, una dintre acele probleme despre care parintii se gandesc ca li se intampla numai altora, si care este atat de dificil de gestionat in cazul in care s-a declansat deja.
Ce este caria de biberon?
Caria de biberon este considerata o boala aparte a cavitatii orale a bebelusilor si copiilor mici. Asta deoarece evolutia cariei de biberon este diferita de cea pe care o are caria dentara obisnuita la copii. Debutul este usor de observat, caci pe incisivi apar leziuni de dimensiuni mari, care se extind si se agraveaza rapid. Dintele se degradeaza la scurt timp dupa ce erupe, iar afectarea se extinde de multe ori in intreaga cavitate bucala, dintii stricati nelimitandu-se la dintii incisivi: in gura celui mic vei vedea si macar o masea cariata. In relativ scurt timp – raportat, cel putin, la modul in care evoleaza restul cariilor – dintele ajunge sa se macine, uneori pana la nivelul gingiei.
Care sunt cauzele cariei de biberon?
Exista numeroase dezbateri in legatura cu identificarea cauzelor determinante ale cariei de biberon, caci ele apar – ceva mai rar, statistic vorbind – si la bebelusii alaptati. Unii cercetatori sunt de parere ca in declansarea acestei probleme exista factori genetici, sau o combinatie de factori de mediu, eventual in perioada de viata intrauterina, care creeaza o predispozitie. Altfel, este dificil de explicat de ce unii copii folosesc biberonul pana la varste foarte mari si au o dantura sanatoasa, in timp ce altii nu au pus mana pe un biberon in viata lor, si totusi au dintii afectati.
Din punct de vedere statistic, exista cativa factori care cu siguranta joaca un rol important in favorizarea aparitiei cariei de biberon. O igiena orala proasta – sau inexistenta – este cu siguranta importanta in crearea unui mediu nefavorabil pentru dintii unui bebelus. Multi parinti inca nu realizeaza ca aparitia dintilor – de la primul dinte – impune si igiena orala cu periuta si pasta adecvate varstei.
Cel mai daunator obicei, atunci cand discutam despre caria de biberon, implica, desigur, folosirea neadecvata a biberonului (sau a canitelor cu cioc). Este vorba despre obiceiul de a lasa copilul sa adoarma cu tetina biberonului plin cu lapte sau suc sau ceai indulcit, in gura. Lichidul adeseori picura singur din biberon, alteori copilul mai suge cate o inghititura prin somn, cert este ca dantura sa este expusa, timp de ore, contactului cu glucidele respective, ceea ce determina o inmultire necontrolata a bacteriilor care se “hranesc” cu aceasta excelenta sursa nutritiva. Mediul acid pe care il creeaza aceasta proliferare bacteriana este extrem de nociv pentru dantura, care se degradeaza accelerat.
Pentru ca am adus in discutie bacteriile, mai este un aspect care merita lamurit. Cercetatorii stiu acum, ca specia care este implicata in producerea cariilor este Streptococcus mutans, o bacterie care nu de afla in cavitatea bucala a bebelusilor, dar cu care acestia sunt colonizati ca urmare a contactului cu o persoana purtatoare. De pilda, daca pupi copilul pe manutele pe care apoi le baga in gura, sau pe frunte, unde el da cu manuta inainte de a o baga in gura; daca ai obiceiul sa va pupati pe buze, sa gusti mancarea cu lingurita lui, inainte de a i-o oferi, sau sa “cureti” suzeta la tine in gura inainte de a i-o da, nu faci decat sa grabesti aceasta colonizare cu streptococi.
Care sunt consecintele cariei de biberon?
Cea mai importanta caracteristica a acestei afectiuni este, dupa cum am spus deja, viteza cu care avanseaza. Parintilor le vine greu sa creada ca asta e situatia cu care trebuie sa se confrunte si amana sa caute ajutor specializat de la primele pete pe dinti de copii; bebelusii si copiii mici nu sunt deloc cooperanti cand vine vorba de tratamente stomatologice; infectiile ajung sa afecteze in scurt timp pulpa dentara si, de acolo, radacinile si alveolele dentare, creand dureri semnificative si abcese. In cazuri grave, aceasta proliferare si extindere bacteriana ajunge sa afecteze si dantura definitiva.
Cand situatia devine urgenta, cea mai frecventa optiune de tratament ajunge sa fie extractia dentara, care la copii atat de mici presupune adeseori anestezie generala, Dupa extractie, copilului ii va veni greu sa manance; vorbirea ii va fi afectata pentru ca limba nu se mai sprijina pe dinti pentru a pronunta corect cuvintele; maxilarul nu mai creste in ritmul adecvat, astfel ca dintii definitivi vor erupe inghesuiti, deplasati sau incalecati, ceea ce impune pe viitor utilizarea aparatelor dentare, pentru perioade indelungate de timp.
Asadar, privind lucrurile in perspectiva, caria de biberon se asociaza cu perioade destul de indelungate de suferinta fizica si emotionala, si cu probleme de incluziune sociala, stiut fiind ca, copiii nu sunt chiar cea mai toleranta sau empatica categorie de persoane.
Cum poti preveni aparitia cariilor de biberon?
Probabil ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poti face, este sa creezi obiceiuri bune, inca de la o varsta foarte frageda. Inainte chiar de aparitia primului dintisor, foloseste un tifon curat infasurat pe deget, sau o periuta tip degetar, pentru a curata gingiile, obrajii si limbuta de resturile de mancare. Pe masura ce bebelusul creste, iar “dotarea” in materie de dinti sporeste, apeleaza la periute de dinti obisnuite si la pasta de dinti adecvata (lista noastra aici).
Invata-l pe copil sa clateasca gura si sa scuipe – vei fi uimita cat de repede deprind unele lucruri prin imitatie. De indata ce e capabil sa nu inghita pasta, foloseste pasta cu fluor, in cantitate mica (cat un bob de mazare). Dentitia la copii trebuie ingrijita cu multa atentie, acum punandu-se bazele obiceiurilor de mai tarziu.
Unii copii doresc sa fie independenti si sa se spele singuri si e bine sa incurajezi acest obicei, insa trebuie sa fii in continuare langa ei, sa ii supraveghezi, indrumi, corectezi, si la final sa oferi si tu un periaj suplimentar, ca sa te asiguri ca totul este in regula si ca treaba e bine facuta. Periajul dentar trebuie sa aiba loc de macar doua ori pe zi, dimineata si seara, pentru o buna igiena orala.
Evita obiceiurile care implica, indirect, un schimb de saliva: folosirea aceleiasi lingurite, linsul suzetei sau al biberonului, pupatul pe buze. Daca micutul tau foloseste suzeta, da-i mereu una curata, FARA a o inmuia in prealabil in zahar sau miere, in ideea ca o vei face mai usor de acceptat.
Un alt pas important este sa creezi obiceiuri alimentare sanatoase. Exista numeroase discutii si dezbateri intre sustinatorii alaptarii la cerere si medicii stomatologi care ar vrea sa impuna reguli mai stricte in legatura cu igiena orala. Desigur, nu ii poti numara sau limita unui bebelus, la 6 luni, supturile, mai ales daca este alaptat, insa in cazul in care copilul tau foloseste biberonul, straduieste-te sa creezi un obicei din a oferi ultima portie de lapte inainte de culcare si a-l spala pe dinti dupa aceea.
La aceasta varsta, probabil ca micutul va cere lapte si macar o data peste noapte – desi bebelusii care primesc formula sau biberon prefera mesele mai mari, cu pauze mai lungi intre ele; dupa ce i-o oferi, ii poti da putina apa dintr-o canita cu cioc, ca sa isi clateasca gurita de resturile de formula dulce.
In nici un caz si sub nici o forma nu crea un obicei din a lasa bebelusul cu biberonul in gura in timpul somnului. Daca are nevoie sa suga ca sa se linisteasca, ofera-i suzeta, Laptele, sucul, ceaiul indulcit – toate sunt alternative care le ofera bacteriilor atat de nocive, o hrana bogata si ocazia de a se inmulti peste poate.
Stimuleaza copilul sa renunte la biberon sau canita cu cioc inainte de varsta de un an. Atata timp cat, dupa portia de lapte de seara, urmeaza spalatul pe dinti si apoi culcarea, laptele poate fi baut dintr-o cana normala. Trecerea la o canita normala are marele avantaj de a reduce tentatia suptului in somn, la copiii care nu mai sunt alaptati, rarind astfel mesele de noapte si imbunatatind igiena dentara.
Desi parintii sunt adeseori reticenti la aceasta idee, controalele stomatologice regulate, incepand de la o varsta frageda, sunt o idee excelenta. Odata cu aparitia primului dinte, ar trebui sa programezi o vizita la cabinetul unui medic cu experienta in a lucra cu copiii, care sa iti ofere primele sfaturi practice legate de ingrijire si igiena.
Ulterior, ar fi bine sa te prezinti la cel putin un control pe an, daca lucrurile merg bine, sau si mai des, ori de cate ori remarci aparitia unei probleme. Nu numai ca vei tine lucrurile sub control si se va putea interveni din timp, dar si copilul se va obisnui cu cabinetul medicului si va fi mai cooperant daca la primele vizite descopera ca nu i se intampla nimic neplacut.
Cum se trateaza caria de biberon?
Tratamentele disponibile pentru caria de biberon variaza in functie de varsta copilului si de cat de grava este afectarea dintilor. Impreuna cu un stomatolog cu experienta in problemele si lucrul cu copiii, poti stabili un plan de tratament si preventie adecvat.
In cazul in care problema este una incipienta, si abia ai observat primele pete albicioase pe incisivii copilului, una dintre optiuni este o fluorizare, care poate contribui substantial la remineralizarea dintilor. Desigur, vei primi recomandari stricte legate de dieta pentru remineralizare si masurile pe care trebuie sa le iei pentru a incetini evolutia lucrurilor.
Medicul iti va recomanda sa limitezi aportul de alimente acide, in special de sucuri de citrice (oricum nu sunt recomandate; daca alegi sa le oferi, fa-o rar si in cantitate mica, si asigura-te ca ii cureti micutului dintii dupa aceea), sa limitezi sau sa elimini complet utilizarea biberonului, sa discuti cu medicul pediatru, ca sa stabiliti impreuna daca micutul are vreun deficit de minerale sau de vitamina D, pe care sa le dozati in asa fel incat valorile sa revina la limitele normale.
Daca situatia este mai avansata, iar caria de biberon s-a instalat deja, simpla fluorizare nu mai este de ajutor. Pe dinti au aparut deja pete maronii sau negre, gingiile pot fi sensibile si inflamate, uneori pot sangera; respiratia este urat mirositoare, iar copilul poate fi mofturos, iritabil, sau cu un somn intrerupt din cauza durerii. In cazul in care observi aceste simptome, vizita la dentist devine o urgenta si nu mai poate fi amanata.
Pentru ca tratamentul este similar cu cel aplicat in cazul adultilor, poate fi nevoie ca micutul sa fie sedat sau anesteziat complet inainte de curatarea leziunilor si plombarea lor. Uneori, daca dintele este foarte grav afectat, este necesara extractia, pentru a trata infectia de la baza acestuia.
Care e cel mai periculos mit legat de caria de biberon?
Probabil ca cel mai periculos lucru care se vehiculeaza pe acesta tema – menit sa fie linistitor pentru parinti – este ca aceasta carie de biberon nu are nici un fel de impact asupra danturii definitive a copilului. Multi parinti se gandesc ca daca acesti dinti oricum vor cadea incepand cu varsta de 6-7 ani, ce rost mai are sa isi bata prea mult capul cu ei?
Realitatea este ca exista multe motive pentru care pierderea prematura a dintilor de lapte ridica probleme ulterioare. In primul rand, trebuie sa fii constient ca dintii definitivi se afla deja in maxilarul copilului, sub dintii de lapte; o infectie care le afecteaza acestora radacina, se poate extinde si la cei definitivi.
Apoi, dintii de lapte au un anumit tip de spatiere si “pastreaza” loc pentru dintii definitivi; in momentul in care cei de lapte dispar, spatierea se pierde, iar dintii definitivi ajung adesea sa iasa strambi sau inghesuiti, majoritatea acestor copii avand nevoie de tratamente ortodontice mai tarziu.
Afectarea dintilor poate crea dificultati din punctul de vedere al vorbirii sau al mancatului unei diete sanatoase si nutritive. Iar lipsa unor obiceiuri bune legate de igiena nu fac decat sa ingreuneze si mai mult situatia mai tarziu, caci e putin probabil ca in anii de pubertate si adolescenta sa reusesti sa convingi copilul sa se spele pe dinti regulat, daca nu a invatat sa o faca pana atunci.
Caria de biberon si copiii alaptati
Avand in vedere ca acest tip de carii mari, invazive, apar uneori si la copiii alaptati, cercetatorii au dorit sa elucideze o data pentru totdeauna misterul: sa fie alaptarea la fel de nociva pentru dinti ca si laptele praf oferit cu biberonul? Pentru ca, orice mama care alapteaza stie, bebelusii au obiceiul de a se atasa la san si a suge cateva inghitituri de nenumarate ori pe noapte, mai ales in perioadele de eruptie dentara sau de disconfort datorat altor motive.
Exista un studiu care si-a propus sa studieze datele statistice disponibile si sa ofere un raspuns. Foarte pe scurt, rezultatele au demonstrat ca incidenta cariilor este mai mica la bebelusii alaptati, decat la cei hraniti cu biberonul.
Motivele pot fi diverse: pe de o parte, laptele matern are o compozitie aparte, inclusiv ingrediente care incetinesc inmultirea bacteriilor responsabile de demineralizare. Pe de alta parte, modelul de supt la san este fundamental diferit de cel de supt din biberon: cand apuca sanul, copilul impinge mamelonul pana in partea din spate a guritei; limba formeaza un vacuum, iar laptele este impins catre faringe si esofag de multe ori fara ca macar sa ajunga in partea din fata a gurii, unde sunt situati dintii. Cand suge din biberon, lichidul ii “invadeaza” copilului toata gura, inainte de a fi inghitit.
Caria de biberon a reprezentat un motiv de ingrijorare pentru tine? Cunosti copii care s-au confruntat cu aceasta problema? Cum au intervenit parintii lor pentru a ameliora situatia sau pentru a incetini evolutia leziunilor?
