Placenta – acest organ surprinzator
Daca e sa discutam folosind termeni tehnici, placenta este o veritabila interfata intre fetus si mama. O sarcina normala este posibila doar in prezenta unei placente normale si functionale, iar anomaliile de dezvoltare sau de functionare a placentei se asociaza cu probleme mai mult sau mai putin severe in modul in care decurge dezvoltarea bebelusului.
Descopera alaturi de noi de unde apare acest organ minune, cum functioneaza el si de ce este considerat ca avand proprietati miraculoase.
Ce este placenta?
Termenul de “placenta” este derivat dintr-un cuvant grec a carui semnificatie este “placinta plata”. Organul apare la toate mamiferele si are structuri diferite in functie de specie, indeplinind, insa, aceleasi functii. In momentul nasterii, placenta complet dezvoltata are o forma discoidala, cantareste aproximativ 500 g si are dimensiuni de circa 22 cm diametru si o grosime de 2 – 2.5 cm.
Care sunt functiile placentei?
Placenta este esentiala pentru dezvoltarea sarcinii, la toate mamiferele. Ea reprezinta, in primul rand, modul prin care copilul primeste nutrientii si oxigenul de care are nevoie, din sangele matern. Tot prin intermediul placentei bebelusul primeste anticorpi materni, dar are si posibilitatea sa elimine dioxidul de carbon.
Urea, acidul uric si creatinina produse de rinichii in dezvoltare ai bebelusului sunt de asemenea excretate prin intermediul placentei. Imunoglobulinele G si M din sangele matern sunt transferati in organismul bebelusului inca din saptamanile 20-24 de sarcina.
Placenta joaca si rol de filtru, sau de bariera, caci impiedica o serie de patogeni care ar putea exista in organismul mamei, sa treaca spre bebelus. Insa ea functioneaza si invers, impiedicand trecerea celulelor fetusului in circulatia mamei, unde ar putea declansa o reactie imunitara.
Dar placenta nu este doar o punte inerta intre organismul mamei si cel al bebelusului, ci are si functii secretoare. Astfel, ea produce hormoni, dintre care probabil ca cel mai important este progesteronul, care contribuie activ la mentinerea sarcinii. Totusi, el nu este singurul, lui adaugandu-i-se estrogen, relaxina, oxitocina si lactogen, toti esentiali pentru buna desfasurare a sarcinii.
Cand si cum se formeaza placenta?
La aproximativ 7 zile dupa ce a avut loc fertilizarea ovulului, zigotul ajunge in uter si initiaza procesul de nidatie: implantarea in peretele uterin care il va hrani pe viitor. Celulele din aceasta formatiune (blastocist) se separa la cele doua poluri opuse ale sacului embrionar: o parte vor forma bebelusul (in prezent abia un embrion), in timp ce celelalte se vor “ingropa” in mucoasa uterina, unde vor incepe sa constituie o forma primitiva a placentei.
Dezvoltarea placentei se produce pe parcursul urmatoarelor doua luni, dar ea devine functionala cu mult inainte. In orice caz, evolutia ei este continua pe intreaga perioada a sarcinii, ea reprezentand un organ de sine statator care, am vazut deja, indeplineste un mare numar de functii.
Primul pas in aceasta dezvoltare este reprezentat de transformarea capilarelor fine in vase mari de sange, care vor asigura fluxul necesar cresterii unei fiinte umane miniaturale. Se considera ca in saptamana 12 de sarcina, placenta este deja suficient de bine dezvoltata in cat sa preia functiile pe care le avea corpul galben ramas pe suprafata ovarului dupa ovulatie.
Mai trebuie sa stii ca placenta are doua componente: una materna, reprezentata de endometrul modificat sub actiunea hormonilor, si una fetala, cu celule specializate care formeaza niste poiectii denumite vili corionici, foarte bogate in vase de sange.
Pot exista probleme legate de placenta?
Raportat la numarul de sarcini care decurg normal, cele in care apar probleme legate de dezvoltarea, functionarea sau locul de implantare a placentei sunt rare. In cazul in care apar, multe dintre ele nu vor avea neaparat semnificatie legata de dezvoltarea bebelusului, ci mai degraba vor impune un management ceva mai special al nasterii.
Medicul tau obstetrician poate sa iti explice in detaliu aceste lucruri, sau poate opta sa le mentioneze in dosarul tau medical si sa le gestioneze adecvat, fara sa iti mai ofere amanunte care nu ar face decat sa te ingrijorezi inutil. Te avertizam ca numai un examen minutios iti poate arata asta, iar acesta nu poate fi substituit in vreun fel, nici macar de catre cel mai bun test de sarcina pe care l-ai face.
Placenta accreta, increta sau percreta reprezinta anomalii de atasare a placentei la peretele uterin, organul implantandu-se practic foarte profund in peretele uterin. Riscul este de expulzie partiala dupa nastere, sau de hemoragie abundenta in travaliu sau post partum.
Placenta previa este acea placenta care acopera, partial sau total, cervixul. Aceasta amplasare particulara impune nasterea prin cezariana; in unele cazuri, medicul poate alege sa supravegheze gravida in a doua parte a sarcinii in spital, pentru ca nivelul de efort fizic pe care il face sa fie strict controlat, iar daca se declanseaza o hemoragie, sa se poata interveni cat mai repede. Placenta praevia apare o data la 200 – 250 de nasteri, deci nu este o problema prea frecventa.
Atunci cand medicul iti vorbeste despre o placenta joasa, inseamna ca ea este implantata aproape de orificiul cervical. Placenta joasa este frecventa la varste mici de gestatie; ulterior, ea se ridica, odata cu cresterea uterului.
In functie de pozitia pe care o are, putem discuta despre placenta anterioara – inserata pe peretele din fata al uterului, si placenta posterioara, cu varianta sa de placenta fundica. Ambele sunt variante normale, care impun anumite particularitati ale sarcinii.
O situatie particulara este cea in care apar sangerari in sarcina; intotdeauna ele trebuie evaluate de catre medic, pentru a se determina daca au legatura cu placenta dezlipita sau au alte cauze.
Eficienta barierei placentare
Este adevarat ca placenta are rolul de a filtra multe dintre substantele din organismul mamei, in asa fel incat ele sa nu ajunga in corpul fetusului. Totusi, evolutia noastra biologica nu a reusit sa tina pasul cu “evolutia” in materie de substante chimice care ne inconjoara in fiecare zi.
Ca sa iti faci o idee in legatura cu asta, in anul 2004 o echipa de cercetatori a recoltat sange din cordonul ombilical de la 10 bebelusi nascuti in SUA si au identificat in el nu mai putin de 287 substante chimice industriale. Desigur, nu poti evita poluantii din aer si nu te poti muta la capatul lumii sau in varf de munte peste noapte – probabil ca nici acolo nu ai fi pe complet protejata.
Ce poti face, insa, este sa limitezi contactul pe care il ai cu substantele uzuale din orice casa: solutii de curatare, deodorante de camera, alimente procesate sau de tip fast-food, si asa mai departe. Probabil ca gravidele devin atat de sensibile in perioada sarcinii tocmai ca “mecanism de aparare” impotriva contactului cu toti acesti factori care se pot dovedi nocivi.
Apa cu otet pentru geamuri, sucul de mar cu sfecla sau compotul, branza de vaci amestecata cu stafide si miere in casa, in locul ambalajului gata preparat de pe raftul magazinului, sunt doar cateva dintre solutiile la care poti apela pentru a limita contactul cu acesti compusi ale caror efecte asupra noastra nu sunt inca pe deplin studiate.
Daca doresti sa citesti mai multe informatii medicale legate de modul de dezvoltare a placentei sau despre functiile sale, iti recomandam sa consulti si o alta sursa online.