Despre cum poate evolua un cuplu de iubiti, transformati in parinti
Din primii ani de viata, fetitelor li se povesteste cum vor creste mari, se vor marita si vor deveni mamici. Mamele si bunicele le vorbesc despre fericirea de a fi mama, sau despre cum s-au simtit implinite cu adevarat abia dupa ce si-au tinut prima oara in brate bebelusul.
Desi baietii sunt in general crescuti cu mai putine referiri la aceasta parte a vietii lor, caci societatea din Romania isi mentine, inca, un anumit nivel de traditionalism legat de modul de implicare al barbatilor in familie, si ei sunt facuti constienti, inca de mici, de perspectiva de a forma in viitor un cuplu stabil, in care desigur, vor aparea si copiii.
Prea putin constienti de felul in care propriile lor cupluri au evoluat, de cum s-au schimbat relatii de cuplu dupa diverse evenimente, sau pur si simplu inoculati cu ideea ferma si fixa ca problemele de cuplu “apar la toata lumea”, ca “asa e viata” si ca oricum, nu se discuta despre asemenea subiecte, parintii si bunicii nostri uita sa ne spuna, atunci cand ne impartasesc toata aceasta poveste, ca relatiile de cuplu se schimba fundamental odata cu nasterea copiilor.
Si ca, de fapt, relatiile de cuplu se schimba oricum, de-a lungul timpului. Acest lucru pare sa se concretizeze intr-o serie de asteptari nerealiste din partea parintilor de azi, care din pacate nu beneficiaza nici de know-how-ul, nici de mijloacele de a le depasi, iar asta se cuantifica prin cresterea numarului de divorturi.
Acest articol este bazat pe o serie de studii sociologice si statistice efectuate de cercetatori in domeniu, care au observat un anumit tipar de evolutie a relatiilor de cuplu.
Desigur, exista exceptii, dupa cum exista si casnicii in care efortul sustinut al ambilor parteneri reuseste sa mentina relatia lor la cote ridicate, relevand un grad superior de satisfactie. Iata, insa, ce se intampla in absenta unui efort constient de a mentine lucrurile pe linia de plutire.
Asadar, desi suntem crescuti sa gandim ca nasterea unui copil este momentul cel mai inaltator si care genereaza cel mai ridicat grad de satisfactie, se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Cel putin, nu pe termen lung, caci nu vom contesta clipele de beatitudine pe care le aduce cu sine orice nastere.
Fiecare parinte isi iubeste copilul si pretuieste legatura speciala pe care o are cu acesta, insa, la nivel de viata de cuplu, statisticile arata ca incepe o perioada de declin. Pe masura ce relatia mamei cu puiul sau devine din ce in ce mai intensa, legaturile ei cu restul lumii incep sa se deterioreze si incep sa se observe din ce in ce mai multe relatii de cuplu dificile sau chiar relatii de cuplu disfunctionale.
Ce se intampla in cuplul casatorit?
Intotdeauna, cuplurile care aleg sa se casatoreasca (sau sa isi oficializeze relatia in orice alt mod) sunt fericite sa fi luat decizia respectiva. Studiile sociologice – caci intreg articolul se bazeaza pe rezultatele lor – demonstreaza ca de multe ori, in timpul primului an de casnicie, nivelul de satisfactie pe care il experimenteaza partenerii in legatura cu statusul lor marital este in declin; daca acest declin este deosebit de abrupt, este posibil sa apara, chiar, primele divorturi. Iar acest lucru este generat de asteptarile nerealiste ale cuplului – inainte sa porneasca la cumpararea scutecelor, sau sa se confrunte cu lipsa cronica de somn.
Dupa 30 de ani de studii sociologice asupra impactului pe care il au copiii asupra oricarui cuplu, specialistii au concluzionat ca, in cazul cuplurilor cu copii, rata de declin a gradului de satisfactie legat de relatie este de doua ori mai abrupta decat in cazul partenerilor care nu au copii. Pe de alta parte, desi gradul de satisfactie este aproape in cadere libera, probabilitatea unui divort scade considerabil dupa nasterea copilului. Dar cum gradul de satisfactie este unul dintre cei mai importanti predictori ai starii generale de fericire, si aceasta pare sa fie in cadere libera dupa nastere. Iar lucrurile sunt cu atat mai triste cu cat impactul acestor schimbari este unul neprevazut; din contra, cuplurile asociaza venirea pe lume a primului urmas, cu o crestere a nivelului de fericire, si nu se asteapta nici pe departe la provocarile cu care urmeaza sa se confrunte.
In general, nasterea copilului modifica substantial dinamica oricarui cuplu. Momentele de intimitate si de alint sunt amanate pana la uitare din cauza nevoilor copilului; conversatiile despre cum a decurs ziua la lucru, sau despre filozofii de viata, carti bune, concerte si planuri aventuroase de viitor, sunt inlocuite de preocuparea pentru scutece, o diversificare cu hopuri, sau prima raceala luata din colectivitate.
Relatia dintre parteneri pare sa devina una de “parteneri de afaceri”, in care mereu se organizeaza in incercarea de a face familia sa supravietuiasca cu succes de la o zi la alta, sau de a-i asigura copilului toate cele necesare. Complicitatea dispare adeseori, iar parintii uita ca nu s-au nascut mame si tati, ci femei si barbati, individualitati distincte, care obisnuiau sa aiba pasiuni comune, care ii uneau.
Evolutia de la statutul de iubiti la cel de parinti este una fireasca, dar atunci cand sms-urile glumete sau flirtul discret dintre parteneri se transforma in (si se rezuma la) lista de cumparaturi, e evident ca nimeni nu va “da pe afara” de prea multa fericire.
Sa nu iti imaginezi ca problemele au neaparat legatura cu casatoria in sine. Aceeasi dinamica este remarcata si in cuplurile stabile care au ales sa nu isi legalizeze relatia. De fapt, aceiasi sociologi sustin ca nici statusul marital, dar nici venitul lunar sau orientarea sexuala a partenerilor nu modifica lucrurile. Iar aceasta deteriorare a relatiei de cuplu este remarcata si in tarile mai putin amatoare de traditie, in care rata cuplurilor “atipice” este mult mai mare.
Mamele poarta cea mai mare parte a poverii
Chiar daca societatea pare ca incet, incet, se schimba, totusi mamele sunt cele care poarta cea mai mare parte a poverii statutului de parinte. Tatii se implica mult mai mult decat o faceau in generatiile trecute, dar atunci cand copilul se imbolnaveste, cand are un cosmar sau un tantrum, mama este cea care se trezeste, sau care e sunata de asistenta de la gradinita.
Incet incet, mamele ajung sa reduca pe cat posibil timpul petrecut la serviciu, astfel ca povara financiara a intretinerii familiei este preluata preponderent de catre tata. Desigur, exista si exceptii, mai ales in societatea romaneasca; totusi, atunci cand mamele mai si muncesc cu norma intreaga, cea care este sacrificata e viata de familie. In plus, frustrarile se aduna de ambele parti, astfel incat apar nemultumiri, adesea nici macar exprimate.
Consecintele unei vieti de cuplu nesatisfacatoare pot fi destul de importante. Exista studii care ridica semne de intrebare legate de legatura dintre stresul marital si probleme de sanatate, depresie si alte probleme mentale. Uneori, terapia de cuplu se dovedeste a fi cea mai eficienta metoda de a actiona pentru tratarea si vindecarea depresiei.
Ce se intampla dupa ce copilul creste?
Odata ce copilul creste si devine mai independent si, in cele din urma, paraseste locuinta familiala, fie ca pleaca la facultate sau se muta in propiul sau apartament, unele cupluri isi revin: isi reamintesc de lucrurile pe care le impartaseau, de pasiunile comune, si incet incet, se regasesc. Pe de alta parte, pentru altele, lucrurile vor fi mers deja prea departe: au pierdut legatura aceea unica si speciala, si fiecare dintre parteneri are acum propriul sau drum in viata, fara motivatia de a mai ramane impreuna, reprezentata de copil.
Un psiholog pentru relatii de cuplu poate fi de mare ajutor in orice etapa, insa o interventie precoce este mai eficienta si de mai scurta durata. Multe persoane incearca sa se ajute folosind si carti despre relatii de cuplu, scrise de psihologi celebri, dar evident sustinerea unui specialist, fata in fata, e greu de inlocuit.
Dezavantajele asociate procrearii sunt din ce in ce mai bine constientizate de catre femei, care aleg sa nu mai aiba copii, sau sa ii faca mult mai tarziu in timpul vietii. Statisticile arata ca procentul femeilor cu varste intre 15 si 44 de ani, care nu au copii, a crescut in SUA de la 35% in 1976, la 47% in 2010, iar lucrurile isi mentin aceeasi directie de evolutie.
Aparent ciudat, poate, dupa lectura acestor cifre si a rezultatelor acestor studii, parintii care au deja copii sustin ca da, sa ii vezi crescand si sa stabilesti o relatie buna cu ei merita orice sacrificiu, inclusiv pe plan romantic. De la durerile nasterii, pe care aproape toate mamele sustin ca le-au uitat in cateva zile, pana la noptile nedormite, tantrumurile transformate mai tarziu in cearta, temerile, emotiile, totul pare sa merite efortul, in ochii celor care sunt deja parinti.
Indiferent de statutul relatiei dintre ei, toti parintii cad de acord ca intreaga calatorie a meritat, ca vietile lor au fost transformate in bine de aparitia copilului sau a copiilor, indiferent ce a insemnat asta pentru cuplul lor. Bineinteles, exista si diverse carti psihologice care pot fi de mare ajutor pe acest drum.
Daca studiile pe care le-am mentionat anterior in acest articol ti se par interesante si daca ai dori sa le aprofundezi, iti lasam in continuare cateva linkuri la care le poti accesa pentru mai multe informatii.
Sa fii parinte vs sa fii fericit
Calitatea si stabilitatea maritala
Despre proaspat casatoriti, crize sau divort
Cum afecteaza relatia de cuplu, tranzitia spre a fi parinte
Transformarea in parinte vs viata de cuplu
Despre satisfactie si fericire cand devii parinte
Ia distractia sfarsit odata ce devii parinte?