Riscuri asociate nerespectarii contactului piele pe piele cu nou nascutul
In prezent, beneficiile orei magice petrecute de catre mama si nou-nascut, intr-un mediu linistit, nederanjati si in contact direct unul cu celalalt, sunt din ce in ce mai cunoscute in intreaga lume. Desi avantajele nu sunt negate de catre specialistii care lucreaza in domeniu, conditiile din multe dintre maternitatile din tara nu permit respectarea acestui interval de timp, iar la solicitarile si intrebarile mamelor sau a viitoarelor mame in legatura cu acest aspect, unul dintre raspunsurile primite este: beneficiile sunt cunoscute, exista riscuri daca nu facem asta?
Ei bine, contactul imediat si nemijlocit intre mama si bebelus imediat dupa nastere reprezinta un mod natural, inscris in bagajul nostru genetic, de a ne ajuta urmasii sa se adapteze la lumea in care tocmai au intrat. Este de asteptat ca, in momentul in care intervii in aceste procese, sa intervina si o serie de consecinte negative. Cercetatorii au evaluat aceste lucruri si au redactat un studiu care demonstreaza ca femeile care nu au alaptat in primele 30 de minute dupa nastere si care nu au avut parte de contact piele pe piele cu nou-nascutul, au infruntat un risc dublu de complicatii post-partum.
Risc crescut de hemoragie post partum
Datele statistice au aratat ca femeile despartite de bebelusii lor imediat dupa nastere sunt expuse unui risc dublu de a dezvolta o hemoragie post partum severa. Definita ca o pierdere a 500 ml de sange sau mai mult, aceasta este una dintre cele mai periculoase complicatii ale nasterii, care determina in general numeroase alte interventii medicale. Desi e posibil ca unele dintre cauzele acestei probleme sa ramana, inca, neidentificate, medicii au cazut de acord ca este vorba despre un deficit de oxitocina.
In intregul proces al nasterii sunt implicati numerosi hormoni, printre care si oxitocina. Eliberarea ei in sange se produce in valuri, iar contactul piele pe piele cu bebelusul si momentul in care el se ataseaza la san sunt doi dintre factorii cei mai cunoscuti capabili sa declanseze o secretie importanta de oxitocina. Contractiile uterine pe care le determina aceasta sunt eficiente in “clamparea” vaselor de sange rupte ca urmare a eliminarii placentei, ceea ce favorizeaza coagularea si previne riscul aparitiei unei sangerari prea puternice sau prea indelungate.
In momentul in care aceste cresteri ale cantitatii de oxitocina nu se produc, eliminarea placentei poate fi intarziata, sau incompleta. De asemenea, vasele de sange raman deschise, astfel ca oprirea sangerarii dureaza mai mult.
Care sunt implicatiile acestor observatii?
In practica medicala curenta, mama si bebelusul sunt despartiti imediat dupa expulzie; mamei i se recomanda sa se odihneasca, in timp ce copilul este cantarit, analizat, vaccinat, sters si spalat – manevre importante, care insa ar putea fi amanate cu cel putin o ora dupa venirea sa pe lume. Nu putem sa nu mentionam si cat de invaziv sunt percepute toate aceste teste de catre copil; traind pana atunci intr-un mediu cald, confortabil, mangaietor, restrictiv cu miscarile si intunecat, el se regaseste deodata intr-un spatiu infricosator de larg, rece, in care e manevrat cu miscari hotarate, sters energic, ba si intepat. Experienta trebuie sa fie una absolut infricosatoare, o disparitie brusca a tot ceea ce cunostea pana atunci, iar faptul ca nou-nascutul este prea mic ca sa o verbalizeze, nu o face sa fie mai blanda.
Si asta nu e totul, caci de multe ori, dupa nastere, bebelusul este dus in sectia pentru nou-nascuti, iar mama in salon, iar despartirea continua, uneori pentru toata perioada spitalizarii.
Ceea ce s-a crezut ca este de ajutor – o ocazie pentru mama de a se odihni pentru a-si grabi recuperarea, sansa de a face teste rapide care sa identifice cat mai devreme o potentiala problema a bebelusului – s-a intors de fapt impotriva noastra. Toata cascada de hormoni care este atat de atent orchestrata atunci cand vine vorba despre nastere, este data peste cap de interventiile prevazute in protocoalele medicale care, din exces de zel, nu numai ca ajuta la salvarea de vieti atunci cand lucrurile se complica, ci interfereaza cu toate mecanismele naturale menite sa ne protejeze, si atunci cand nu ar fi cu adevarat necesare.
Un mod suplimentar de a reduce riscul de producere a hemoragiilor post-partum este administrarea de oxitocina sintetica. Problema acestei metode este legata de faptul ca ea produce contractii extrem de dureroase si inseamna o noua sarcina pentru sistemul medical, care ar fi putut fi cu usurinta evitata prin simpla acordare, mamei si bebelusului, a sansei de a se conecta unul la celalalt in primele 30 – 60 de minute de dupa nastere.
Exista, desigur, si situatii in care este imperios necesar ca mama si bebelusul sa fie despartiti imediat dupa nastere, din cauza unor complicatii medicale, sau ale unei probleme de sanatate a copilului. Totusi, din fericire, aceste situatii sunt doar exceptii, nici pe departe regula. Asadar, poate fi un moment bun pentru ca ora magica sa devina mai mult decat “o moda” in din ce in ce mai multe unitati medicale, avand in vedere ca beneficiile sale nu se limiteaza la avantaje dificil de cuantificat, ci la lucruri concrete care tin de practica obstetricala.
Tu unde ai nascut? Care au fost procedurile standard la momentul respectiv? Cat a contat, in alegerea maternitatii in care sa nasti, daca medicii erau dispusi sa iti acorde aceasta ora magica? Prietenele tale care au nascut mai recent, ce ti-au povestit pe acest subiect?
