Recenzii ale spectatorilor de toate varstele
De multe ori, parerile consumatorilor sunt cele mai convingatoare atunci cand parintii isi pun problema daca sa le permita copiilor lor accesul la un anumit film. In continuare, poti face cunostinta cu cateva opinii exprimate de catre spectatori de toate varstele in legatura cu LEGO Ninjago Movie, dar si cu seria prezentata pe Cartoon Network, astfel incat sa iti faci o idee despre intervalul de varsta caruia ii este recomandat, despre stilul animatiei si daca doresti sau nu ca ea sa faca parte din viata copilului tau.
Ce spun parintii
Pornind de la premisa ca adultii au cunostintele necesare pentru o evaluare ceva mai obiectiva a filmului si ca ei pot stabili daca, continutul propus este sau nu adecvat intervalului de varsta caruia i se adreseaza producatorii, am cautat sa identificam opiniile acestora pe acest subiect.
Opinia generala a fost ca avem de-a face cu un film cu o actiune interesanta, care reuseste sa ii captiveze nu doar pe copii, ci si pe cei mari. Totusi, povestea este una destul de complexa, asadar copiii mai mici de 6-7 ani probabil ca isi vor pierde rabdarea, sau nu vor reusi sa urmareasca firul logic al actiunii.
Pe de alta parte, acest “dezavantaj” poate lucra in favoarea parintilor si a copiilor, care vor fi stimulati sa isi antreneze capacitatea de concentrare si memoria, pentru a intelege ce li se intampla personajelor lor preferate.
Pentru ca am amintit despre personaje, unii parinti se declara putin dezamagiti ca, in ciuda varstei relativ mari careia i se adreseaza seria, acestea sunt impartite in doua categorii foarte simpliste: exista personaje bune si personaje rele, si atat, fara nici un fel de nuantare.
Desi e adevarat ca discutam despre ninja, seria poate parea destul de violenta, perceptia depinzand insa si de sensibilitatea personala. Din pacate, exista un singur personaj feminin in poveste; din fericire, acesta este bine conturat, transmitand cu succes mesajul ca si fetele pot fi foarte puternice si pot realiza orice isi propun, chiar daca sunt “treburi de baieti”.
Mesajul este, totusi, bruiat de unele replici cu tenta misogina, care vin sa transmita mesajul complet opus si care ii fac pe copii sa simta ca o fata curajoasa si buna luptatoare este mai degraba exceptia care confirma regula. Este vorba despre vesnicul tipar legat de ce fac fetele si ce fac baietii, si despre cum trecerea dintr-o categorie in cealalta este sanctionata de catre societate.
Parintii au apreciat, pe de alta parte, mesajele pozitive, de sustinere si de incurajare, pe care filmul le transmite. Exista, pe cuprinsul sau, veritabile citate motivationale care merita “inramate pe perete” pentru ca juniorul sa si le aminteasca, si care vor crea, cu siguranta, o impresie mult mai puternica decat acelasi lucru, livrat pe tava de catre parinte.
In plus, jocul poate fi folosit ca subiect de discutie pe tema prieteniei, a colaborarii si lucrului in echipa, el oferind si unele lectii de morala. Probabil ca, urmarit impreuna cu adultii si cu discutiile adecvate de dupa, filmul poate reprezenta un bun punct de pornire pentru a dezbate unele subiecte mai delicate despre care sunt diferitele optiuni de rezolvare a problemelor.
Ceea ce au remarcat adultii care s-au uitat la aceste filme impreuna cu cei mici, este ca pe cuprinsul animatiilor exista o serie de glume care fac referire la carti sau filme pentru adolescenti si adulti, sau glume pe care nu le vor pricepe decat cei mai mari. Acesta este considerat un lucru bun, care largeste semnificativ numarul persoanelor care vor deveni interesate de animatie si care o vor privi cu placere.
Este, in final, si o strategie de marketing remarcata si la alte animatii, apartinand altor studiouri: glumele trebuie sa li se adreseze si celor mari, care ii insotesc pe copii, altfel cinematografele vor ramane goale.
O bila neagra este acordata filmelor – animatiei de pe Cartoon Network – pentru ca abordeaza inclusiv subiecte care sunt considerate prea mature sau prea intunecate pentru copii. Pana la urma, un copil isi omoara tatal, inclusiv personajele bune au de suferit sau isi pierd viata, exista tot felul de monstri care le fac oamenilor lucruri ingrozitoare, exista discutii despre tortura si exorcism care sunt dificil de explicat unui copil de cativa ani.
Unii parinti pur si simplu nu vor sa isi expuna copiii la asemenea idei, fie pe considerente religioase, fie pentru ca discutam despre copii prea mici, fie pentru simplul motiv ca unii dintre juniori sunt usor impresionabili, si un asemenea subiect le-ar provoca probabil destule nopti agitate. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca depinde foarte mult de varsta publicului care urmareste seriile, caci ceea ce poate fi prea mult pentru un copil de pana in 10 ani, va deveni palpitant pentru unul de 14 – 16 ani.
Vom cita, in continuare, cateva dintre recenziile prezentate de parinti pe www.commonsensemedia.org.
“ Este un film interesant si antrenant, pe care fiul meu si prietenii lui il indragesc mult. Totusi, exista cateva lucruri care ma ingrijoreaza: 1. Simplificarea personajelor la Bune si Rele; noi ne straduim sa ii invatam pe copii ca nu exista oameni buni sau rai, ci oameni care iau decizii bune sau rele, in functie de circumstante. 2. Violenta este solutia la orice. Stiu, sunt ninja si asta este intregul scop, dar ar fi dragut daca filmul ar transmite mesajul ca violenta este un fel de ultima solutie, in circumstante extreme. 3. Misoginism. Exista un personaj feminin bine construit, care ocazional transmite mesajul ca fetele lupta la fel de bine ca barbatii, insa acesta este cu mult depasit de comentariile de genul “Ai nevoie de o fetita care sa te apere?” sau “Te lupti ca o fata”.
“Este cel mai bun! Copilul va invata sa se concentreze, isi va cultiva rabdarea si dorinta de a lucra in echipa.”
“Fiul meu iubeste LEGO si artele martiale, asa ca m-am gandit ca este in regula sa vada filmul, pana cand a inceput sa vorbeasca despre exorcism, un subiect pe care copiii de 5 ani nu ar trebui sa il discute. Prea multe idei intunecate, care nu isi gasesc locul la mine acasa. Nu il va mai vedea niciodata!”
“Copiii nostri de 5 si 3 ani il urmaresc amandoi, desi cel mai mic nu ar trebui sa o faca, probabil. Singura mea problema este legata de violenta, desi aceasta este destul de blanda. Exista cateva lupte intre personajele pozitive si cele negative. Limbajul este in regula…eu i-as da 5 puncte din 6.”
“Este un film si o serie uimitoare, care NU ar trebui judecata exclusiv pe baza faptului ca e realizata de LEGO. Ca persoana mai in varsta, am remarcat in primele sezoane cateva glume mai pe intelesul adultilor, ceea ce ii va distra si pe copiii mai mari. Ii invata pe copii lectii bune de viata, cum ar fi sa isi infrunte probleme cat mai curand, in loc sa le amane si sa le lase sa se agraveze, sa lucreze in echipa, sa dobandeasca abilitati de lider, sa se respecte. Recomand calduros seria, in special primele sezoane.”
“Am urmarit fiecare episod din cele 5 sezoane impreuna cu copilul meu de 11 ani, si au fost parti care m-au deranjat. Da, implica o violenta de desen animat, la care ma asteptam, dar jumatate din sezonul 3 si tot sezonul 4 se adreseaza mai mult adultilor. Chiar daca e palpitant, nu inseamna ca e cel mai potrivit film pentru copiii mei. “
“Ma uitam si eu impreuna cu copiii; le-a placut mult, la fel si mie”.
“Ii invata pe copii despre morala si despre lucrul in echipa si include citate motivationale ca “suntem limitati doar de zidurile cu care noi insine ne inconjuram”, care ii incurajeaza sa isi infrunte temerile.”
Ce spun copiii?
Dupa cum era de asteptat, opiniile copiilor care cunosc filmul si seria de desene animate de pe binecunoscutul Cartoon Network sunt mai entuziaste decat cele ale parintilor. Totusi, trebuie sa recunoastem ca am observat, cu un pic de mirare, ca si ei au dat dovada de maturitate in modul de evaluare si apreciere a filmelor, unii dintre ei afirmand, de pilda, ca unele sezoane sunt adecvate incepand de pe la 6 ani, dar ca altele i-ar fi speriat pe fratii lor mai mici, sau ca ar fi fost mai potrivite abia dupa varsta de 10-11 ani.
O adolescenta de 14 ani a evaluat seria astfel: “Sezoanele 1, 2, 3, 4 si 5 (din seria difuzata pe Cartoon Network) sunt bune si pentru copii mai mici. Sezoanele 5, 6 si 7 sunt ceva mai intunecate, potrivite poate pentru varsta de 7 sau 8 ani; sigur sunt inspaimantatoare pentru copiii mai mici, dar primele sezoane sunt bune pentru toata lumea. Are de asemenea un mesaj pozitiv pentru copiii mici.”
In primul rand, merita spus ca povestea este apreciata in egala masura de fete si de baieti, lucru care nu se intampla prea des in cazul animatiilor pentru varste mai mari, si la care nu stiu daca era cazul sa ne asteptam, avand in vedere caracterul bataios al filmului. Este o noua dovada ca, din fericire, stereotipurile legate de sex nu au contaminat inca noua generatie cu aceeasi intensitate ca pana acum. Una dintre recenzii incepe astfel:“Am 14 ani. Si sunt fata. Dar filmul asta este extraordinar!”
Un alt element care, credem noi, ar trebui sa traga un semnal de alarma, este legat de faptul ca in impresiile impartasite de copii, nu vei gasi referiri clare de tipul “m-am speriat cand..”, insa e destul de probabil sa gasesti alte indicii, ceva mai subtile, ca ceva nu ar fi fost in regula. De pilda, un copil in varsta de 9 ani spune ca: “E o serie grozava, dar asigurati-va ca sunt pregatiti copiii pentru momentul in care Garmadon invadeaza orasul cu sangele verde.”, ceea ce ne face sa credem ca a fost un moment cu o puternica incarcatura emotionala pentru el.
Un alt copil de 10 ani, afirma ca “Scenele violente sunt blande, totusi finalul include niste secvente in care un sarpe urias mananca totul in cale, ceea ce i-ar putea speria pe copiii mai mici. “, ceea ce parca ar transmite ideea ca nici lui nu i-a fost foarte confortabil sa depaseasca momentul respectiv.
Comentariile copiilor ne pot invata multe despre diferentele dintre generatii, despre greselile pe care parintii sunt tentati sa le faca in prezent fata de copiii lor, si despre adevaratele nevoi ale adolescentilor. La 13 ani, unul dintre spectatori sustine ca “Multa lume spune ca moartea lui Zane la sfarsitul sezonului 3, nu era potrivita pentru copii. Mie mi s-a parut spectaculoasa. Oamenii nu isi pot proteja la nesfarsit copiii. Ei trebuie sa invete ca oamenii mai si mor. Si e tragic. Si oricum, nindroidul nostru preferat se intoarce in sezonul 4. Sacrificiul de sine este ceva nou in serialele pentru copii. Demonstreaza ca nu toate desenele animate trebuie sa fie stupide si lacrimogene.”
O imagine de ansamblu minunata si o analiza pe care orice adult ar trebui sa o citeasca si sa si-o insuseasca, deoarece tendinta generala este de supraprotectie a celor mici, iar adultii au pornirea de a-i considera “copii” cu mult dupa varsta la care gandirea logica demonstreaza ca aceasta etapa s-a incheiat. De asemenea, este probabil o analiza corecta si utila si producatorilor de asemenea filme, care descopera care sunt noile preferinte ale noilor generatii.
Ceea ce ne-a placut, poate, cel mai mult, si le demonstreaza si producatorilor ca mesajul lor poate fi inteles corect de catre spectatorii inca minori, sunt recenziile care vorbesc despre lectiile de viata pe care le prezinta seria. La doar 10 ani, unul dintre spectatori sustine ca: “Am vazut fiecare episod din LEGO Ninjago si as vrea sa spun ca e o serie minunata. Poate unii copii nu vor remarca, dar ne invata despre lucrul in echipa, despre rabdare, loialitate, si are si alte mesaje bune.”.
Este minunat ca un copil cu o varsta atat de frageda, reuseste sa priveasca cu atata maturitate dincolo de desfasurarea clasica a evenimentelor, si sa remarce, in toiul aventurilor, cat de importante sunt anumite valori morale prea des trecute cu vederea.
Alti tineri spectatori, ceva mai maturi, se declara impresionati de lectiile de viata intelepte transmise direct sub forma unor citate motivationale, mai asemanatoare meme-urilor care le sunt atat de familiare. La 15 ani, un fan al seriei spune ca “Cele mai multe dintre episoade ne invata lectii; primul episod al primei serii ne spune clar “Nu lasa pe maine ce poti face azi”, iar mesajul este transmis direct de catre Sensei Wu care le spune ninja ca ar trebui sa se antreneze, in loc sa se joace pe calculator. Lectia 2: cel mai bun mod de a-ti infrange dusmanul este sa ii devii prieten. Un ninja nu se declara niciodata invins. Un ninja mereu se ridica de jos. Daca un lucru e greu, nu inseamna ca e imposibil. E bine sa stii ca oamenii se schimba, sau ca nu sunt mereu ceea ce par, in asa fel incat sa nu fii luat prin surprindere.”
Sunt, pana la urma, lectii utile, cu aplicabilitate practica in viata de zi cu zi a copiilor, mai actuale si mai apropiate sufletului lor decat in vechile moduri in care erau transmise, si care pur si simplu nu mai au acelasi impact. Pana la urma, nici unul dintre indemnurile mentionate nu este nou sau original, insa modul in care sunt ele prezentate ii cucereste, motiveaza si insufleteste pe copii, spre deosebire de lectiile de viata vechi, “de pe vremea noastra”.
Care e concluzia?
Dupa ce am fost surprinsi de modul in care tinerii au perceput si au relatat experienta filmelor LEGO Ninjago, concluzia pe care am putut-o desprinde din aceste recenzii, si din altele pe care le-am consultat, a fost ca discutam despre o serie potrivita in mod special pentru copiii ceva mai mari, de peste 9 – 10 ani, care vor suporta, pe de o parte expunerea la nivelul de violenta prezentat, si pe de alta parte vor fi capabili sa inteleaga mai bine mesajul filmelor.
Totusi, multi dintre copii au marturisit ca si-ar fi dorit sa impartaseasca experienta cu un adult, pe de o parte pentru ca asa procedam cu lucrurile care ne plac si ne impresioneaza, le impartasim, si pe de alta parte invocand un sentiment de siguranta, sau nevoia de a primi unele clarificari sau explicatii in legatura cu momente cu o mai mare incarcatura afectiva. Daca ti-ar placea sa descoperi impactul pe care l-a avut filmul asupra copilului tau, poti apela la unul dintre multele jocuri cu LEGO Ninjago, ca sa vezi cum se raporteaza juniorul la intreaga actiune.
Tu ai urmarit episoade impreuna cu copilul? Ce parere ati avut, fiecare dintre voi?