Cum iti ajuti copilul sa isi controleze si sa isi exprime emotiile
Ca adulti, rareori ajungem sa facem o criza de nervi sau un asa-zis tantrum. Pana la urma, este un lucru bun: cum ar arata un supermarket plin de adulti care tipa, urla, plang, se tavalesc pe jos si lovesc cu picioarele?
Aceasta idee ti se pare amuzanta (si putin infricosatoare)? Ei bine, probabil ca ai dreptate. Adevarul este ca inca de la cea mai frageda varsta, experimentam aceleasi tipuri de emotii: furie, tristete, bucurie, entuziasm, frustrare si asa mai departe, ca si acum, cand suntem oameni “la casa noastra”.
Diferenta dintre noi si micuti nu este la nivel de sentimente resimtite, ci la nivel de autocontrol. Noi am invatat sa nu ne lasam coplesiti de emotii (decat rareori) si avem abilitatea de a le controla si de a reactiona intr-un mod acceptabil din punct de vedere social.
Exprimarea emotiilor este o abilitate sociala foarte importanta. Acceptarea limitelor si respectul fata de cei din jur sunt, de asemenea, esentiale. Toate acestea trebuie invatate de catre copii, incepand de la o varsta frageda, chiar daca intr-o prima faza ei nu sunt capabili, cognitiv si emotional vorbind, sa capete de pe acum un control deplin.
Prea multa lume se concentreaza exagerat de mult pe momentele in care copiii explodeaza si fac tantrumuri. Scaunelul de time out, inchiderea intr-o camera separata pana se calmeaza, pedepse si santaj, nu sunt decat metode de a taxa un comportament neplacut social; ele nu ii fac copilului nici un serviciu real, pentru ca nu il invata nimic despre cum sa ajunga sa controleze emotiile care il coplesesc.
Odata ce reusesti sa intelegi ca un tantrum nu este un comportament negativ, ci o expresie intensa a unor emotiii care il coplesesc pe copil, vei renunta la nevoia de a pedepsi si o vei inlocui cu pornirea naturala de a alina, de a oferi compasiune si intelegere si siguranta unor brate iubitoare in care poate sa se descarce.
Vestea buna este ca toti copiii invata singuri, la un moment dat, gestionarea emotiilor. Vestea si mai buna este ca tu, ca parinte, il poti ajuta sa faca asta mai devreme. Dupa cum iti imaginezi, tantrumurile nu sunt o placere nici pentru micut, asa cum nu sunt nici pentru tine. Cu sustinere si explicatii, il poti ajuta sa invete sa isi controleze si exprime emotiile altfel.
Fii un bun exemplu
Copiii sunt excelenti observatori si imitatori. Daca voi, parintii lui, aveti probleme la capitolul auto-control, nu ai nici o sansa sa ii pretinzi lui sa se comporte altfel. Da, este la fel de greu pe cat suna: sa iti descoperi propriile puncte slabe si sa intervii asupra lor pentru a le corecta.
Noi toti, adultii de azi, am fost crescuti cu diferite metode de educatie, multe dintre ele considerate inacceptabile azi. Am suportat diferite niveluri de violenta fizica si verbala, am fost pedepsiti, trimisi in time out, s-a tipat la noi si ni s-a cerut sa suprimam propriile trairi. Comportamentul copilului tau va trezi in tine amintiri si emotii demult uitate, iar problemele nerezolvate de atunci vor reveni la suprafata.
Recunoaste aceste sentimente, descopera moduri de a-ti controla emotiile, si folosind aceasta experienta proprie si recenta, invata-l si pe copilul tau sa faca acelasi lucru. Pe de alta parte, daca aceste amintiri din vremea propriei copilarii ajung sa interfereze cu capacitatea ta de a fi un bun parinte, poate ca e cazul sa discuti cu o persoana specializata, care sa iti ghideze procesul de iertare, constientizare, recuperare si vindecare.
In prezent, conceptul de mindfulness este foarte apreciat de catre specialisti, si considerat util de catre cei care il aplica. El consta intr-o serie de metode care te ajuta sa te ancorezi in prezent. Un aspect cheie al acestuia este acceptarea: te accepti si te iubesti asa cum esti, fara sa faci judecati de valoare in ceea ce te priveste. Acorzi atentie modului in care simti in momentul respectiv, stiind ca nu exista “corect” sau “gresit” cand vine vorba despre sentimente si emotii. Practicand aceste tehnici in mod regulat, vei deveni capabil sa traiesti in prezent, fara sa lasi bagajul emotional din trecut sa te afecteze negativ.
Atasamentul este esential
Relatia dintre mama si copil este adesea descrisa cu ajutorul unor notiuni ca legatura, conexiune, atasament, siguranta. Si acest lucru nu este deloc intamplator. Pentru a atinge un nivel satisfacator de independenta, copilul trebuie sa fie – si este! – complet dependent de tine in primii ani de viata. Aceasta dependenta puternica se suprapune peste o perioada in care capacitatea de comunicare verbala este extrem de limitata, ceea ce inseamna ca intre mama si copil trebuie sa existe alte moduri de comunicare, mai eficiente. In primii 3 ani de viata ai copilului, comunicarea nonverbala este preponderenta, iar modul in care cea mai apropiata persoana de atasament (de obicei mama) invata sa o inteleaga, sta la baza acestei legaturi atat de puternice.
Discutam despre atasament securizant atunci cand copilul pur si simplu stie ca nevoile sale vor fi satisfacute prompt. Atunci cand adultul raspunde prompt si calm, copilul are mai multa incredere in sine si in lume. Hormonii de stres de tipul cortizolului sunt imediat inlocuiti de oxitocina, hormonul iubirii.
Pe masura ce bebelusul creste si devine copil, abilitatile sale de comunicare cresc, insa el nu dispune inca nici de bagajul verbal, nici de abilitatile necesare pentru a-l folosi, in asa fel incat baza comunicarii raman aceleasi indicii pe care mama a invatat sa le interpreteze.
Atasamentul securizant despre care vorbeam este cel datorita caruia copilul reuseste sa invete prompt sa isi exprime si sa isi auto-regleze emotiile de baza. Un studiu recent a demonstrat ca acei copii care, pana la varsta de 3 ani, nu au avut ocazia sa formeze o astfel de legatura cu un adult, manifesta un nivel crescut de agresivitate, sfidare si hiperactivitate – toate semne ale inabilitatii de a se auto-controla.
Sentimentele sunt intotdeauna valide, chiar si cand sunt incomode sau dificile
Un lucru ciudat si nedrept este ca societatea stabileste standarde mai ridicate pentru acesti micuti care abia invata sa paseasca in viata, decat pentru adulti. In cazul adultilor acceptam ca exista schimbari de dispozitie, zile proaste, oboseala, stres, hormoni si asa mai departe; copiii nu au voie sa treaca prin asa ceva.
Dr. Laura Markham exprima foarte frumos o realitate in ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor. Ea spune ca: “A pune limite comportamentelor copiilor nu inseamna ca trebuie sa le punem limite si in ceea ce priveste sentimentele”.
Vrem ca toti copiii sa isi exprime sentimentele. Si noi, si ei, avem nevoie sa acceptam aceste sentimente, chiar daca nu si comportamentele care le insotesc. Atunci cand reusim sa le raspundem copiilor cu empatie si intelegere, ii invatam ca si ei sa faca la randul lor la fel cu ceilalti.
Este desigur greu sa facem asta zi de zi, ani de zile, in timpul vietii stresante pe care o traim. Dar daca intram in spirala tantrumurilor, vom constata ca este mult mai epuizant si ca pierde o multime de timp pretios. Pe de alta parte, fiind atenti la indiciile subtile pe care copiii nostri ni le ofera, putem interveni la timp, astfel incat sa transformam o criza majora intr-un episod usor de ignorat.
Asa cum il inveti pe copil sa recunoasca si sa denumeasca diferite parti ale propriului corp, poti sa profiti de momentele incarcate ca sa il inveti sa isi recunoasca si sa isi denumeasca emotiile. Il vei ajuta daca dai un nume emotiei pe care o traieste, daca identifici cauza care a declansat-o, daca il asiguri ca e in regula sa experimentam cu totii emotii puternice si diferite, si daca ii oferi un motiv pentru care lucrurile nu pot decurge asa cum isi doreste el. Poti chiar sa “plusezi” oferind si un final fericit scenariului care nu suna deloc tentant pentru copil, la momentul respectiv. Puteti incerca sa definiti ce sunt emotiile, sa recunoasteti diverse tipuri de sentimente si va puteti antrena impreuna pentru controlul emotiilor.
Nu te limita la a denumi si explica emotiile negative; si cele pozitive trebuie invatate si stapanite, caci si ele pot supraincarca sistemul nervos al copilului si il pot “scurtcircuita” declansand un tantrum. In timp, copilul va integra aceste emotii in propriul joc, va invata sa le recunoasca si sa le denumeasca si, implicit sa le stapaneasca. Iar daca si tu vei profita de fiecare ocazie pentru a exprima si explica propriile trairi, vei face ca lucrurile sa fie cu atat mai usoare pentru el. Copacul emotiilor este o tehnica simpla si utila pentru a-l ajuta pe copil.
Disciplina, nu pedepse
Daca in perioada de renuntare la scutec, copilul are un accident, nu il vei certa sau pedepsi pentru ca nu reuseste inca sa isi controleze eficient sficterele. La fel, este inutil, crud si nerealist sa pedepsesti un copil pentru un tantrum si sa te astepti sa si invete ceva din asta.
Pe de alta parte, stim cu totii ca exista si comportamente inacceptabile: muscatul, lovitul, ciupitul, scuipatul, aruncatul cu obiecte sau distrugerea acestora nu pot fi scuzate sau tolerate. Adultii pot folosi disciplina pentru a elimina comportamentele nedorite, insa atentie! a disciplina inseamna a invata, nu a pedepsi.
Daca discutam despre comportamente negative care il pot rani pe copil sau pe cei din jur, este mai realist sa le redirectionam catre obiecte sigure. Un copil de 3 ani pedepsit pentru ca si-a lovit fratele nu va invata nimic din asta; in schimb, il poti invata sa isi redirectioneze furia care il copleseste, catre o perna, care poate incasa loviturile lui, pana cand incepe sa se simta mai bine.
Altor copii le vine mai usor sa se linisteasca intr-un spatiu special conceput acestui scop. Atentie, nu discutam despre clasicul colt pentru time-out, ci despre un loc confortabil, de dimensiuni mici, un cuib sigur si linistit, in care se afla cateva dintre cele mai dragi obiecte ale micutului. Pentru ca nu e folosit ca pedeapsa, locsorul acesta va fi repede indragit de catre copil, care il va cauta el insusi atunci cand are nevoie sa isi regaseasca linistea si calmul; nici micutilor nu le place sa fie agitati.
Exista multe metode de a-l ajuta pe copil sa se calmeze, sau sa isi descarce trairile foarte intense in moduri acceptabile social si sigure pentru toata lumea. Unele dintre ele nici nu exista in nici un fel de “manual”; le poti identifica singur, observand cu atentie copilul si raspunzand cu empatie momentelor sale dificile.
Sunt alaturi de tine
Aceasta fraza valoreaza de multe ori cat o mie de alte cuvinte. Atunci cand trecem printr-o perioada dificila, cu totii avem nevoie de sprijin. Daca iti intrebi prietenul sau colegul de serviciu cu ce poti sa il ajuti ca sa depaseasca o situatie neplacuta, adesea ti se va raspunde ca simplul fapt ca ai intrebat, ca te-ai oferit, ca iti pasa, a fost suficient.
Atunci cand copilul a ajuns intr-un punct in care nu mai poate functiona corect pentru ca este coplesit de emotii pe care nu le poate controla, el are mare nevoie de tine. Unii dintre ei doresc o imbratisare calda si cateva vorbe linistitoare. Altii nu iti vor permite sa ii iei in brate, si atunci te vei limita sa ramai in apropiere. Daca faptul ca ii vorbesti agraveaza criza, asteapta langa ei in tacere, pana cand dau semne ca sunt dispusi sa te asculte. Daca micutul se pune in pericol sau ii pune pe altii in pericol, este in regula sa il iei in brate cu forta ca sa il indepartezi de situatia riscanta; altminteri, da-i voie sa se desfasoare exact acolo unde se afla.
Calatoria copilului spre maturizare este una indelungata. In prezent, cercetatorii considera ca abia in jurul varstei de 25 de ani putem discuta despre un adult adevarat. Prin urmare, e cazul sa fim ceva mai rabdatori si mai toleranti cu copiii nostri, care abia deprind regulile si tehnicile de autocontrol. Toate aceste emotii intense pentru ceea ce noua ni se par a fi maruntisuri preced marea criza a adolescentei; daca acum, la inceput, reusesti sa cladesti un schelet rezistent, lucrurile vor deveni mai simple pe parcurs.
Copilul tau pana la ce varsta a facut tantrumuri? Cum le-ai gestionat? Ai folosit cele mai bune jucarii educative, ca sa-i distragi atentia? Care erau cei mai freccventi factori declansatori pe care i-ai identificat?
