6 Adevaruri despre mersul la cresa
Romania este una dintre tarile care ofera unele dintre cele mai indelungate concedii pentru ingrijirea copilului din Uniunea Europeana. Cu 24 de luni de concediu platit, statul roman spera sa incurajeze natalitatea si sa sprijine mamele. Chiar si asa, daca decizi sa petreci acasa intreaga perioada oferita de catre stat, te vezi pusa in situatia de a gasi o solutie intre varsta de 2 si 3 ani, cand copilul poate fi inscris la gradinita.
Asadar, care este opinia specialistilor despre crese si impactul lor asupra copiilor?
Care sunt alternativele la dispozitia parintilor?
Odata ce concediul de ingrijire a copilului se apropie de sfarsit, sau in situatia in care parintele decide sa revina la serviciu mai devreme de cei 2 ani oferiti de lege, este nevoie sa gasesti o solutie pentru ca cel mic sa beneficieze de ingrijirea de care are nevoie.
Probabil ca cea mai fericita alternativa este a bunicei pensionare, care este capabila si disponibila sa se ocupe de copil. Desigur, si aceasta varianta poate avea minusurile ei, dar macar stii ca cel mic este ingrijit de cineva care il iubeste si ca se afla in confortul familiar al casei.
O alta varianta este cea a unei bone platite. Desigur, tariful pentru o bona poate fi destul de piperat, si cu cat bebelusul este mai mic, cu atat este mai greu sa il incredintezi unei persoane straine.
In sfarsit, in cazul in care esti destul de norocos sa prinzi un loc la o cresa de stat, este si aceasta o solutie. La cresele de stat, parintii achita costul mancarii zilnice, spre deosebire de gradinitele private care includ si grupe pentru copiii mai mici, in general incepand de la 18 luni, situatie in care cheltuielile lunare sunt comparabile cu cele pentru o bona.
Care sunt conditiile de inscriere la cresele de stat?
Asemeni scolilor, si cresele au arondate anumite strazi, anumite cartiere, chiar daca in general sistemul de inscriere nu este la fel de rigid. In cresele de stat sunt acceptati copii cu varste cuprinse inttre 6 luni si 3 ani.
Care sunt cele mai frecvent invocate motive pentru care mamele aleg cresele?
Cu siguranta fiecare mama face cea mai buna alegere disponibila pentru copilul sau, in masura posibilitatilor de care dispune. In cazul mamelor care iau in calcul mai multe alternative, si in final opteaza pentru cresa, principalele argumente sunt legate de ocazia pe care o are cel mic de a petrece mult timp impreuna cu alti copii, de varsta apropiata.
Aceasta socializare se presupune ca ar trebui sa ii stimuleze pe copii sa vorbeasca mai devreme, pentru a putea comunica, sa ii invete sa isi imparta jucariile si sa se angajeze intr-un joc mai complex.
Copiii invata mai usor de la alti copii, iar acest timp petrecut la cresa ar putea ajunge sa le stimuleze independenta si sa grabeasca invatarea unor deprinderi legate de mancat sau imbracat. In plus, cel putin in teorie, cresa se presupune ca este un spatiu sigur, controlat, cu reguli clare, pe care le-ai aflat inca din momentul inscrierii.
Exista si neajunsuri legate de mersul la cresa?
In primul rand, impactul pe care il are mersul la cresa asupra copilului variaza semnificativ in functie de varsta pe care o are cel mic. Pentru un bebelus de 6 luni, despartirea de mama, de spatiul familiar al casei si mai ales de atentia 1 la 1 de care are inca nevoie, poate fi foarte dificil de suportat.
Pentru un copil vesel si foarte sociabil, care a implinit deja 2 ani, obisnuit sa mai petreaca si cate un sfarsit de saptamana in casa bunicilor, mersul la cresa poate fi mult mai usor de acceptat si de integrat.
Cel mai important neajuns al mersului in colectivitate la varste mici este legat de frecventele imbolnaviri, imposibil de evitat. Cei mai multi copii nu au inca un sistem imunitar suficient de dezvoltat incat sa faca fata virusurilor caracteristice oricarei colectivitati. Este de asteptat, asadar, ca in primul an de colectivitate, cel mic sa “pescuiasca” macar o viroza in fiecare luna.
Chiar daca mucii si tusea devin parte integranta a coloanei sonore la voi in familie, pediatrii considera ca 12 viroze pe an (deci cate una pe luna) sunt o realitate perfect normala la varste mici.
Insa, in cazul copiilor mici mai ales, mersul al cresa poate avea si efecte nedorite din punct de vedere psihic si afectiv.
“Toti copiii plang in primele zile”
Este o sintagma pe care o vei auzi de la persoanele care urmeaza sa iti ingrijeasca bebelusul sau copilul timp de aproximativ 8 ore pe zi. Este adevarat, insa semnificatia acestei realitati nu este una de natura sa te consoleze. Specialistii in psihologia copilului iti explica si de ce copiii plang, cand sunt lasati la cresa.
In primul rand, ei experimenteaza senzatia de abandon. Este un loc nou, in care sunt preluati de persoane necunoscute, cu care nu au avut ocazia sa stabileasca o legatura. In Romania, ideea de adaptare treptata este o poveste frumoasa; de fapt, de cele mai multe ori, parintilor li se pretinde sa isi lase copiii si sa plece, scurtand cat de mult posibil despartirea.
In al doilea rand, la varste mai mici de 3 ani, copiii nu au inca notiunea timpului, si detin doar niste notiuni foarte vagi legate de permanenta obiectelor sau a persoanelor. Ei stiu ca uneori, mami pleaca, iar ei raman in grija altcuiva (tata, bunica, vecina, alta persoana cunoscuta), dupa care mama se intoarce, insa sunt incapabili sa estimeze cat a durat absenta adultului lor de incredere.
In momentul in care sunt lasati la cresa, la nesiguranta legata de durata absentei mamei, se adauga si cea provocata de necunoscut.
Uneori, plansul se prelungeste
Exista copii care plang in primele 2-3 zile, dupa care se obisnuiesc cu ideea. Unii dintre ei reusesc sa stabileasca repede o relatie de incredere cu un alt adult, si atunci despartirea de mediul familial nu mai este perceputa atat de violent.
Altii pur si simplu sunt mai sociabili si mai relaxati, iar jucariile noi, interactiunile cu ceilalti copii, sunt de natura sa ii atraga si sa ii intereseze suficient incat sa se lase mai usor antrenati in diferite activitati.
Insa alti copii, poate ceva mai sensibili, depasesc cu multa greutate etapa de adaptare. Unii dintre ei continua sa planga in fiecare zi cand sunt dusi la cresa; altii au episoade de plans si pe parcursul zilei; in cazul altora, parintii observa schimbari ale comportamentului in timpul petrecut acasa.
Uneori este vorba despre cosmaruri sau terori nocturne, despre dificultatea de a adormi, despre reaparitia anxietatii de separare. Unii dintre copiii ceva mai mari, care renuntasera deja la scutec, pot sa sufere un regres din acest punct de vedere.
Nu e neaparat vina personalului
Este o realitate bine cunoscuta, aceea ca personalul din gradinite si crese este insuficient si ca acopera cu greu nevoile copiilor. Uneori, auzim despre situatii absolut ingrozitoare petrecute in interiorul unor astfel de institutii.
Este intotdeauna bine ca parintele sa fie foarte atent la semnalele date de catre copil si sa le interpreteze corect, sa ii acorde credibilitate si incredere si sa incurajeze comunicarea cu acesta – chiar daca este foarte dificila la varste mici.
Uneori insa, schimbarile de comportament aparute in viata celui mic nu sunt decat o expresie a suferintei sale afective, provocata de timpul indelungat petrecut departe de casa.
Copiii au nevoie sa fie centrul atentiei
Copiii mici au o nevoie disperata de atentie 1 la 1, 2 la 1 sau, in cazuri extreme, 3 la 1 din partea unui adult. Este un lucru usor de indeplinit in familie, insa foarte complicat in cazul unor institutii de tipul creselor. Oricata bunavointa ar avea angajatele, este pur si simplu imposibil sa legeni mai mult de 1-2 copii deodata, cand vine ora de culcare.
Si printre atata schimbat de scutece, oferit suzete, curatat manute, pazit de accidente, conflicte si asa mai departe, este imposibil sa gasesti timp 1 la 1 suficient ca sa consolezi fiecare copil, sau sa ii umpli “traistuta de iubire” care la varste mici se goleste atat de repede.
Inainte de varsta de 2 ani, copiii au o nevoie acuta de contact fizic cu persoana de incredere, lucru imposibil de indeplinit cand 2 persoane au in grija peste 20 de copii.
Activitati specifice varstei
Multi dintre parinti opteaza pentru varianta creselor si gandindu-se ca acolo, copiii lor vor avea ocazia sa invete o multime de lucruri noi, desfasurand activitati specifice varstei. Adevarul este ca mintea copilului este asemeni unui burete; ea inregistreaza totul.
Pe de alta parte, o bunica dedicata sau o bona pasionata, care petrec timp 1 la 1 cu copilul, au sanse substantial mai mari sa il invete pe acesta o multime de lucruri noi, caci intreaga lor atentie este concentrata asupra unui singur copil.
Ce este perfect adevarat este ca imposibilitatea ingrijitoarelor de a acorda atentie nelimitata fiecarui copil in parte, ii stimuleaza si motiveaza pe cei mici sa isi cucereasca mai devreme independenta: decat sa astepte la nesfarsit ca doamna sa aiba timp sa il imbrace si pe el, copilul va prefera sa incerce si singur, si incet incet, va reusi.
Aceste deprinderi de baza sunt foarte importante pentru dezvoltarea motorie si cognitiva, dar mai ales pentru cladirea respectului de sine si increderii in propriile forte.
Lipsa de personal are si alte consecinte
Dupa cum am spus deja, adaptarea la cresa poate imbraca mai multe forme, in functie de varsta pe care o are copilul la momentul respectiv. Dar la fel este si cu nivelul de implicare al doamnelor si cu activitatile propuse copiilor.
In cresa, copiii impart adeseori acelasi spatiu, indiferent de varsta; un bebelus de 6 luni, mai putin mobil sau independent, va petrece probabil mai mult timp in tarc, in timp ce un copil de 2 ani, 2 ani si jumatate, va avea mai multa libertate de deplasare.
Parintii trebuie sa aiba asteptari realiste legate de felul in care decurge o zi la cresa pentru copilul lor, mai ales ca nici cel mai bun patut pentru bebe nu ofera aceleasi oportunitati de exersare a motricitatii, ca jocul liber pe o podea sigura.
Asadar, care este cea mai buna solutie?
In primul rand, trebuie sa intelegi ca nu exista o solutie universala, care sa li se potriveasca tuturor. De fiecare data, in cazul fiecarei familii, optiunile trebuie cantarite cu atentie, inainte de luarea unei decizii. In mod ideal, parintii trebuie sa fie foarte deschisi la a inregistra schimbarile aparute in vietile copiilor lor, si pregatiti sa faca schimbarile necesare atunci cand este cazul.
Dupa cum ai putut vedea, fiecare optiune are plusuri si minusuri. O bona violenta sau dezinteresata, nedepistata la timp, poate fi mult mai daunatoare copilului, decat petrecerea a 8 ore pe zi la cresa.
O bona dedicata si deschisa, care iubeste copiii, citeste carti moderne de psihologia copilului si este dispusa sa respecte intru totul regulile familiei, poate fi o alegere mai buna decat o bunica ce “le stie pe toate” pentru ca, nu-i asa, a “crescut doi copii si uite ca ati ajuns mari amandoi”.
Important este ca tu sa iti pastrezi canalele de comunicare deschise si atentia mereu in priza, pentru a reactiona prompt in cazul in care copilul iti transmite semnale ca ceva nu functioneaza cum ar trebui.
Care a fost alegerea ta, din acest punct de vedere? Ai preferat cresa, sau o alta varianta? Cum s-a adaptat copilul schimbarilor din viata lui, si cat a durat aceasta perioada de tranzitie?
