De unde porneste aventura celor 9 luni?
Procesul fertilizarii este bine cunoscut in prezent, atat de bine cunoscut incat putem discuta despre fertilizare in vitro (FIV), inseminare artificiala si alte asemenea proceduri medicale avansate, desi poate ca inca mai exista mistere care ar putea fi elucidate pe viitor. Este un fenomen fascinant, care merita cunoscut ca sa intelegi cu adevarat ca in spatele aparitiei unui bebelus, exista, parca, si un mic, mic procent de “miraculos”.
In continuare, iti vom explica exact ce se intampla cu cele doua celule care ajung sa fuzioneze pentru a forma viitorul tau copil.
De ce este nevoie pentru fertilizare?
Pentru ca procesul sa aiba loc, este nevoie ca un ovocit viabil sa intalneasca un spermatozoid viabil. Iar principalul obstacol in aceasta ecuatie este reprezentat de sincronizare: exista, practic, un interval destul de scurt de timp in care sa se produca intalnirea.
Ovocitul este eliberat de catre ovar in momentul ovulatiei, la sfarsitul perioadei care se cheama faza foliculara; in cele mai multe cazuri, este vorba despre o singura celula, rareori sunt eliberate doua ovocite in acelasi timp, provenite din doi foliculi ovarieni maturizati in acelasi timp. Ovocitul este captat de catre trompele uterine si este ghidat cu blandete catre uter.
Calatoria ovocitului catre destinatie dureaza aproximativ 4 zile, dar el este viabil si fertilizabil doar 24 de ore dupa ovulatie; ulterior, incepe sa se dezintegreze lent, si este eliminat odata cu sangerarea menstruala, cand faza luteala s-a incheiat.
Spermatozoizii au si ei o calatorie lunga de facut, insa viabilitatea lor este mult mai mare, putand atinge 4 sau chiar 5 zile – in caz ca te intrebai cat traieste un spermatozoid. Acesta este motivul pentru care un contact sexual neprotejat, produs chiar cu cateva zile inainte de ovulatie, poate avea rezultate… neasteptate.
MiculRinocer.ro iti prezinta fertilizarea si implantarea
Calatoria spermatozoidului
Privita prin lupa – de fapt, printr-un microscop cu o putere mare de augmentare – calatoria spermatozoizilor poate fi comparata cu o legenda epica, in care un singur erou reuseste sa infrunte toate obstacolele care ii ies in cale, ca sa ajunga la destinatie.
In momentul ejacularii, aproximativ 300 milioane de spermatozoizi sunt eliberati in vagin. La scurt timp dupa, o mare parte dintre ei vor fi eliminati sau vor muri intr-un mediu cu pH acid, care nu le este deloc favorabil. Totusi, elementele protectoare din lichidul seminal ii ajuta pe multi dintre ei sa supravietuiasca, doar ca sa se indrepte catre urmatorul obstacol care le sta in cale: cervixul, poarta de intrare catre uter.
In mod normal, cervixul este inchis si sigiliat prin intermediul unui mucus vascos, insa in preajma ovulatiei, el se intredeschide, iar mucusul protector devine fluid, cu o consistenta aproape apoasa, care sa favorizeze trecerea spermatozoizilor.
Si aici, multi raman blocati in pliurile cervicale; unii dintre ei reusesc sa isi continue drumul, reprezentand al doilea “val” de “soldati” care vor incerca sa fertilizeze ovulul. Unii dintre ei mor din cauza contactului cu mucusul local, totusi raman destui care reusesc sa patrunda in uter.
In interiorul uterului, contractiile musculare ale peretilor acestui organ cavitar vin in ajutorul spermatozoizilor, ghidandu-i catre cele doua trompe uterine; numarul supravietuitorilor se injumatateste automat, caci numai o parte dintre ei se va indrepta catre trompa in care sunt asteptati de catre ovocit. Iar pana sa ajunga acolo, celulele care asigura imunitatea locala, ii percep ca pe inamici si ii ataca, cu scopul de a-i distruge. Alte mii de spermatozoizi mor in urma contactului cu aceasta linie naturala de aparare.
La intrarea in trompa uterina “corecta”, se mai afla doar cateva mii de spermatozoizi, care au de infruntat un nou obstacol. Calatoria ovocitului catre uter este asigurata prin intermediul unor cili, care se misca in directie descendenta, pentru a “transporta” pretioasa celula. Asadar, spermatozoizii care au rezistat pana aici, trebuie de acum a se deplaseze impotriva curentului. In plus, o parte dintre ei ajung sa se blocheze intre acesti cili si isi gasesc sfarsitul.
Insa in aceasta etapa, anumite substante chimice care exista in tractul reproductiv actioneaza asupra capului spermatozoidului, determinandu-l sa se schimbe. Rezultatul este un spermatozoid hiperactiv, capabil sa inoate mai repede si cu mai multa forta, catre destinatia finala.
La ovocit ajung abia cateva duzini, din cele 300 de milioane de spermatozoizi care au pornit in aceasta calatorie. Si abia de aici inainte, lucrurile se transforma intr-un fel de poveste fascinanta.
Momentul conceptiei prezentat de MiculRinocer.ro
Primul contact dintre spermatozoizi si ovocit
Ovocitul este protejat de un strat de celule care alcatuiesc ceea ce se numeste in termeni de specialitate, corona radiata. Spermatozoizii trebuie sa strabata aceasta prima provocare, pentru a ajunge la stratul exterior al ovulului, denumit zona pellucida. Odata ajunsi aici, ei se ataseaza de receptori specifici de pe suprafata, multumita activarii care s-a produs la intrarea in trompele uterine, care le-a modificat structura capului.
Aceasta atasare la receptori declanseaza actiunea acrozomului – zona specializata aflata in partea lor anterioara – sa secrete enzime digestive care actioneaza prin deteriorarea acestei protectii, permitandu-i spermatozoidului respectiv sa avanseze catre interiorul ovocitului.
Imediat dupa intrarea in zona pellucida, intre aceasta si peretele ovocitului, se afla o zona ingusta, plina cu lichid. Primul spermatozoid care reuseste sa patrunda in acest spatiu va fertiliza ovocitul. Dupa o calatorie periculoasa, un singur spermatozoid reuseste sa se ataseze de exomembrana ovocitului.
Inceputul si finalul fertilizarii ovulului, prezentate de MiculRinocer.ro
Fertilizarea propriu-zisa
Odata ce spermatozoidul cel mai puternic si mai norocos a reusit sa intre in contact cu exomembrana ovocitului, peretii celulari fuzioneaza, iar ovocitul efectiv “trage” spermatozoidul in interior. Acest eveniment declanseaza o cascada de schimbari la nivelul membranei externe, ceea ce ii impiedica pe ceilalti spermatozoizi sa se mai ataseze.
Ovocitul elibereaza substante chimice care ii indeparteaza pe spermatozoizii ramasi, creand o membrana impenetrabila. Reactia se raspandeste, prin urmare si zona pellucida se indureaza, blocand orice spermatozoid ramas in interiorul ei, sau patrunderea altora din exterior.
Intre timp, in interiorul ovocitului, materialul genetic masculin, compact pliat pana atunci, se raspandeste; in jurul lui se formeaza o noua membrana si creeaza o forma primitiva de nucleu, in care tot materialul genetic se aranjeaza sub forma celor 23 de cromozomi de provenienta masculina.
Materialul genetic feminin este si el activat de fuziunea dintre spermatozoid si ovocit, se divizeaza la randul sau, si formeaza nucleul primitiv feminin, cu cei 23 de cromozomi ai sai. Intre ei, se extind filamente subtiri denumite microtubuli, care ii apropie.
Astfel, cele doua seturi de cromozomi ajung sa fuzioneze, incheind astfel procesul de fertilizare. Este momentul in care se formeaza un nou si unic cod genetic, care va determina sexul viitorului bebelus, culoarea ochilor, nuanta parului, si mii de alte caracteristici.
Noua celula este denumita zigot si este, practic, inceputul unei noi vieti.
Calatoria pana in uter
Cilii din trompele uterine conduc noua forma de viata proaspat creata, pana in uter. Intre timp, corpul luteal format pe suprafata fostului folicul secreta progesteron, determinand o crestere in grosime a endometrului, care devine primitor si adecvat pentru implantarea viitorului bebelus, care la instrarea in uter se numeste blastocist, iar dupa implantare devine zigot. Fecundatia in sine transmite de asemenea mesaje hormonale, care contribuie si ele la favorizarea procesului de implantare.
Urmeaza efectuarea unui test de sarcina bun , care sa iti confirme vestea si 9 luni de crestere, pana cand bebelusul care acum s-a format, sa fie pregatit pentru lumea exterioara; 9 luni inainte de clipa in care il vei tine, in sfarsit, in brate.
