Este smartphone-ul la fel de periculos ca drogurile pentru un copil?
Probabil ca dinainte sa se nasca micutul tau, ai citit macar o data despre cat de nocive sunt pentru el expunerea la ecrane sau timpul petrecut pe tot felul de device-uri de tipul tabletelor sau a telefoanelor inteligente. Totusi, tu ai mereu telefonul la indemana, prietenele tale cu copii mici apeleaza la ajutorul YouTube-ului pentru a-i tine ocupati uneori, asa ca pur si simplu un cantecel care ii place mult, sau desenul animat preferat nu mai devin o mare tragedie.
De la primul cantec ascultat online si pana la primul smartphone pe care pune copilul mana, nu este decat un pas. E adevarat ca el se intine pe parcursul a cativa ani – din ce in ce mai putini.
Contents
Varsta medie la care copilul primeste primul sau telefon este in scadere continua
Statistic, cu doar 5 ani in urma, copiii primeau primul lor telefon dupa implinirea varstei de 12 ani. In prezent, media este de 10 ani, conform studiilor, dar tot ele ne demonstreaza ca multi dintre juniori ajung sa primeasca propriul telefon chiar si la 4 ani.
Explicatia este simpla: atractia este atat de puternica, incat parintii se satura sa isi tot imparta propriul dispozitiv cu odraselele.
De ce merita sa amani cat mai mult momentul primului telefon?
Siguranta!
Unul dintre argumentele invocate de catre specialisti este legat de lipsa de discernamant a copiilor la varste atat de mici. Oricat de ciudat ti s-ar parea, exista multe cazuri documentate in care copiii nu gaseau nimic ciudat in initiativa de a trimite poze nud colegilor, de pilda.
Organizatia Salvati Copiii prezinta statistici si mai infricosatoare: 50% dintre copiii care au telefon a fost victima bullyingului online. Din cele 1.8 miliarde de imagini incarcate zilnic online, 720.000 pot fi descrise ca pornografie infantila.
Sextingul este un fenomen frecvent inca din clasa a cincea, iar primele site-uri pornografice sunt vizitate in medie la varsta de 8 ani. Exista cazuri documentate de copii de 11 ani, dependenti de pornografie online.
Somnul!
Despre importanta pe care o are somnul in viata fiecaruia dintre noi, dar mai ales a copiilor, nu mai e nevoie sa spunem nimic. Un important semnal de alarma este tras de un studiu efectuat la Universitatea Birbeck din Londra, care demonstreaza ca acei copii care folosesc ecrane tactile, dorm mai putin.
In studiu au fost inclusi parintii a 715 copii cu varste intre 6 si 11 ani; rezultatul statistic obtinut a fost ca fiecare ora petrecuta in compania telefonului sau a tabletei, reduce durata somnului de noapte cu aproximativ 30 minute. Este poate unul dintre cele mai elocvente exemple despre cum dependenta de internet in general si dependenta de telefon in particular, au un impact important in ceea ce priveste sanatatea noastra.
Stim ca intr-o lume super ocupata, adultii care lucreaza de la 9 la 18 si apoi vin acasa la familii si copii, nu prea mai au timp de prieteni sau de o viata sociala adecvata. Prin urmare, nevoia lor de a comunica este cumva alinata prin intermediul retetelor sociale, care ofera un surogat. Prin urmare, ne simtim tentati sa “ii intelegem” pe copiii nostri, care doresc sa continue sa comunice cu prietenii lor si dupa terminarea orelor de scoala.
Totusi, s-a observat ca aceasta falsa comunicare nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Dupa parerea expertilor, copiii ar trebui incurajati fie sa comunice telefonic cu acei colegi de care se simt mai apropiati, fie sa ii invite pe la ei, fie sa programeze sesiuni de joaca afara, iesiri la film si asa mai departe.
In cazul in care aceste lucruri nu sunt posibile, parintii ar trebui sa ii incurajeze pe copii sa isi faca prieteni si printre copiii de la bloc, printre vecini, astfel incat sa aiba parte de o interactiune sociala autentica, “demodata” daca vrei, in care oamenii se vad fata in fata, se asculta reciproc, isi pot urmari limbajul corpului, se implica in activitati dinamice.
Sanatatea!
Excesul de timp petrecut pe astfel de gadgeturi le pune in pericol sanatatea copiilor nostri. Pornim de la simpla suprasolicitare vizuala: ochii nostri nu sunt facuti sa petreaca atat de mult timp privind intr-un ecran stralucitor.
Postura are de suferit, avand in vedere tendinta de a sta mereu cocosat, aplecat asupra telefonului. de la varste atat de mici a determinat un record mondial in materie de obezitate infantila.
Iar pe termen lung, se pare ca petrecerea unor intervale de timp atat de indelungate pe asemenea dispozitive se asociaza unui risc crescut de tulburari psihice, dintre care cele mai frecvente sunt depresia si anxietatea.
Suferiti deja de dependenta de telefon?
Un mod foarte simplu – si dureros – de a afla raspunsul la aceasta intrebare este folosind un test special conceput in acest scop, redactat de Centrul pentru Dependenta de Internet si Tehnologie.
Este un test pe care il poate efectua orice copil de varsta scolara, cu intrebari simple si raspunsuri la fel de simple, bazate pe DA sau NU. Desigur, este nevoie de multa sinceritate in efectuarea testului, iar rezultatele sale te vor pune probabil pe ganduri.
Pana atunci, iti poti pune singur cateva intrebari simple, in legatura cu comportamentul tau sau al copilului tau, atunci cand vine vorba despre telefon.
Petreci perioade indelungate pe telefon, pierzand notiunea timpului?
Deschizi frecvent aplicatii dupa aplicatii ca sa verifici ce mai e nou, desi privind obiectiv, nu e vorba de lucruri importante?
Tresari si te grabesti sa pui mana pe telefon ori de cate ori acesta iti transmite cate o notificare?
Folosesti telefonul ca pe ceva care te ajuta sa “treaca timpul” mai repede? Te-ai gandit ce altceva ai putea face in timpul asta?
Simti ca ai uneori probleme de memorie sau de concentrare?
Tii telefonul langa tine inclusiv la serviciu, si il accesezi frecvent, la fel cum ai intinde mana dupa ceasca de ceai sau cafea?
Te grabesti sa termini ceea ce ai de facut (teme, o etapa a unui proiect sau a unei activitati), ca sa poti in sfarsit sa pui mana pe telefon, ca pe o recompensa binemeritata dupa atata efort?
Toate aceste comportamente indica o posibila relatie nesanatoasa cu telefonul, chiar daca poate ca termenul de dependenta este deocamdata prea dur: testul despre care ti-am vorbit este mult mai complex de atat.
Ceea ce trebuie sa intelegi este ca toate aplicatiile si retelele de socializare sunt concepute special in asa fel incat sa te “convinga” sa petreci cat mai mult timp pe ele, iar un copil este cu atat mai vulnerabil la aceste lucruri.
Ce poti face?
Atunci cand e vorba despre copii, indiferent de varsta pe care ar avea-o ei, exemplul personal spune cel mai mult. Daca tu stai mereu cu telefonul in mana, este pueril sa iti imaginezi ca juniorul va accepta cu zambetul pe buze limitarea timpului pe care il are el insusi la dispozitie.
Te sfatuim, deci, sa incepi prin a evalua obiectiv obiceiurile tale, ca adult, in materie de folosire a dispozitivului. Apoi, e o idee buna sa stabiliti niste reguli aplicabile intregii familii. De exemplu, seara dupa ora 19.00, toate telefoanele stau in hol, cu wi-fi-ul oprit, si nu mai umblam la ele pana a doua zi, decat daca ne suna cineva.
Desi e bine sa limitezi timpul pe care il petrece copilul pe telefon, evita sa il transformi intr-o recompensa. Probabil ca ideea ca e nevoie mai intai sa isi termine temele, si abia apoi sa intre in unul dintre acele jocuri pentru copii pe care si le-a instalat, este una inspirata, dar daca ii prezinti lucrurile astfel, creierul sau va face urmatoarea conexiune: telefonul e recompensa pe care o merit pentru ca am lucrat.
Devenind o recompensa, el va fi cu atat mai apreciat, pretuit, dorit sau cautat, ceea ce ne indeparteaza tocmai de scopul propus. Incearca, de exemplu, sa imparti timpul pe care esti dispus sa i-l acorzi pe telefon, in doua segmente: unul dintre ele dupa masa de pranz de pilda, cand se presupune ca are nevoie de un moment de relaxare inainte de a se apuca de teme, iar celalalt dupa terminarea indatoririlor sale zilnice.
Propune alternative. Nu la modul “Lasa telefonul si hai sa jucam un scrabble, mai inveti si tu ceva..”, ca nu vei avea nici un fel de succes. Dar poti propune, cu buna dispozitie, un joc pentru copii pe care toata lumea il iubeste in familie, sau activitati alternative care sa il “oblige” indirect pe copil sa lase telefonul din mana pentru o perioada si sa descopere ca exista distractie si dincolo de ecranul acestuia.
In familia voastra, cum “functioneaza” lucrurile in materie de folosire a telefoanelor mobile sau a tabletelor? Ce reguli ati instituit, cine le respecta si cine nu?
Copiii si dependenta de telefon… a parintilor
Asteptam la usa medicului de familie si copilul se plictiseste, asa ca ii dam putin telefonul nostru, sa se joace. Suntem in oras si mancarea intarzie sa fie servita, asa ca scoatem tableta din geanta ca sa il tinem pe copil linistit langa noi. Avem de terminat ceva pentru serviciu, sau de calcat rufe, asa ca il lasam pe junior sa se joace pe telefon sau tableta, cat apucam sa ne indeplinim sarcinile casnice.
Luate individual, aceste situatii sunt nu doar frecvente, ci si acceptate social de catre parinti. Desigur, e bine ca accesul la ecrane sa fie restrictionat in primii ani de viata, dar cati dintre noi chiar reusim sa il evitam complet? Si apoi, e vorba despre perioade scurte de timp si despre utilizare ocazionala, nu-i asa?
Dependenta afecteaza pe toata lumea
Studiile recente efectuate au demonstrat ca dependenta de telefon nu este doar o problema a copiilor, si ca lucrurile ar trebui sa fie abordate in ordinea corecta. Limitarea sau interzicerea timpului petrecut pe asemenea device-uri cand vine vorba despre copiii nostri, este inutila cat timp parintii insisi nu au nici o limita in ceea ce priveste folosirea telefonului.
Exista dovezi ca din ce in ce mai multi dintre parinti sunt atat de distrasi de propriile telefoane, incat devin incapabili sau ineficienti in a se ocupa de nevoile propriilor copii. Importanta telefonului mobil in viata noastra ajunge sa depaseasca importanta pe care, inconstient, o acordam persoanelor dragi din jur! Problema este in crestere si e cu atat mai grava cu cat nu discutam despre neglijenta fizica, ci despre una la nivel emotional, afectiv, cognitiv si comportamental.
Copiii au haine si mancare, caldura si jucarii, insa nu au un adult cu care sa poarte o conversatie, caruia sa i se destainuie, sau care sa fie cu adevarat atent la nevoile sale. Si mai exista inca un aspect asupra carora specialistii trag un semnal de alarma: singurul predictor adevarat al performantei scolare este legat de abilitatile de limbaj, pe care copiii nu le pot dobandi decat in urma unui dialog fluent si frecvent cu adultii.
Parintii neatenti rateaza semnalele emise de copiii lor
Singura varianta de succes in ceea ce priveste relatia dintre parinti si copii este reprezentata de acel punct de echilibru dintre nevoile si dorintele adultilor si cele ale copiilor. Dintotdeauna adultii sunt tentati sa se ocupe de treburile casnice si sa ii lase pe copii sa se joace liber, lucru firesc, rezonabil si chiar benefic pentru dezvoltarea celor mici.
Insa in ultima perioada, parintii sunt distrasi mai mult, mai frecvent si mai puternic, de ecranele propriilor telefoane. Inainte de a ne concentra cu indignare si amaraciune la dependenta copiilor de gadgeturi, probabil ca ar trebui sa ne uitam intai in propria ograda, la propria noastra dependenta de tehnologie.
Conform psihologilor, adultii manifesta semnele caracteristici ale unei adictii, atunci cand isi folosesc telefonul. Ei sunt cu totul absorbiti de orice ar face pe ecranul respectiv, devin nervosi atunci cand sunt intrerupti, nu mai sunt atenti la mesajele transmise de catre copii, sau le interpreteaza gresit.
Atunci cand parintele si copilul nu mai sunt conectati adecvat, adultul tinde sa se infurie mai des si mai puternic, presupunand in mod eronat ca propriul copil este manipulativ, in loc sa inteleaga ca e vorba doar despre o nevoie fireasca de atentie.
Deconectarea poate fi fireasca…
…insa doar pe termen scurt. Aceasta separare simbolica ii permite adultului sa isi adune gandurile, iar copilului sa castige un strop de independenta, din ce in ce mai necesara pe masura ce acesta creste.
Dar ea este cu totul altceva decat momentele in care parintele pretinde ca este impreuna cu copilul, si totusi nu comunica nicicum cu acesta, sau incercarile copilului de a se angaja intr-un schimb de emotii si informatie, se izbesc permanent de lipsa de atentie sau rabdare.
Care sunt consecintele acestei situatii?
Lipsa de comunicare in copilarie poate avea impact diferit, in functie de varsta copilului si de adultii de incredere de care este inconjurat. Daca mama si tata sunt prea absorbiti de ecranele lor, in schimb exista o bunica iubitoare si implicata, probabil ca micutul va beneficia in continuare de o dezvoltare corespunzatoare, numai ca principala sa persoana de atasament va fi bunica, in locul parintilor.
Daca pe moment asta nu ar trebui sa reprezinte o problema, pe termen lung poate fi daunator, caci din pacate bunicii nici nu traiesc la fel de mult ca parintii, nici nu au acelasi nivel de implicare pe toata durata copilariei; la un moment dat, de cele mai multe ori pe la varsta pubertatii, parintii doresc sa se implice, dar se lovesc de reticenta copiilor, care pur si simplu nu au avut ocazia sa stabileasca o conexiune cu acestia.
Daca in viata copilului mic nu exista un adult care sa preia ceva din indatoririle parintelui, copilul va solicita atentia de care are nevoie, si o va face din ce in ce mai vocal si mai violent. Adesea, parintii, educatorii, invatatorii, spectatorii din parc se grabesc sa ii catalogheze pe acesti copii ca fiind rai, obraznici sau needucati, cand de fapt ei duc lipsa parintelui care fizic e chiar langa ei.
In cazul copiilor mai mari, prapastia se adanceste sigur si de multe ori ireversibil: avand mai multe mecanisme de autoreglare, copilul de varsta mai mare renunta la un moment dat la a bate la ceea ce seamana o usa inchisa si isi directioneaza nevoia de comunicare catre anturaj, de pilda.
Dar dependenta de telefon a adultilor, mai conduce la o situatie asupra careia specialistii trag un alt semnal de alarma.
Copiii petrec la randul lor prea mult timp cu aceste gadgeturi
“Dupa chipul si asemanarea” parintelui, copilul inconjurat de adulti atat de pasionati de tehnologie are la randul sau acces, adeseori nelimitat, la aceleasi gadgeturi. Statisticile efectuate de catre specialisti indica un total de 4 ore pe zi petrecute cu ochii in ecrane, pentru copiii de varsta prescolara. Iar expunerea incepe, statistic vorbind, inca de la varsta de 4 luni.
Pentru ca nu se pot juca singuri afara – si suntem de acord ca exista riscuri – si pentru ca nu are cine sa ii insoteasca, foarte multi dintre copii ajung sa isi ocupe timpul liber la TV, pe telefon si tableta, jucandu-se sau urmarind diverse clipuri video. Este nu doar o pierdere acuta de timp, ci un obicei nociv pentru creierul in plina dezvoltare al celor mici.
Desigur, raul poate fi mai mare sau mai mic: jocurile online par sa fie mai putin periculoase decat simpla urmarire a unor inregistrari. Un joc pentru copii (aici oferim lista noastra comparativa), cu potential educativ, atent ales si utilizat ocazional, va avea un raport risc-beneficiu evident mai mare decat un vlog al cine stie carui adolescent care se filmeaza mancand dulciuri sau plimbandu-se pe strada.
Cel mai mare pericol pentru copii e legat de ceea ce pierd, nu de ceea ce fac
In regula: timpul petrecut pe gadgeturi mobile poate crea dependenta. El suprastimuleaza sistemul nervos, ii incetineste dezvoltarea, suprasolicita vederea, afecteaza inteligenta afectiva a copiilor. Problemele pe care le creeaza telefonul sau tableta sunt cunoscute si recunoscute.
Ceea ce este esential sa inteleaga parintii este ca tot acest timp petrecut astfel, ii priveaza pe copii de experienta descoperirii lumii si a relationarii cu alti indivizi. Nu spune nimeni ca in era tehnologiei, copilul nu ar trebui sa atinga tableta inainte de majorat, dar exista o mare diferenta intre a folosi aceste dispozitive ca instrumente de invatare, de exemplu, si a le transforma in bone. Iar una dintre cele mai mari probleme este ca cei mici isi imita parintii, cu fiecare ocazie.
Voi ce fel de exemplu le dati copiilor vostri? Cat timp petreceti, fiecare membru al familiei, pe telefon?
