Informatii concrete despre un subiect sensibil
Desi internetul pare sa descrie perioada de imediat dupa nastere ca fiind “cea mai frumoasa” din viata proaspetei mamici, statisticile medicale sustin ca lucrurile nu sunt mereu atat de roz.
Desi notiunea de boala psihica poate parea una foarte brutala, acestia sunt termenii pe care ii folosesc medicii pentru a defini si descriere unele stari cu care se confrunta o parte dintre femeile care tocmai au nascut.
Medicii descriu 3 stari diferite ca intensitate.
Baby blues denumeste o stare trecatoare de tristete, un sentiment de pierdere asociat cu terminarea perioadei de sarcina. Mamele plang din motive doar de ele intelese, sau fara ca ele insele sa stie ce anume a declansat aceasta descarcare emotionala. Baby blues dureaza de la cateva ore la cateva saptamani si e descrisa la aproximativ 70% dintre mamici.
Depresia post-partum afecteaza 1 din 7 mame (procentul variaza intre 10 si 15%); ea poate dura saptamani sau luni si e descrisa prin simptomele depresiei comune: schimbare de dispozitie, modificari in ceea ce priveste apetitul si somnul, oboseala intensa si prelungita, tristete aparent nejustificata, si un nivel crescut de anxietate.
Depresia psihotica postpartum este o stare extrema, rar intalnita, care afecteaza 0.14 – 0.26% dintre proaspetele mame; ea impune tratament psihiatric de urgenta, dar este, ca si celelalte, complet vindecabila.
Ce anume provoaca depresia post-partum?
Specialistii nu au reusit sa identifice o cauza clara a depresiei post-partum, dar se pare ca exista o serie de factori favorizanti. Stresul legat de nastere, responsabilitatile noului statut, scaderea brusca a concentratiei de endorfine, estrogen si progesteron, concentratia redusa de triptofan seric, disfunctiile tiroidiene sunt mentionate printre cele mai frecvent intalnite cauze.
Specialistii amintesc, de asemenea, factori sociali care par sa predispuna catre dezvoltarea acestei patologii: o sarcina neplanificata, lipsa de afectiune din partea partenerului, varsta mai mica de 20 de ani, problemele financiare, nemultumirile legate de intreruperea studiilor, sprijinul limitat sau absent din partea familiei.
Daca ai trecut deja prin depresie post-partum la nasterea altui copil, exista sanse de 50% ca ea sa revina si la aceasta nastere. Daca ai fost diagnosticata cu depresie, fara legatura cu o alta nastere, riscul de a dezvolta depresie post-partum este de aproximativ 30%.
Care sunt simptomele depresiei post-partum?
Avand in vedere toate schimbarile prin care trece proasptata mamica, este de inteles ca si starea ei psihica se schimba, dupa nastere. Procesul insusi prin care si-a adus pe lume bebelusul este unul solicitant, chiar si pentru femeile cele mai informate; este vorba despre o schimbare majora si despre teama de necunoscut.
Iar lucrurile nu se opresc aici; teama de necunoscut continua, caci sa nu uitam, experienta ei in a fi mama este nula, in timp ce presiunea mediului este intensa; ei i se adauga oboseala, starea de slabiciune cauzata de anemie, emotiile ca nu isi va putea alapta copilul, ca nu are destul lapte sau ca greseste, intensitatea cu care i se repeta cat de miraculos este ceea ce a facut, desi ea poate inca nu simte nici un fel de emotii intense legate de micutul de langa ea.
Sentimentul de tristete si de pierdere este, inevitabil, acolo, caci perioada de sarcina s-a terminat, ea si copilul ei sunt separati pentru totdeauna, iar viata lui nu mai depinde atat de direct de ea.
Specialistii se gandesc la depresie post-partum atunci cand simptomele ingrijoratoare persista pentru minim doua saptamani. Probabil ca e important sa mentionam si ca ele pot aparea oricand in perioada primului an de viata al bebelusului, si ca pot fi grupate in mai multe categorii.
Simptomele afective includ o stare de tristete persistenta, sau din contra, de anxietate sau de “gol”. Din punct de vedere emotional, mamica are oscilatii impresionante de la stari de buna dispozitie la cele de furie, dezamagire sau amaraciune. Frustrarea, iritabilitatea sau chiar furia alterneaza cu disperarea, rusinea, vinovatia sau senzatia ca nimic din ceea ce face nu este bun sau suficient.
Parerea proasta despre sine si persistenta sentimentelor negative genereaza si o stare de epuizare, ca si refuzul de a se lasa alinata, ajutata sau consolata. De multe ori, mamei ii este greu sa stabileasca o legatura cu bebelusul, sau sa il ingrijeasca asa cum ar trebui.
Din punctul de vedere al comportamentului, partenerul de viata poate sa sesizeze ca mamica nu are pofta de mancare si nu prea mananca, nu mai este atrasa de activitatile care ii faceau placere odinioara, nu manifesta nici un pic de interes fata de ideea de socializare, ba din contra, se izoleaza de prieteni si cunostinte si se retrage in cochilia ei.
Libidoul e inexistent, orice activitate noua este refuzata pe motiv de epuizare, iar femeia sufera de tulburari de somn, concretizate fie prin insomnie persistenta si deranjanta, fie prin dormit excesiv.
Din punct de vedere cognitiv, toata aceasta lupta emotionala cauzeaza o lipsa de concentrare, tulburari de memorie si o abilitate redusa de a lua decizii sau de a face alegeri corecte. Uneori, mamele sunt constiente ca nu sunt capabile sa isi ingrijeasca suficient de bine copiii, in timp ce altele exprima ganduri suicidale sau intentia de a-si rani bebelusul.
Cand se declanseaza depresia post-partum?
Dupa cum am spus deja, aceasta tulburare se poate instala oricand in primul an de viata al bebelusului, dar statistic vorbind, cele mai multe femei sunt considerate depresive atunci cand copiii au varste cuprinse intre 2 si 4 saptamani. Studiile efectuate de catre unii specialisti au aratat ca la unele mamici, depresia se instaleaza chiar inainte de nastere.
Cum se trateaza depresia post-partum?
Exista mai multe abordari in ceea ce priveste acest diagnostic, cea mai potrivita dintre ele fiind aleasa de specialist in functie de gravitatea starii cu care se confrunta mamica.
In cazurile usoare, terapia este de multe ori suficienta; metodele cele mai frecvent abordate, pentru efectele lor rapide si concrete, sunt terapia cognitiv-comportamentala si terapia interpersonala; alte variante sunt terapia de grup si vizitele la domiciliu. De mare ajutor si recomandata de catre specialist este si sustinerea pe care o pot oferi membri ai familiei, partenerul sau alte mame din cercul apropiat.
In cazurile moderate, medicul psihiatru poate recomanda un tratament medicamentos. Tendinta este de a se folosi aceleasi preparate ca in cazul oricarui alt tip de depresie: inhibitori selectivi de serotonina. Exista un studiu relativ recent care ridica problema ca administrarea de sertralina pacientelor care urmeaza deja psihoterapie nu aduce nici un beneficiu suplimentar, dar subiectul merita aprofundat.
O alta directie de tratament mentionata de specialisti ar fi terapia hormonala; desi scaderea brusca a concentratiei de estrogen si progesteron care are loc dupa nastere, poate reprezenta un factor favorizant important, preparatele pe baza de estrogeni sunt contraindicate pana la 12 luni dupa nastere si nu exista inca studii care sa demonstreze ce efecte au in perioada alaptarii.
Vesti bune despre depresia post-partum
Poate ca pare ridicol sa discutam despre lucruri bune legate de o tulburare care le afecteaza in rau vietile unui numai mare de femei de pe intregul glob, dar nu e asa. Unul dintre lucrurile pe care credem ca e bine sa le cunosti, este ca echipele de cercetare demonstreaza ca, de pilda, depresia post partum ar putea fi prevenita prin simpla administrare a unor probiotice adecvate in timpul sarcinii. Exista numeroase directii de cercetare menite sa ofere ajutor mamelor care trec prin asa ceva.
Apoi, societatea a devenit mult mai constienta si mai atenta cand e vorba de acest gen de lucruri, iar depresia post-partum nu mai are nici o legatura cu stigmatul pe care il reprezentau, cu ceva timp in urma, tulburarile din aceasta sfera.
In plus, se pare ca suportul cercului de prieteni si al familiei, informarea, contactele sociale si ajutorul primit in primele saptamani dupa nastere sunt de natura sa contribuie la evitarea simptomelor severe de depresie. Cercetatorii au demonstrat de altfel ca, in societatile primitive, in care se pastreaza obiceiurile si traditiile care o inconjoara pe proaspata mama cu atentia si consideratia intregului sat, numarul cazurilor de depresie medie sau severa este considerabil mai mic decat in societatea noastra moderna si, sa recunoastem, destul de alienata.
Nu in ultimul rand, depresia post partum se trateaza si se pare ca este una dintre variantele de depresia care raspunde cel mai repede la terapia specifica, dar mai ales la psihoterapie. Ceea ce ii face pe unii dintre cercetatori sa considere ca factorul social reprezinta una dintre cele mai importante cauze care stau la baza acestei tulburari.
Tu ai experimentat stari depresive dupa nasterea copilului? Ce te-a ajutat sa le depasesti? Ai sti sa vii in ajutorul unei prietene care se confrunta cu aceasta problema? Exista carti psihologice pe care i le-ai recomanda?
