Ce faci cand copilul e nepoliticos
Politetea este una dintre acele conventii sociale care ne permit sa traim, lucram, colaboram bine impreuna. Ea se invata, cel mai adesea din exemplul personal pe care il primim de la adultii din jurul nostru. Ce ne facem, insa, daca micutul nostru refuza sa ii salute pe vecini, oricat i-am arata noi ca acesta este un gest dorit si apreciat? Si ce ne facem cand, combinatia dintre sinceritatea specifica varstei si vocabularul persoanelor mai putin educate, prins din zbor, e letala pentru urechile bunicutelor bine intentionate?
Contents
Defineste-ti mai intai, tie, politetea
Discutam despre copii nepoliticosi, dar la ce se refera, mai exact, aceasta notiune? Ce semnificatie are ea pentru tine? E vorba despre cuvintele magice “Te rog”, “Multumesc”, “Poftim”? E vorba despre a saluta cunoscutii? E vorba despre comportamentul de la locul de joaca? Despre toate acestea la un loc?
Cum te comporti tu in toate aceste momente? Ti se intampla sa uiti sa spui “Te rog”, atunci cand ii ceri copilului sa indeplineasca o anumita sarcina? Sau sa uiti sa multumesti cuiva care tocmai te-a ajutat? Sau sa te prefaci ca nu ai vazut-o pe vecina pisaloaga si antipatica, ce merge pe trotuarul de vizavi? Sa te certi in trafic cu cineva care tocmai ti-a taiat calea? Nu uita ca o pereche de ochisori curiosi si o minte la fel de activa ca un burete, te observa in toate aceste momente.
Ce varsta are copilul tau?
Experienta noastra a dovedit ca multa lume are asteptari foarte mari de la copii mult prea mici. Desigur ca e amuzant si induiosator sa vezi cum un “chistoc” de 2 ani, care inca nu a scapat de scutec, saluta in gura mare si cu pieptul in fata, cu un “Buna ziua” stalcit, pe oricine ii iese in cale, dar nu toti copiii sunt la fel de dezinvolti. Ba chiar am indrazni sa spunem ca piticul pe care tocmai ti l-am dat exemplu reprezinta exceptia, nu regula.
Asadar, intreaba-te: asteptarile mele de la copilul meu sunt conforme cu varsta acestuia? Nu cumva ai pretentii prea mari de la un copil care pana la urma merge, inca, in carucior sport? Pentru ca e o mare diferenta intre refuzul de a saluta la 3 ani, si cel manifestat la 7 ani…
Odata ce ai raspuns la aceste intrebari si am lamurit ca cerintele tale sunt perfect adaptate etapei de dezvoltare in care se afla copilul, si ca atunci cand e nepoliticos, exista alte motive decat acela ca te-ar putea imita pe tine (sau pe tati), urmeaza… un nou set de intrebari!
De ce e copilul nepoliticos?
Este foarte usor sa ii etichetam pe copii, in loc sa le observam comportamentul si sa descoperim, impreuna cu ei, ce anume il motiveaza. Poate ca juniorului nu ii place sa salute vecinii pentru ca e un copil introvertiti si putin timid si uraste intrebarile care urmeaza: Cati ani ai? Da’ pe tine cum te cheama? Da’ imi dai mie tricoul asta frumos al tau?
Poate copilul evita un anumit vecin pentru ca miroase urat, sau pentru ca mereu simte nevoia sa il si atinga sau sa il pupe, sau pentru ca ii incalca o alta limita personala. Stim, mirosul corporal nu e o scuza pentru lipsa de politete, dar copiii functioneaza altfel decat noi si nu inteleg, deocamdata, adevarata valoare morala si sociala a salutului, de pilda.
Poate copilul refuza sa se joace cu un alt copil pentru ca in trecut au avut un incident in care acesta i-a stricat o jucarie draga, sau l-a lovit, si atunci nu e vorba despre o lipsa de politete, ci mai degraba despre o consecinta naturala a unui comportament anterior.
Cea mai mare problema, in toate aceste scenarii, este ca pana la varsta la care copilul isi incepe maturizarea emotionala si a limbajului, exista o probabilitate destul de mare ca el sa nu stie sa iti explice, atat de clar si cu atat de multe cuvinte, ce se intampla si care sunt cauzele gesturilor sale.
De aceea, specialistii ne sfatuiesc sa nu sarim sa ii certam, ci mai degraba sa le reamintim, intr-un mod si pe un ton temperat, care sunt regulile de buna purtare pe care si noi, cei mari, le aplicam.
Ce te deranjeaza, de fapt, la lipsa de politete a copilului?
Politetea, concretizata in saluturi, rugaminti, multumiri si asa mai departe, este doar varful icebergului cand vine vorba despre politete, ca valoare morala. Sau, cu alte cuvinte, politetea este vazuta – in mod gresit – ca o manifestare a respectului. De aceea, adultii tind sa fie foarte pretentiosi si usor de ofensat atunci cand vine vorba despre aceste conventii sociale.
Problema este ca, pentru copii, aceste lucruri sunt inca neclare. Lumea in care traiesc ei este mult mai simpla: te bucuri sa vezi anumiti oameni, si atunci te repezi la ei si reiei joaca de unde ai intrerupt-o ieri, sau ii imbratisezi, sau ii intrebi “Vrei sa fim prieteni?”, iti sunt indiferente persoanele abia cunoscute, sau iti displac profund unii, care sar sa te pupe, sa te atinga, sa sa iti propuna “Te iau la mine acasa, mergi?”, cand abia acum te vad pentru prima oara.
Pana la varsta de 6 -7 ani, copiii nu inteleg – oricat le-ai explica – de ce se face atat de mare tam-tam pe tema unui “Buna ziua” spus vecinei cand te intersectezi cu ea in scara blocului, asadar ar fi bine sa te gandesti DE CE e PENTRU TINE atat de enervanta incapatanarea lui de a nu o saluta.
Copilul e oglinda parintilor sai
Este o afirmatie destul de corecta, care e transmisa din generatie in generatie, si nu ne propunem sa o desfiintam acum, in acest articol. Spunem doar, ca ea trebuie luata cu un pic de sare si piper: parintii fac, in general, tot ce stiu ei mai bine, ca sa isi creasca pruncii conform propriilor valori morale, numai ca dureaza un pic pana cand si cei mici deprind aceste conventii.
Poate ca daca ai renunta sa iti mai pese ce-o sa gandeasca “doamna de la trei” despre faptul ca juniorul tau a refuzat sa vorbeasca cu ea, ai ramane mai calm si ai comunica mai eficient cu “impricinatul”, care ar intelege mai mult si ar fi la randul sau mai deschis.
Deci, cum procedam?
Pana la varsta de 4 – 5 ani, exemplul personal este suficient. Daca cel mic va vede pe voi, adultii importanti din viata sa, salutand, spunand “te rog” si “multumesc”, va deprinde si el aceste conventii sociale.
Dupa aceasta varsta, e o idee buna sa discuti cu cel mic despre motivele pentru care refuza sa salute, sau refuza sa salute unele persoane. Daca e vorba despre un copil mai timid, puteti stabili un cod: il tii de mana si ii faci un semn discret inainte de a saluta tu insati, astfel incat sa spuneti “Buna ziua” in cor.
Sub nici o forma nu te apuca sa ii faci observatii in public. Ele il vor stanjeni si mai tare, si in general, scopul lor nu este sa il educe, ci sa le demonstreze celorlalti ca tu iti indeplinesti rolul de parinte, ca tu incerci si te straduiesti. Nu e cazul sa le demonstrezi nimic strainilor; copilul tau este prioritatea ta; fata de el trebuie sa fii corecta, nu fata de vecini.
Voi cum stati cu elementele acestea de baza care tin de politete? “Salutati” mereu? Cum ati depasit eventualele mici obstacole in aceasta privinta?
