Cum crestem copii atenti cu oamenii din jurul lor
Empatia sau respectul sunt cuvinte mari pentru copii, si greu de explicat chiar si pentru un adult. Si totusi, sunt valori care, respectate de toti, ar schimba esenta lumii in care traim. Empatia e un lucru pe care cu totii ni-l dorim, si pe care putini stim sa il daruim, in timp ce respectul e una dintre acele notiuni abstracte: dorim ca ceilalti sa ne respecte, dar nu mereu ne amintim ca acesta e un drept care trebuie castigat, in timp ce nu suntem prea grabiti sa ii respectam pe cei din jurul nostru, decat daca acest lucru nu ne cere prea mult efort. Cum putem, asadar, sa crestem o generatie altfel?
Ce este empatia?
O confuzie pe care multi oameni o fac este cea intre empatie si mila. Empatia este mai mult decat a intelege cum se simt ceilalti, caci cei mai mari criminali sunt capabili sa faca asta, castigand increderea victimelor carora le dovedesc cat de mult le inteleg. Empatie inseamna, pe langa a intelege sentimentele cuiva, a le valoriza si a le trata cu respect si bunatate. O persoana empatica ii trateaza pe cei din jurul sau cu bunatate, respect si intelegere.
Ce este respectul?
Este dificil de dat o definitie a respectului, ceea ce stim insa cu siguranta este ca nu e suficient sa ii spui copilului “Respecta-i pe cei din jurul tau!”. O persoana care ii respecta pe ceilalti priveste actiunile, gandurile si sentimentele lor ca fiind valoroase, si este interesata sa raspunda comunitatii cu bunatate.
Atunci cand pretuiesti comunitatea in care traiesti, eviti sa faci mizerie, de pilda. Aceasta atitudine trebuie, insuflata, din copilarie, desi multi parinti incep sa ii acorde importanta abia atunci cand copiii mor ajung la varsta adolescentei si manifesta un fel de “rebeliune” impotriva autoritatii, prin metode nu neaparat ortodoxe.
Copiii au nevoie sa observe aceste doua tipuri de comportamente la adulti.
Unii copii se nasc pur si simplu cu “inimi bune”, cum se spune in popor, si manifesta acest gen de bunatate fata de cei din jur in mod natural, fara efort. Totusi, la cel mai multi, discutam despre un comportament care poate si trebuie sa fie modelat de catre parinte, inca din primii ani de viata.
Cel mai convingator exemplu este cel propriu, caci copiii sunt programati sa isi observe parintii si sa ii imite cu mult inainte de a invata semnificatia gesturilor lor; intuitia cu care sunt dotati ii face sa inteleaga si sa simta, dincolo de cuvinte pompoase si de explicatii complicate. Atunci cand esti interesat de lucrurile care sunt importante pentru copilul tau (chiar daca tie ti se par nesemnificative), si cand raspunzi imediat si intr-un mod plin de afectiune la solicitarile lor, le oferi un exemplu perfect despre ce inseamna a empatiza.
Situatia este aceeasi si in ceea ce priveste respectul. Este inutil sa ii impui capul micutului despre cum e important sa fie politicos si sa isi salute vecinii de bloc, atata timp cat reactia ta este sa te incrunti si sa ii arunci priviri furioase vecinului proaspat mutat, care isi face curatenie in apartament. Daca ai o atitudine superioara fata de cei pe care ii consideri mai mici in grad ierarhic decat tine, daca mimica ta exprima altceva decat cuvintele, daca ii tratezi pe cei din jur cu condescendenta pe baza unor criterii ca venitul lunar sau numarul anilor de scoala, copilul va observa si va prelua exact aceasta atitudine.
Desigur, e mai usor sa cerem de la altii decat sa fim obiectivi in ceea ce ne priveste, asa ca poate ar fi bine sa iti rezervi cateva clipe sa te gandesti la ce faci tu, efectiv. Esti argumentativ, sau insistent si nepoliticos? Faci curat dupa tine? Investesti timp si energie ca sa ii ajuti pe ceilalti? Exista nenumarate moduri in care iti poti demonstra respectul, deci ce faci tu, concret, in acest sens?
Discutati in familie despre aceste lucruri?
Atunci cand copiii se confrunta cu propriile lor nevoi afective, se intampla doua lucruri: au ocazia sa invete cum sa iasa in intampinarea nevoilor afective ale celor din jur, dar au nevoie si de un raspuns prompt pentru satisfacerea propriilor neajunsuri. Multor adulti le vine foarte greu sa vorbeasca despre propriile emotii, prin urmare se simt inconfortabil atunci cand cei din jurul lor experimenteaza astfel de emotii periodice sau cand este nevoie sa ofere ei insisi un raspuns afectiv. Uneori, trairile intense ii sperie pe acesti adulti, pentru ca ei nu au invatat niciodata sa faca fata propriilor nevoi afective.
De aceea, este foarte bine ca in discutiile cu copiii, sa nu eziti sa denumesti diversele emotii pe care le traieste, sau sa ii inviti sa se gandeasca la cum se simt cei din jurul lor. Copiii trebuie sa stie ca emotiile, negative sau pozitive, sunt normale, si ca exista moduri favorabile in care sa faca fata emotiilor negative. Arata-le cum sa faca fata emotiilor celorlalti si cum sa reactioneze atunci cand e de asteptat sa existe un raspuns din partea lor.
Si atunci cand vine vorba despre respect, e important sa combini discutiile pe acest subiect, cu elemente din viata de zi cu zi. Respectul se poate invata pornind de la impartirea jucariilor, sau de la interdictia de a smulge o jucarie din mana altui copil, inainte de a trece la lucruri mai importante, cum e politetea. Discutiile care au loc la nivel teoretic, sau atunci cand copilul a avut o reactie corespunzatoare intr-o anumita conjunctura, sunt mai utile decat cele care au loc ca raspuns la o greseala, cand creierul micutului intra in modul defensiv, astfel ca e greu sa “ajunga” la el informatia pe care o ai de oferit.
Este esential sa profiti de orice ocazie observabila in jurul vostru, pentru a-l ajuta pe copil sa inteleaga de ce o reactie sau o alegere este respectuoasa sau, din contra, lipsita de respect. De asemenea, este mult mai usor sa purtati aceste discutii atunci cand ii observati pe altii, decat cand copilul este subiectul conversatiei. Cu aceasta ocazie, puteti aduce in discutie si emotiile care ar putea explica o anumita alegere comportamentala, reactiile afective pe care o anumita alegere le-a generat la cei din jur sau solutiile mai bune care ar fi putut fi identificate la problema respectiva.
Profita de orice ocazie pentru a exersa empatia
Indiferent ca e vorba despre a-si numara banii pentru bomboane sau ciresele, sau despre a invata principii ale mecanicii, nimic nu egaleaza observatia si practica. Identificati situatiile cu potential de a genera emotii puternice si discutati despre ele. De pilda, o ambulanta care trece cu semnalele pornite pe strada e o buna ocazie sa discutati despre persoana care necesita ajutor medical, despre ce simt rudele sale si asa mai departe.
Jocurile pot fi un alt mod de invatare, fara sa fie perceput ca atare. Ofera-i copilului ocazia de a intra in pielea unui personaj de carte sau film, sau pur si simplu faceti schimb de roluri. Puteti discuta despre un moment semnificativ care s-a petrecut recent, sau puteti inventa de la zero un scenariu; in orice moment te poti opri ca sa il intrebi pe micut cum se simte unul sau altul dintre personaje. Il puteti provoca sa exprime si prin mimica fetei emotiile pe care le pune pe seama participantilor la joc, fie ei insufletiti sau nu.
Dezvolta de la varste mici principii morale solide si sanatoase
Atunci cand copiii isi insusesc de la varste mici principii solide despre bine si rau, ei le vor pastra si respecta tot restul vietii. Multumita acestora, vor lua, probabil, decizii sanatoase pentru ei si pentru cei dragi lor. Ori de cate ori ai de luat o decizie, explica-le felul in care alegerea ta nu te afecteaza numai pe tine, ci influenteaza si vietile celorlalti. Nu e nevoie de exemple covarsitoare pentru a-ti face punctul de vedere inteles; e suficient sa le amintesti cum i-a facut sa se simta o porecla pe care le-a dat-o un frate sau o sora mai mare, pentru ca ulterior sa ii provoci sa se gandeasca si la impactul pe care propriile lor gesturi si vorbe il are asupra altora.
De ce atat de important sa iti inveti copilul aceste lucruri?
Fie ca ne place, fie ca nu, traim intr-o societate de consum in care accentul se pune pe individ, pe propria persoana si pe propriul succes. Acest lucru are un pret mare, pe care fiecare dintre noi il plateste, indiferent de locul pe care il ocupa pe scara sociala. Chiar si in aceasta lume, persoanele care se bucura de cea mai mare apreciere si de cei mai multi prieteni sunt cele care reusesc, in mod natural, sa daruiasca. Tot ele sunt cele capabile sa se bucure de lucrurile simple, de maruntisurile care pentru altii trec neobservate, dar lor le astern un zambet pe chip. Si dupa cum se stie, fericirea nu e un lucu mare, ci suma multor, multor, lucruri mici.
Tu ai in viata ta persoane din acestea, care parca imbratiseaza intreaga lume, in fiecare clipa? Cum iti ajuti copilul sa devina un astfel de om, generos si bun la suflet? Care sunt gesturile mici, care schimba in bine vietile celor din jur?
