Descopera de ce graficele de crestere contribuie la cresterea obezitatii in randul copiilor
Desi mentalitatea “un bebelus sanatos trebuie sa fie rotunjor” este depasita, multi dintre parinti tind sa se ingrijoreze si sa intre in panica atunci cand bebelusul lor nu se transforma in acel micut falcos, plin de chiscute “ciupibile” care reprezenta, pana de curand, standardul de sanatate si frumusete la aceasta varsta. Ceea ce pierd din vedere acesti parinti este faptul ca grasimea si sanatatea nu au nici o legatura, si ca obiceiurile alimentare si greutatea pe care le capata copilul in primii ani de viata sunt determinanti pentru cum va fi el la maturitate.
Intreaba un parinte ce ii face bebelusul, si vei primi garantat un update despre greutatea pe care o are, sau despre cat a luat in greutate in ultima luna, sau despre cat de ingrijorat este pentru ca medicul i-a spus ca “a luat in greutate mai putin” sau ca e pe o percentila mai mica de 50. Desi felul in care creste copilul este rareori un motiv de ingrijorare, aceste discutii nesfarsite despre cate kilograme au juniorii pun o presiune nejustificata pe parinti, care incep sa simta un imbold puternic de a-i face sa manance “suficient”; altminteri, sentimentul esecului este greu de suportat.
Desi studii extinse au demonstrat ca acei copii care cresc foarte repede in copilarie, sau care au o greutate la limita superioara in faza de bebelus, prezinta un risc crescut de a dezvolta obezitate, diabet si boli cardiace mai tarziu in viata, modul in care se discuta despre cat si cum creste micutul, mai ales in primul sau an de viata, ii determina pe parinti sa considere ca un copil sanatos trebuie sa ia cat mai mult in greutate.
Din pacate, multi dintre medicii de familie sau dintre pediatri evalueaza ritmul de dezvoltare al copilului exclusiv pe baza cresterii ponderale, cand de fapt alte achizitii sunt cele mai importante. Lipsa de explicatii concrete din partea acestora nu face decat sa contribuie la actuala stare de lucruri, obezitatea infantila fiind in crestere accelerata nu doar in SUA, ci si la noi in tara.
Graficele de crestere pentru bebelusi
Graficele de crestere sunt niste instrumente pur statistice, menite sa le ofere medicilor care au in supraveghere copii, o baza pe care sa se orienteze atunci cand li se cere sa le evalueze dezvoltarea. Modul in care copilul ia in greutate reprezinta numai o mica parte a acestei evaluari, prin urmare este gresit ca ea sa se bazeze in mare parte, sau exclusiv, pe acest aspect.
Tocmai pentru ca numarul de kilograme nu reprezenta un parametru adecvat, Organizatia Mondiala a Sanatatii a redactat ceea ce e cunoscut ca grafice cu percentile. Exista percentilele 5, 10, 25, 50, 75, 90 si 98, si inca de la nastere, bebelusul este inscris pe una dintre ele. Din nefericire, parintii au acces la aceste grafice, insa nu li se explica, de catre medicul copilului, cum ar trebui interpretate ele, si ca important este ca evolutia copilului sa se mentina pe o anumita percentila, nu ca el sa fie pe cea mai mare dintre ele.
Astfel, parintii presupun instinctiv ca percentilele 75, 90 si 98 sunt cele “bune”, ca percentila 50 este “acceptabila”, iar cele mai mici de atat sunt un indicator al unei probleme. Si ce poate fi mai jenant, in societatea de azi, decat sa ai un copil prea mic sau prea slab? E ca si cum nu ti-ai bate capul sa il hranesti corespunzator…
Care este perceptia parintilor in legatura cu aceste grafice de crestere?
Exista un studiu efectuat pe un esantion de parinti din mediul urban, care ofera statistici interesante, care pot fi cu siguranta transpuse si pe situatia parintilor de la noi din tara. Este vorba despre modul in care sunt percepute de catre acestia, graficele de crestere si despre care sunt, la modul general, impresiile legate de relatia de dependenta dintre lungime, greutate si starea de sanatate a micutului.
Au acceptat sa raspunda parintii a 222 de copii cu varste cuprinse intre 6 si 27 de luni. Din acest total, 41% dintre parinti au spus ca graficele de crestere nu le-au fost niciodata explicate de catre personalul medical, iar 31% nu erau siguri ca au interpretat corect graficele pe baza de percentile.
Un total de 20% dintre parinti au marturisit ca ar prefera ca micutii lor sa se situeze deasupra percentilei 75, iar copiii lor erau, in medie, mai mari decat ceilalti. Nu mai putin de 37% dintre parinti au sustinut ca “un bebelus dolofan e un bebelus sanatos”, copiii lor avand, in medie, o greutate si o inaltime mai mari decat ceilalti. Mai mult decat atat, 58% dintre parinti au sustinut ca o crestere constanta pe percentila 10 este cea mai putin sanatoasa dintre cele 5 variante puse la dispozitie.
Singura concluzie a acestor rezultate este aceea ca parintii au acces la o informatie pe care nu sunt pregatiti sa o interpreteze corect, si nici nu sunt ajutati, in acest sens, de catre personalul medical. Percentilele nu functioneaza asa cum se crede, caci prin insasi definitia lor, jumatate din populatie se afla deasupra percentilei 50, si cealalta jumatate, dedesubt. Copilul tau se poate afla pe oricare dintre ele; indicatorul starii sale de sanatate consta in mentinerea aceleiasi percentile pe intreaga sa crestere, nu pozitionarea pe cea mai mare dintre ele.
Graficul de crestere are impact asupra modului in care sunt hraniti copiii
Faptul ca parintii nu inteleg corect o informatie care pana la urma este conceputa pentru a fi pusa la dispozitia medicilor, nu reprezinta o problema. Pe de alta parte, modul in care parintii isi propun, in lumina acestei informatii interpretata gresit, sa isi hraneasca micutii in asa fel incat acestia sa fie plasati cel putin pe percentila 50, poate genera probleme.
S-a demonstrat ca aceasta schimbare brusca a percentilei de crestere este un bun indicator al aparitiei, mai tarziu, a obezitatii.
Una dintre cele mai frecvente recomandari pe care le primesc mamele este sa suplimenteze (inutil) dieta bebelusului cu lapte praf, pe motiv ca nu ar avea suficient lapte matern. Dar se stie ca un aport sporit de proteine in primii ani de viata este asociat cu o crestere accelerata si cu dezvoltarea depozitelor de tesut adipos. Intr-adevar, bebelusul va creste mai repede, va lua mai mult in greutate, dar ii va creste, astfel, si riscul de a dezvolta obezitate in copilarie, adolescenta sau ca adult.
Etapa diversificarii este alta de maxim interes pentru cercetatori. Mamele se plang adesea ca au copii mofturosi sau care “nu mananca” daca observa ca ei au o inaltime sau o greutate mai mici decat alti copii de varsta lor. De fapt, evaluarea medicala riguroasa a micutilor a demonstrat ca ei erau perfect dezvoltati pentru varsta lor, ca aveau o crestere corespunzatoare mentinandu-si percentila de la nastere, iar intervievarea atenta a mamelor a aratat ca ei mancau la fel de bine ca si ceilalti copii.
In incercarea de a aduce copilul pe o percentila mai mare de 50, mamele isi exprima vehement dezaprobarea atunci cand copilul nu termina portia din farfurie, si insista sa il mituiasca cu diverse deserturi, ca sa il faca sa manance mai mult decat ii spune organismul ca ar avea nevoie. Aceasta atitudine creeaza insa o relatie cat se poate de proasta cu mancarea, conducand, in viitor, la o alimentatie de tip compulsiv, la ignorarea semnalelor transmise de catre organism, la mancatul ca recompensa sau pentru a compensa diverse nemultumiri, si asa mai departe. Or, mancatul din orice alt motiv decat foamea, este primul pas catre obezitate.
E chiar asa de gresit ca parintii isi doresc bebelusi dolofani?
Stim cu totii pozele cu bebelusi din reviste, filmele cu bebelusi deliciosi, faptul ca imaginea lui bebe este asociata cu ceva moale si pufos, cu multe cute si pliuri. Un bebelus alaptat exclusiv, care ia in greutate cate 1 kg pe luna in primele 3-4 luni de viata, este cu siguranta rotunjor si corespunde acestei imagini, si nimeni nu ar trebui sa il descrie ca fiind obez. In plus, de cate ori nu ai auzit ca “dupa ce isi da drumul pe picioare, sa vezi cum slabeste”, in ideea ca odata ce devine mult mai independent, copilul consuma mai multa energie.
Ei bine, cea mai mare cantitate de energie este oricum investita in procesul de crestere, dezvoltare si invatare. Iar disparitia aspectului dolofan, pe care parintii se bazeaza ca fiind ceva natural, este de fapt rezultatul firesc al schimbarii alimentare, combinata cu cresterea mai degraba pe inaltime.
In cazul in care, constant, te straduiesti sa mentii fortat copilul pe o percentila mai mare decat cea pe care ar trebui sa se afle conform zestrei sale genetice, probabil ca ii oferi un aport caloric mai mare decat e necesar. Asta se face fie oferindu-i mult de mancare, ceea ce ii va dilata inutil stomacul, fie alimentandu-l cu retete hipercalorice, care nu sunt insa neaparat sanatoase sau de apreciat din punct de vedere nutritional.
Pentru ca micutii au instinctele bine dezvoltate, ei se vor opune adesea ideii de a manca mai mult decat au nevoie, ceea ce va duce la trucuri “murdare”: negocieri, santaj, amenintari si pedepse ca sa termine intreaga portie. Incet incet, un stomac din ce in ce mai mare va cere din ce in ce mai multa mancare, iar asocierea mancare – recompensa se va inradacina din ce in ce mai bine in mintea copilului. Acest tip de alegeri ii vor influenta copilului tau obiceiurile alimentare si in viata de adult: exista atatea cazuri de persoane care au o relatie defectuoasa cu mancarea, ceea ce determina alegeri nesanatoase si mancat in cantitate inutil de mare.
Efectele supraalimentarii sunt cu atat mai evidente cu cat copiii de azi traiesc intr-un mediu mult mai static decat cel de acum doua decenii. Daca in trecut, copiii petreceau in scoala sau gradinita cate 4 ore pe zi, dupa care erau in general liberi sa alerge si sa se joace pe afara, in prezent distractia pretuita a copiilor e online, ceea ce nu ii incurajeaza sa faca prea multa miscare. Rezultatul ecuatiei prea multa mancare + lipsa de miscare este evident: obezitate.
Ce se poate face pentru a schimba situatia?
Ca de cele mai multe ori, secretul sta in informare corecta. Nu sta in puterile tale sa redactezi protocoale de informare periodica a medicilor, insa daca tu stii care e semnificatia percentilelor, sau de ce sunt ele un indicator mai bun decat tabelele cu greutati, nu vei mai fi intimidata de persoanele care pun la indoiala dezvoltarea copilului tau, numai pentru ca el sau ea cantareste mai putin decat altii.
Odata inlaturata aceasta presiune, vei putea fi calma si ferma in alegerile tale care tin de sanatatea copilului. Iar daca primesti sfaturi care contravin cu informatiile pe care le ai, indiferent de la cine vin acestea, nu sta pe ganduri inainte sa dezbati problema, sau sa mai ceri o opinie din partea altui specialist.
Tu ce “relatie” ai avut cu graficele de crestere? Te-ai orientat pe baza lor atunci cand a venit vorba despre copilul tau? Ai simtit vreo presiune de a te incadra pe o anumita curba de crestere? Cine au fost cei mai vehementi sustinatori ai teoriei “gras si sanatos”?
Loading...
