Am modificat articolul ultima data pe: 23.11.24

#27: Interviu cu psihologul: De ce plang bebelusii? – Diana Vijulie

Am modificat articolul ultima data pe: 23.11.24

 

Salut! Bine te-am regasit! 

In editia de astazi, Diana Vijulie, psiholog si psihoterapeut cu experienta, ne vorbeste despre un subiect de maxim interes pentru parinti: plansul bebelusilor. Te invitam sa descoperi de ce plange micutul tau, cum poti sa il alini, de ce e important sa il alini chiar daca plansul continua, de ce „lasa-l sa planga sa faca plamani” e un mit nociv si alte informatii practice. 

Nu vor lipsi noutatile rubricii De actualitate, Calupul de vesti bune si zona de recomandari! 

 

Calupul de vesti bune

  • Oamenii de stiinta au descoperit inca un secret al longevitatii: se pare ca oamenii care traiesc mai mult de 105 ani au un bagaj genetic mai eficient in ceea ce priveste repararea erorilor pe care varsta le aduce ADN-ului propriu. 
  • Tulpina indiana a coronavirusului a fost recunoscuta oficial; vestea buna este ca vaccinurile existente – sau cel putin vaccinul Pfizer – par sa fie eficiente si impotriva acestei tulpini. 
  • Singuratatea poate creste riscul de a dezvolta cancer. Studiul s-a concentrat asupra unui segment de populatie reprezentat de barbati de varsta medie si nu e decat o motivatie in plus care sa te incurajeze sa ramai activ din punct de vedere social.

 

De actualitate

  • Conferinta despre vaccinare a adus cateva vesti bune: numarul de persoane imunizate zilnic a crescut cu 30% de cand s-a scos obligativitatea programarii prin platforma, peste 17.500 persoane au fost vaccinate prin intermediul angajatorilor, iar imunizarea copiilor cu varste de 12 – 15 ani poate incepe de indata ce Agentia Europeana a Medicamentului autorizeaza vaccinul si pentru acest interval de varsta.
  • Bacalaureatul nu va avea o sesiune speciala pentru elevii carantinati sau infectati cu SARS-CoV2. Acestia pot sustine examenul ratat in vara, in toamna. 
  • Restrictiile menite sa controleze pandemia se relaxeaza semnificativ dupa 15 mai: se renunta la purtarea mastilor afara, se renunta si la restrictiile nocturne, iar tinerii abia asteapta sa profite de terasele deschise pana tarziu. 

De ce plang bebelusii? Interviu cu psihologul Diana Vijulie

Pe Diana Vijulie ai avut ocazia sa o cunosti in materialul nostru anterior, pe care il poti citi integral aici. Daca vrei sa descoperi mai multe materiale semnate de ea, o poti urmari la podcastcudiana.ro.

De data aceasta, subiectul abordat este propus de catre o mamica a unui bebelus… dificil de multumit. Este o intrebare izvorata din nopti nedormite, oboseala si frustrare: „De ce plang bebelusii?”. Iata ce raspunsuri am primit.

 

De ce plang bebelusii?

Bebelusii plang pentru ca plansul este unul din putinele limbaje pe care le au la aceasta varsta. Cu alte cuvinte, asa comunica ei atunci cand au nevoie de ceva. Și apropos de cuvantul „nevoie”, vreau să-ti spun ca un bebelus care inca nu vorbeste, ci doar plange cand nu-i convine ceva, nu are dorinte, ci doar nevoi. Adica, de fiecare data cand plange, iti semnalizeaza tie, parinte, ca are o nevoie neimplinita.

Daca ar putea folosi cuvinte, ti-ar spune cu usurinta: „mi-e foame”, „mi-e sete”, „mi-e cald”, „ma deranjeaza eticheta”, „am scutecul plin” sau „am nevoie sa ma tina cineva in brate”. Poate ca ai mai observat si ca plansul nu este primul mod de a comunica al bebelusului, ci ca inainte sa planga, el comunica si prin intermediul corpului. Atunci cand ii e foame, bebelusul intai incepe sa-si miste capul, corpul, sa se agite si abia apoi, cand acest limbaj nu este vazut sau inteles de catre adulti, el incepe sa planga.

 

De ce unii bebelusi plang mai mult decat altii?

In primul rand, vreau sa specific aici ca discutam despre bebelusi tipici si sanatosi din punct de vedere fizic. Cu alte cuvinte, atunci cand observi ca bebelusul tau plange mult, cauta intai si intai sprijinul medicului pediatru, pentru a exclude simptome fizice de boala, pe care, cu siguranta, nu le putem ameliora daca nu stim de unde vin.

Asadar, daca ne-am asigurat intai ca bebelusul e sanatos fizic, haideti sa vedem cateva motive pentru care poate ca plange mai mult decat plang alti bebelusi. Unii bebelusi sunt mai sensibili la stimulii din jurul lor, iar asta ii deranjeaza mai usor decat pe alti bebelusi. Si cand vorbesc despre stimuli, ma refer la cum isi simt hainutele pe piele sau la cat de tare ii deranjeaza o lumina, un sunet sau un miros. E important sa intelegem aici ceva: creierul unui bebelus e ca un burete care absoarbe totul din jurul lui, ceea ce inseamna ca e si mult mai atent la tot ce e in jurul sau. Bebelusii percep stimuli pe care noi, adultii, nici nu-i mai bagam in seama și toata repeziciunea cu care se intampla asta ii poate obosi bebelusului creierul. Alti bebelusi au mai multa nevoie de contact fizic. 

Studiile ne arata ca perioada in care ei stau in burtica mamei lor, cat si modul in care se nasc, au un impact foarte mare asupra dezvoltarii ulterioare. Asadar, daca mama a trecut printr-un mare stres in perioada sarcinii, sau daca nasterea bebelusului a fost problematica, aceste lucruri nu se sterg cu buretele odata ce bebelusul este in siguranta in caruciorul familiei, ci ele inca raman acolo cu el, pana cand se „convinge” (inconstient) ca lumea asta mare nu este, de fapt, un loc periculos. Astfel de bebelusi protesteaza cu putere atunci cand sunt lasati singuri sau atunci cand nu au contact direct cu o alta fiinta umana. Nu uitati ce am scris mai sus: un bebelus nu are dorinte, ci doar nevoi. Asadar, daca plange ca vrea in brate, este nevoia lui de a avea contact, de a se simti in siguranta si de a dezvolta, astfel, mecanisme de autoreglare pe care o sa le foloseasca ulterior in viata sa.

De ce nu e OK sa lasi bebelusul sa planga neconsolat si ce se intampla in creierul unui bebelus care plange neconsolat?

Dupa cum ziceam mai sus, bebelusii nu plang de moft. Atunci cand un bebelus plange, el are o nevoie si asteptarea naturala este aceea ca cineva sa vina si sa i-o implineasca. Spre deosebire de adulti, bebelusii nu inteleg conceptul de timp, asa ca pentru el 10 minute de plans inseamna o eternitate de plans. Prin felul in care adultii din jurul lui raspund la plansul sau, bebelusul isi creeaza o imagine despre cum este lumea si cum este el in aceasta lume.

Un bebelus care plange si la care vine apoi mama sa-l consoleze invata ca lumea este un loc in care el este in siguranta si ca cei din jurul sau sunt competenti sa aiba grija de el si sa-l protejeze. Mai invata si ca el are puterea de a cere ce are nevoie si ca cererea lui este inteleasa de ceilalti. Si un al treilea lucru pe care il invata este despre cum sa-si regleze starile emotionale, traind emotia pe care o simte si gasind o solutie pentru nevoia din spatele emotiei. Cum se traduce asta in viitor? Acest bebelus, caruia adultii i-au raspuns la nevoi, se transforma intr-un adult care se simte in largul sau intre oameni, care stie sa comunice ceea ce are nevoie, stie sa ceara si stie sa si ofere, fara sa fie nevoit sa-si inhibe emotii sau sa recurga la tertipuri pentru a primi ceea ce are nevoie sau ceea ce-si doreste.

Desigur, multi factori contribuie la constructia unui astfel de adult, insa a raspunde la plansul bebelusului reprezinta fundatia pe care acest adult se va construi. Pe de alta parte, studiile ne arata ca atunci cand un bebelus plange neconsolat si singur, creste in el nivelul hormonilor de stres, care intervin in toate mecanismele de dezvoltare ale corpului sau. In acele momente, in loc sa se poata concentra pe crestere si dezvoltare, creierul sau cauta siguranta, cauta solutii pentru a rezolva aceasta „infinitate de pericol” (ziceam mai sus ca ei nu au notiunea timpului). Interesant este faptul ca acesti hormoni de stres se dezvolta la fel de mult si in corpul mamei în acele momente, chiar daca ea pare sa se simta confortabil cu a lasa bebelusul sa planga.

Una peste alta, atunci cand parintii decid sa lase copilul sa planga pana se linisteste, toata lumea este nelinistita, de fapt. Iar „linistea” bebelusului care apare atunci cand el se opreste din plans nu este decat o iluzie. Bebelusul nu se opreste din plans pentru ca a invatat sa se calmeze singur. Mecanismele lui mentale inca nu pot face asta singure. Bebelusul se opreste din plans ca un mecanism de protectie si de conservare a energiei: daca oricum nu vine nimeni atunci cand are nevoie si e in pericol, mai bine nu mai plange. Se resemneaza.

 

Ce facem cu bebelusii pe care nu-i lasam sa planga pana se linistesc, dar care nu par sa poata fi consolati nicicum?

Oricat de repede ar veni parintii sa raspunda plansului bebelusului, cateodata se intampla ca bebelusul sa fie la fel de nemultumit si in bratele mamei si sa planga fara oprire, desi pare ca are toate nevoile implinite. Cateodata este vorba despre o suprastimulare pe parcursul zilei, iar bebelusul nu reuseste sa se mai linisteasca (poate vi s-a intamplat si voua ca dupa o perioada agitata, cand totul s-a terminat, sa simtiti ca nu va puteti deconecta si opri).

Atunci pare ca nimic din ce incearca parintii sa faca nu-l vor opri pe bebelus din plans. Viata noastra moderna este, adesea, prea mult pentru creierul inca in dezvoltare al bebelusului. Sunt prea multi stimuli, prea multa lumina, prea mult zgomot, prea multa miscare. Pana cand se vor adapta bebelusii la viata noastra plina, e nevoie sa ne adaptam noi la viata lor si sa-i intampinam acolo unde sunt ei. Cand e prea mult și bebelusul nu se mai poate opri, putem sa lucram la a crea un cadru cu mai putin: o camera intunecoasa cu apa curgand pe fundalul sonor, o creanga cu frunze care se misca in vant in loc de un carusel cu multe culori si melodii si vocea mamei sau a tatalui in soapta. 

Poate te intereseaza:

De citit: 

 

Pregateste-te din timp:

 

Tu ce mai gatesti bun?

 

Skip to toolbar