Isabela T este una dintre cele mai tinere mamici din echipa noastra. La doar 28 de ani, se declara “inginer tehnolog de meserie”, dupa absolvirea Universitatii Agronomice “Ion Ionescu de la Brad” si a Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Din punct de vedere profesional, s-a reinventat alaturi de Seroxy, unde timp de 2 ani ne-a ajutat de pe pozitia de Content poster. De un an si-un pic, Isabela a devenit mamica lui Dominic Stefan, un baietel grozav de cuminte, care isi uimeste parintii in fiecare zi.
O asteptam cu nerabdare sa revina la birou, dar pana atunci ii multumim pentru ca a acceptat sa impartaseasca cu noi povestea sarcinii si a nasterii lui Dominic.
Cum a aparut ideea unui bebelus in viata voastra?
Destul de simplu: ne-am dorit sa fim parinti tinerei, plus ca ne-am zis: “Hai ca suntem impreuna de multi ani 😊”… desi inainte sa hotaram asta, aveam 6 luni de cand ne impacasem, dupa o despatire de un an si o relatie de aproape 8 in spate. Si da, nu eram casatoriti si mai locuiam si separat 😊 eu la Iasi si el la Piatra Neamt, orasul meu natal. Probabil asa a fost sa fie, nu?
Cat a durat pana ai ramas insarcinata ? Care e povestea testului de sarcina pozitiv?
Relativ putin, cam 2 luni. Evident, imi intarziase cateva zile, am facut un test, a iesit negativ, dupa 7 zile am facut altul, stiam ca iese pozitiv la minim 10 zile de la concepere, al 2 lea test a iesit pozitiv: panica panica panica 😊, desi ma asteptam. Din a doua luna de incercari eram hotarati sa facem pauza si sa nu mai incercam o perioada, dar uite ca vine cand vrea el, nu cand vrei tu 😊. Cu toata panica, am fumat ultima tigara (cu taticul vinovat care era cu mine) si cam asta a fost, let the show begin!
Unii parinti prefera sa ascunda vestea sarcinii pana la finalul primului trimestru; voi cand ati anuntat familiile si prietenii?
Avand in vedere ca locuiam in Iasi cu cea mai buna prietena, practic a aflat imediat; ulterior familia si cativa prieteni apropiati, printre care si cei de la birou, de care apropo, mi-e super dor.
Cum a fost sarcina pentru tine?
Oh, la momentul respectiv mi se parea o sarcina normala, credeam ca asa sunt sarcinile, grele. Primele 5 luni au fost relativ usoare, cateva stari de greata, picioare umflate si oboseala extrema. De la 6 luni a inceput greul: dureri mari de spate, cateodata aveam nevoie de ajutor sa ma ridic, am facut sedinte de kinetoterapie si foloseam analgezice permise in sarcina, doar ca le evitam cat de mult ca sa fac tot ce tine de mine sa fie bebelusul sanatos.
Din luna a 8 a deja aveam probleme cu tensiunea, am inceput sa iau tratament, greutatea mea era colosala fata de inceputul sarcinii, probabil de aici si problemele. Practic toata sarcina am absorbit tot din jur si ma umflam pe zi ce trece, am avut o retentie foarte mare de apa si eram ca un balon cu picioare tot din baloane 😊. Radem glumim, dar m-am ingrasat 30 de kg in 9 luni, aproape era sfarsitul lumii pentru mine, care mereu am fost dornica sa mai slabesc putin.
Ai simtit ca te bucuri de sprijinul medicului, sau ai optat pentru profesionalism in detrimentul empatiei?
Empatie nu prea voiam de la medic, ca na, empatie pentru ce? Ca sunt insarcinata si arat ca un balon? A mai vazut el de astea 😊. Mi-a aratat incredere de fiecare data si mi-a raspuns la intrebari de cate ori le aveam, cred ca a fost suficient pentru mine.
Cum a fost cu analizele din timpul sarcinii? Dublu test, triplu test, amniocenteza, ti-au fost recomandate, le-ai facut, ai ales sa nu le faci din motive personale?
Mergeam la consult in fiecare luna si evident am facut toate analizele recomandate. M-am oprit la dublu test pentru ca bebelusul era perfect sanatos si nu au fost nevoie de altele. Intr-o era atat de dezvoltata, ar fi si pacat sa nu le faci daca iti permiti si vrei sa te asiguri ca este totul in regula. Parerea mea.
Cum te-ai pregatit pentru nastere?
Majoritatea apropiatilor imi spuneau sa nu iau nimic pentru bebelus pana nu se naste; nu prea sunt eu superstitioasa, dar uite ca asa am facut. Am cumparat cateva hainute, caruciorul cu scoica ca sa am cu ce-l aduce de la spital, lucruri pentru bagajul de spital si cam asta a fost. Am facut planul dinainte, iar cat am stat in spital, parintii si sotul meu ( acelasi iubit si tatic de care spuneam mai inainte, care intre timp a devenit sotul meu😊) au cumparat tot ce era nevoie pentru cel mic.
Spital privat, sau de stat? Ce argumente au primat in alegerea ta?
Stat. M-am gandit la varianta cu privat, dar din luna a 3a m-am mutat la Piatra Neamt si dupa cateva calcule am zis ca nu-i rentabil. Plus ca auzisem ca sunt conditii bune la stat si eu nu sunt nici prea pretentioasa 😊.
Cum s-au potrivit planul de nastere si realitatea nasterii?
Planul a fost incert, nu se stia daca o sa nasc natural sau prin cezariana, pentru ca exista o posibilitate, trebuia sa astept pana in ultimul moment sa vedem cum decurg lucrurile din cauza problemelor aparute pe timpul sarcinii, tensiunea si edemele de la picioare. La 40 de saptamani inca nu se intamplase nimic, iar medicul care ma avea in evidenta mi-a cerut sa ma internez. Zis si facut. La 40 de saptamani si cu 30 de kg in plus eram la usa spitalului cu o geanta imensa.
Cum a fost nasterea?
Dupa 3 zile de stat in spital si monitorizata indeaproape in fiecare zi, dimineata la 5 mi s-a rupt apa. Iar panica 😊, noroc ca eram la spital. Pana la ora 11 m-au tot controlat si au decis sa-mi faca cezariana, bebelusul nu era intr-o pozitie favorabila de nastere, era cu capul pe spate, starea mea fizica nu era grozava, iar contractiile lipseau cu desavarsire. Abia asteptam sa ma bage in operatie, nu mi-a fost frica decat in momentul in care mi-a facut anestezia, imi era frica sa respir ca nu cumva sa nu o sa faca bine, stiam ca e nasol daca rateaza locul 😊. Operatia in sine a fost o veselie, s-a nimerit sa fie pe tura medicul meu, a vorbit cu mine mai tot timpul si in acelasi timp discuta cu ceilalti prezenti si povesteau tot felul de momente amuzante.
Mai amuzanta am fost eu cand l-am rugat ca nu cumva sa uite ceva prin mine 😊 (nu mai radeti, el a fost putin socat cand m-a auzit 😊). Partea mai putin placuta a fost ca bebelusul mi-a fost aratat doar cateva secunde, iar la sfarsitul operatie m-am simtit ca un sac de cartofi aruncat cand m-au mutat pe patul cu roti, de pe masa de operatie. Acum nu pot invinui aici pe nimeni, aveam si cam multe kg. Ziua respectiva a fost cam lunga la terapie, au zis ca-mi aduc bebelusul din nou sa-l vad abia seara la 7, nu va zic cat de cuminte si linistita am asteptat sa se faca odata 7. Si a fost asa frumos cand s-a facut!
Daca ar fi ca cea mai buna prietena a ta sa fie gravida, ce sfaturi ai avea pentru ea?
Nu te stresa, totul va fi bine! Si ai rabdare!
