Cu Isabela T., colega noastra, ati facut cunostinta in interviul anterior, in care ne povestea cum a fost cu primul test pozitiv de sarcina, care au fost provocarile cu care s-a confruntat ca gravida si cum a decurs nasterea.
De data aceasta, Isa ne impartaseste emotiile si experientele traite dupa primul an de viata al fiului sau, Dominic.
Multe mame spun ca nasterea copilului lor a fost unul dintre cele mai pretioase momente din viata; tu cum l-ai perceput?
Stii intrebarile alea la care pui liniuta ca ori nu stii ce sa spui ori nu stii ce sa spui? 😊 Cam asa imi vine si mie acum. Stau cu mainile in san si ma gandesc, cum? Dar sa incerc sa va zic ceva totusi. Eu mereu m-am minunat despre cum se formeaza bebelusul ala in interiorul nostru si cum putem noi sa dam viata altor oameni. Stiu stiu, suntem genetic structurati, daca e sa iau din versurile Taxi 😊, doar ca mie mereu mi s-a parut o minune. Deci cel mai bun cuvant care sa descrie momentul pentru mine este: EUFORIE. Ca si cum am trait intr-un vis in care eram tinuta in brate de ingerasi bucălați, ca aia slabi nu faceau fata😊.
Cum te-ai simtit cand ai ajuns in sfarsit cu bebe acasa?
Extrem de obosita. Si la fel de minunata. Nu-mi venea sa cred ca am un copil. Nu ma intelegeti gresit, dar mi-a trebuit aproape un an sa ma invat cu ideea😊. L-am iubit din prima clipa, si totul a venit atat de natural pentru mine, ca si cum as fi fost mamica dintotdeauna, dar chiar si asa, mereu imi spuneam: am facut eu un bebeloi, hmm, ce tare esti Belo😊!
Oricum, primele 2 saptamani au fost crunte, am avut dureri de corp groaznice in urma anesteziei, nu ma puteam odihni, bebe ma trezea noaptea frecvent, plus oboseala adunata dupa 8 zile de spitalizare si somn putin, mi-au pus capac. Eram fizic terminata. Imi amintesc ca intr-o noapte stateam la marginea patului si ma uitam la bebe cum plange si nu stiam ce sa-i mai fac, imi doream sa dorm, si imi imaginam doar cum arunc cu biberonul de pereti. In noaptea aia mi-am dat seama ce usor se poate face o depresie posnatala daca esti putin mai slab de inger. In acelasi timp, asta a fost momentul cand mi-am impus sa-mi resetez mintea si sa fiu linistita, pentru ca doar asa puteam sa-l linistesc si pe el. Si asa a fost. Asa ca mamici, nu disperati, better days are coming!
Colici, nopti nedormite – cum te-ai descurcat? Ce anume crezi ca v-a ajutat sa depasiti perioada asta dificila de adaptare a bebelusului la lumea noastra?
Spre norocul meu, am un bebelus linistit si cred ca rezistent la durere, care m-a lasat sa dorm, desi ma trezea frecvent sa manance. Cred ca a fost o adaptare usoara si fara amintiri neplacute, rabdarea lui si rabdarea mea extraordinara au facut o echipa minunata in aceste luni.
Alaptarea e un subiect delicat pentru unele mamici; in cazul tau cum au stat lucrurile?
Delicat, intr-adevar. Corpul meu a avut o tentativa de a produce lapte cu mare intarzire, dar din pacate lactatia s-a oprit pur si simplu la scurt timp. Mi-am cumparat pompa electrica, stateam cate 40 de minute ca sa ma traga, ma durea teribil, asta pentru ca bebe nu mai tragea daca nu mai curgea si urla din toti plamanii. Nu a mers, evident. Nu vreau sa fiu rea, dar probabil daca as fi avut parte de consiliere din spital pe partea asta, lucrurile ar fi stat altfel poate. Sau poate doar corpul meu nu a vrut. Am suferit cateva zile, imi doream sa-i dau copilului meu ce-i mai bun, dar m-am linistit si am revenit la ganduri mai bune, ca deh, mai cresc copii sanatosi, destepti si frumosi si cu lapte praf, nu?
…si am ajuns si la eruptia dentara. Cum i-ati supravietuit? Ce anume crezi ca te-a ajutat?
Aici nu prea as avea ce sa va spun, nu am simtit cand i-au iesit dintii, doar ce ma mai trezeam cu cate unul iesit. Nu glumesc. Si are aproape toti dintii. 😊
Esti o mamica norocoasa! Diversificarea este o alta etapa importanta a primului an de viata al bebelusului. Pentru ce tip de diversificare ai optat?
Clasica. Categoric. Am incercat de vreo 2 ori autodiversificarea si nu mai stiam cum sa-l dau jos din scaun pentru ca se inecase. Si pana la urma, e si el mic si are nevoie de ajutor, chiar vrem sa manance singur de la 6 luni? 😊 Potoliti-va.
Care e alimentul preferat al micutului tau? Sau reteta lui preferata?
Traiasca mozzarella! Iubeste lactatele, ele ma salveaza cand face figuri la mancare😊. Mai cocheteaza cu pastele, cartofii dulci la cuptor si mai nou cu cate o supa. Si daca nu vrea si nu vrea mancare, la un fruct tot nu rezista. 😊
Care a fost cea mai mare provocare careia a trebuit sa ii faci fata, ca mama?
Sa stau in spital 4 zile cu el, pe un pat de o persoana. E foarte greu sa tii ocupat un bebelus de 11 luni pe un spatiu atat de mic, atata timp. Bebe era bine, avusese roseola infantum care a debutat cu febra foarte mare si am ajuns la urgenta cu el. Doar ca am fost nevoiti sa stam in spital pana nu a mai facut febra, pe principiul: a venit cu febra, nu-l putem lasa sa plece tot cu febra, si asta a durat 4 zile. Treaba asta te face la psihic, cand imi spuneau ca mai stau o zi, ma apuca plansul. Dar va zic, mai mult aveam eu nevoie de tratament decat el.
Un moment amuzant din viata de mamica?
Mie cel mai amuzant mi se pare cand aude muzica si danseaza. Imi umple inima de zambete. Asta pe langa cautatul prin cosul de gunoi, dat cu mopul peste tot, plimbatul tigailor prin casa, si lista poate continua😊.
Este ceva ce ai schimba in toata aceasta odisee a sarcinii, nasterii sau “mamicelii”?
As pune un ajutor divin sa-mi ia locul jumatate din timp 😊. “Sa se mai odihneasca si ea saraca, ca e si ea om.”
Ce sfat ai avea pentru viitoarele mamici care ne citesc?
Este o vorba despre copii, cine nu-i are sa nu si-i doreasca, cine ii are sa si-i creasca😊. Nu stiu cine a scris-o, dar putin cam rautacioasa parerea mea😊. Sa va doriti si sa vi-i cresteti cu multa dragoste si rabdare ♥!