Presiunea sociala si efectele ei asupra mamelor de azi
Celebrul Time a publicat relativ recent un articol in care dezbatea un aspect aparent paradoxal al societatii actuale: desi a fi mama este scris in codul genetic al speciei noastre, desi tehnica ne ajuta mai mult decat oricand, cu toate ca a fi parinte ar trebui sa fie cea mai speciala si mai frumoasa devenire a fiecaruia dintre noi, din ce in ce mai multe mame se simt depasite de noul lor statut.
Articolul povesteste experienta unei proaspete mame, Nichols, care, inspirata de numeroasele povesti impartasite foarte energic pe forumuri si retele de socializare, a planuit sa nasca acasa, convinsa ca lucrurile vor decurge foarte usor, si sa alapteze minim 2 ani, asa cum este propovaduit peste tot. Desi lucrurile erau pregatite pentru asta, dupa 24 de ore de travaliu, ea a nascut la spital, cu epidurala, un copil sanatos, pe care insa l-a alaptat numai pana la 5 luni, cand au aparut probleme legate de alaptare care, combinate cu o alta problema tiroidiana, au determinat intarcarea fiului. Aceste doua evenimente au fost percepute ca esecuri majore si au scufundat-o pe Nichols in depresie, facand-o sa se simta rau in legatura cu ea insasi, desi realitatea demonstreaza ca era o mama buna, iar bebelusul ei a crescut perfect sanatos.
Semnalul de alarma pe care il trage articolul este legat de presiunea pe care societatea o exercita asupra proaspetelor mame. E adevarat, sursele de informare sunt mai bogate, mai variate si mai accesibile ca niciodata, teoriile de parenting si cartile de psihologia copilului mai multe ca inainte, si totusi asta nu le usureaza vietile femeilor care tocmai aduc pe lume un bebelus.
Ca urmare a acestei povesti, celebra revista a organizat un sondaj de opinie care a oferit statistici care ne intristeaza. Toate mamele ultimelor ani au trecut prin sentimente de regret, rusine, furie, frustrare in legatura cu primele luni de viata ale copiilor lor, declansate de lipsa de sprijin si de eventuale lucruri care nu au mers ca la carte.
Dintre ele, peste 70% afirma ca s-au simtit presate sa actioneze intr-un anumit mod, peste 50% au spus ca sa nasca natural era esential pentru ele, totusi 43% au sfarsit avand o nastere vaginala medicalizata cu epidurala sau alte calmante; un procent de 22% au nascut, in final, prin cezariana. Nici alaptarea nu a fost mai simpla; 20% dintre repondente si-au exprimat intentia initiala de a alapta pana ce copilul implineste 2 ani, dar mai putin de jumatate dintre ele au si reusit sa o faca. Tot conform raspunsurilor oferite, presiunea resimtita de aceste femei vine din partea medicilor si a societatii, in special a altor mame.
Mamele sunt sfatuite sa aiba incredere in natura si in corpul lor, astfel ca, la final, ajung sa spuna ca “au cedat si au solicitat epidurala”, dar ca regreta si isi doresc sa isi fi “ascultat corpul”. Cele care ajung sa nasca prin cezariana de urgenta nu sunt recunoscatoare progresului medicinei care a facut ca atat ele, cat si bebelusii lor, sa fie azi sanatosi, ci sufera si considera ca “au esuat” in procesul perfect prin care urmau sa devina mame.
Cei mai aspri critici ai mamelor sunt celelalte mame, ale caror discursuri publice online sunt cat se poate de incisive si de violente; in timpul intalnirilor fata in fata, reprosurile sunt exprimate mai voalat, ele avand tendinta de a se lauda cu bebelusi “cuminti” care “dorm toata noaptea de la 3-4 luni” in fata altor mame, bolnave de somn, ai caror copii de 2 ani inca se mai trezesc.
Intreruperea alaptarii este criticata acerb indiferent cand se produce si indiferent de motiv: mameloanele sangerande sunt o dovada de “egoism”, afectiunile tiroidiene sunt “inchipuite”, mamele care au ascultat de parerea unui singur medic sunt vinovate ca nu s-au informat “suficient”. Ora magica, adesea imposibil de trait in maternitatile din Romania, este marketata ca fiind esentiala pentru o relatie de viitor buna intre mama si copil; mamele care au mai mult de un copil si care trebuie sa se ocupe singure si de gospodarie se culpabilizeaza pentru ca nu il tin suficient in brate; cele care nu au alaptat exclusiv, pentru ca exista o teorie care sustine ca laptele matern ii face pe copii mai destepti; cele ai caror copii fac tantrumuri sunt bolnave de grija ca nu au reusit sa se conecteze cu micutul.
In aceasta nebunie generatoare de anxietate, mamele sunt prinse intr-un carusel care se roteste din ce in ce mai repede si din care nu reusesc sa coboare. Lucrurile “se leaga”, dificultatile de azi au cu siguranta o cauza care ar fi putut fi evitata daca mama ar fi renuntat la ora aia in plus de somn (chiar daca abia vedea pe unde merge), daca ar fi perseverat cu alaptarea (desi durerea si copilul care plange de foame o impinsesera in pragul depresiei), daca ar fi stiut sa se apropie de copil (chiar daca a fost nevoia sa il duca la cresa sau sa il lase cu bona la 9 luni pentru ca altfel nu se descurca financiar). In acest context, cand sa mai ai timp sa traiesti bucuria de a fi mama?
Insistenta cu care pretindem azi sa ne intoarcem la “natural” frizeaza ridicolul, daca e sa ne luam dupa opinia unora dintre specialisti, care invoca standardele anilor 1900 in materie de nastere si crestere a copiilor. Ei ne amintesc ca pe atunci femeile nasteau cat de natural se putea si isi alaptau copiii exclusiv pentru ca oricum nu aveau de ales; media de viata a femeilor era de 48 de ani, iar despre rata mortalitatii in randul nou-nascutilor nici nu mai e nevoie sa discutam.
Alti specialisti, de data aceasta in psihologie, ne amintesc ca in mod natural, mamele sunt preocupate sa le ofere bebelusilor lor TOTUL. In acest context, multitudinea de opinii, care indirect ii critica mamei aproape orice decizie ar fi luat vreodata, nu face decat sa amplifice obsesia perfectiunii. Filozofiile despre cum “e corect” sa nasti, despre cum “e bine” sa alaptezi, despre ce scutece sunt “bune” pentru bebelus, au in final o prea mica semnificatie individuala, fiind mai degraba rezultate statistice; scrise pe hartie de catre unii obstetricieni, nasterile naturale si cele prin cezariana ridica riscuri aproape egale pentru mama si bebelus.
In ciuda insistentelor in directia infiintarii sistemului rooming-in in cat mai multe dintre spitale (nu numai in tara, ci si in strainatate), in anul 2016 in JAMA Pediatrics, una dintre cele mai prestigioase publicatii de pediatrie din lume, a aparut un articol intitulat “Consecintele nedorite ale initiativelor prezente legate de alaptare” (in original, “Unintended Consequences of Current Breastfeeding Initiatives”, articolul disponibil si online) in care autorii, medici pediatri la unele dintre cele mai mari spitale din Statele Unite, atrag atentia ca sistemul rooming in creste riscul de moarte subita a nou-nascutului, pentru ca mamele, epuizate dupa nastere, nu respecta regulile de siguranta care le sunt prezentate. Pe de alta parte, sustinatorii prea zelosi ai alaptarii exclusive se bazeaza partial pe crearea unui sentiment de vina in sufletele mamelor care au intampinat dificultati la acest capitol, insistand ca ele trebuie sa fie constiente de valoarea laptelui matern, un compus unic, inainte de a alege sa isi priveze copiii de acest beneficiu.
Practic, de la primul test de sarcina pozitiv, exista mii de voci care iti induc convingerea ca daca nu faci lucrurile intr-un anumit mod, nu esti o mama buna. Sentimentele de vina si de rusine induse mamelor nu aduc nici un beneficiu, caci in paralel cu insistentele ca lucrurile sa decurga “perfect” creste numarul cazurilor de depresie post-natala, iar cabinetele psihoterapeutilor sunt mai aglomerate ca niciodata de femei care simt ca au esuat in rolul de mama.
Desigur, e mai bine probabil sa nasti natural decat sa te supui unei operatii; e mai bine sa alaptezi decat sa oferi lapte praf; e mai bine sa folosesti scutece bio decat pe cele obisnuite. Realitatea este, insa, ca alternativele nu sunt, nici una dintre ele, tragedii. Exista copii foarte sanatosi nascuti prin cezariana, copii foarte inteligenti hraniti doar cu lapte praf, si pentru fiecare copil cu piele sensibila care nu a suportat o anumita marca de scutece, exista alte cateva milioane care au tolerat-o fara probleme. Prin urmare, totul este o chestiune de echilibru, iar o mama multumita, obosita doar in limitele decentei, al carei copil este sanatos si ale carui nevoi de baza sunt indeplinite, probabil ca face o treaba buna.
Este greu sau imposibil sa te sustragi complet judecatilor emise, voluntar sau nu, de catre anturaj, fie ca e vorba despre grupul de Facebook sau despre grupul de mame din parc; ce trebuie, insa, sa tii minte e ca o mama multumita este mai buna decat una nefericita, si exista lucruri mult mai importante pentru devenirea copilului tau decat alegerea ta privind epidurala in momentul nasterii. Cat despre toate acele mame perfecte de pe forumuri, care au nascut acasa in bazine din plastic fara BPA si abia au simtit nasterea, pentru care experienta a fost inaltatoare, care au strans din dinti si au continuat alaptatul desi sangele le curgea siroaie din mameloane, care nu au dormit cu saptamanile, care au o gospodarie luna, gatesc cate 5 feluri de mancaruri bio, organice, vegane sau cine mai stie cum, si desfasoara si activitati educative cu copiii mai mari, care nu se uita la televizor decat 5 minute pe saptamana si la care nu se ridica niciodata tonul… ei bine, ea este un mit.
Care au fost cele mai mari provocari, in termeni de presiune exterioara, carora a trebuit sa le faci fata, ca mama?
Loading...
