O nastere in pandemie – Drepturile mamelor si ale bebelusilor
Ana este o fata tare faina. Asa de faina, ca eu ii spun fata, desi e femeie in toata firea, femeie “serioasa, la casa ei” cum s-ar spune. Insa cand vorbesti cu ea, parca vorbesti cu o veche prietena, chiar daca abia ai intalnit-o. Iar povestea luptei ei pentru o nastere normala intr-o lume intoarsa pe dos este la fel de impresionanta ca venirea pe lume a propriului ei copil.
Buna, Ana! Noi ne “stim” de ceva vreme, dar mi-ar placea sa te prezinti in cateva cuvinte cititoarelor noastre.
Hey, sigur. Multumesc in primul rand pentru invitatia de a vorbi despre nasterea in pandemie, un subiect care m-a preocupat indelung anul trecut. Eu sunt mama, de doi baieti, unul de aproape 4 ani si altul de 10 saptamani, nascut in plina pandemie. Sunt nutritionist, ajut femeile sa slabeasca firesc, fara diete, sa se indragosteasca de ele si de al lor corp si mai ales sa isi refaca relatia cu mancarea.
Stiu ca un subiect in care te-ai implicat mult inca din perioada celei de-a doua sarcini a tale a avut legatura cu protocoalele statului roman in legatura cu nasterea in perioada pandemiei de coronavirus. Ce anume te-a revoltat, ca mama care urma sa isi aduca pe lume cel de-al doilea copil?
Da, am ajuns sa ma implic pentru ca mi-am dat seama ca protocolul de nastere care era in vigoare era o absurditate. Am ramas insarcinata in martie, in plin lockdown si toata sarcina s-a petrecut in pandemie. Pe langa greutatile pe care le-am intampinat ca si gravida in pandemie (lipsa partenerului la ecografii, lipsa predictibilitatii in ceea ce priveste evolutia pandemiei), am inceput sa ma gandesc ce fac daca sunt depistata covid pozitiv la nastere. Am citit protocolul si m-am oripilat. Raspunsul era ca daca eram suspicionata sau depistata pozitiv cu covid 19 urma sa fiu despartita de bebelus imediat dupa nastere, timp de 14 zile sau pana cand voi avea doua teste negative. In timpul asta bebelusul nu va primi lapte matern (nici macar muls, era considerat deseu si aruncat la gunoi!) si urma sa stea singur intr-o camera cu minim contact din partea personalului medical. Treaba asta ma ingrozea, am vorbit si cu Irina Popescu, moasa foarte cunoscuta la noi si am decis ca trebuie facut ceva.
Cum te-ai mobilizat pentru campania ta, cum a decurs aceasta si ce rezultate ai obtinut?
Initial m-am interesat cum e in alte tari. Am intrat pe grupuri din afara, am cititi recomandarile OMS, Unicef si am aflat ca peste tot, in lumea civilizata, mamelor, chiar si pozitive covid, nu numai ca li se permite sa stea cu bebe si sa il alapteze, dar chiar se incurajeaza asta. Motiv pentru care am scris o scrisoare catre ministerul sanatatii, catre presedinta comisiei de neonatologie din cadrul ministerului, povestind temerile mele si ale altor mame, recomandarile organismelor internationale si consecintele fizice si psihologice pe care protocolul l-ar putea avea asupra mamelor si bebelusilor. Am publicat scrisoarea pe FB si a ajuns sa fie virala. A fost vizualizata de sute de mii de oameni si mii de mame si tati s-au alaturat campaniei trimitand si ele emailuri catre oficiali prin care ii rugau sa schimbe protocolul. A fost un efort extraordinar.
A fost o lupta care cred ca a presupus un mare consum de energie. Cine ti-a fost alaturi, ce anume te-a sustinut sa continui?
Asa este, in primul rand trebuie spus ca a fost un efort la care au participat mii de mame si tati, moase si organizatii locale. Am primit suport din partea multor oameni si asta mi-a dat incredere sa continui. A fost extraordinar si nu ma asteptat la o asemenea avalabsa de sustinere.
Ai intrat in legatura cu multe mame care au nascut in perioada asta, banuiesc ca ai auzit multe povesti. Spune-mi cate ceva ce te-a impresionat in mod special in relatarile lor.
Da, asa este. Mi-au scris o multime de mame care au fost depistate covid si care au fost nevoite sa stea separate de bebelusii lor imediat dupa nastere pentru mai multe zile. Ma impresiona de fiecare data sentimentul de neputinta pe care il simteam la fiecare dintre ele si, fiind si eu insarcinata, empatizam puternic cu ele. Unele dintre ele au avut copiii chiar mutati la un alt spital fata de maternitatea unde au nascut, fara sa li se spuna initial si fara sa fie invitate, ele, sau alt membru al familiei sa se interneze cu bebelusul. Am incercat sa le ajut pe fiecare dintre ele.
Te-ai pregatit psihic in mod special pentru aceasta a doua nastere?
Asa am crezut. Am fost la cursuri, am avut moasa, am avut un medic empatic dar imi dau seama ca nu eram pregatita pentru nasterea in pandemie. In momentul in care sotul m-a lasat la poarta spitalului, desi avusesem contractii la 3 minute, acestea s-au oprit. Imi lipsea sotul meu si sigur as fi trecut mai usor peste nastere daca ar fi fost alaturi de mine, ca la primul copil.
Cum a venit pe lume bebelusul tau? A fost o nastere provocata, sau s-a declansat spontan?
Nasterea s-a declansat spontan, chiar in noaptea de revelion. 😊
Ai nascut cu medicul care ti-a urmarit sarcina, sau cu medicul de garda?
Am nascut cu medicul meu, cel care mi-a urmarit sarcina. Acelasi care m-a ajutat sa il aduc pe lume si pe primul copil. Asta mi-a dat o oarecare liniste.
Cum a fost cu testarea pentru Covid?
Ah, alta distractie. Incepand cu saptamana 37 a trebuit sa ma testez. Ma rog, ei recomandau incepand cu saptamana 38 insa primul copil venind pe lume la 38 de saptamani mi-a fost teama ca bebe doi sa nu apara mai repede si sa ajung fara test la spital. Am avut noroc ca atunci cand am mers sa nasc nu trecusera mai mult de 72 de ore de la ultimul test si nu a fost nevoie sa fac un altul. Poate nu stiti dar testul PCR rapid in spital costa in jur de 1000 de lei.
Cand ai putut sa iti vezi bebelusul, sa stai cu el?
Am fost norocoasa din unele puncte de vedere. Am nascut la un spital privat, am avut test negativ covid si am putut sa il am alaturi pe bebelus in primele momente de dupa nastere. Dar nu a fost tocmai roz totul. Faptul ca am nascut prin cezariana de urgenta a facut sa nu fiu tocmai capabila sa ma ingrijesc de el. Aveam mereu nevoie de cadrele medicale sa ma ajute, sa mi-l puna in brate, sa mi-l schimbe. Mi-a lipsit sotul meu enorm. La prima nastere a stat cu mine in spital toate cele 3 zile.
Ce s-ar fi intamplat daca erai depistata pozitiv?
Hmm, pai as fi fost trimisa la o maternitate covid (Bucur, Polizu, Malaxa) si, pana cand bebe avea test negativ covid as fi fost despartita de el. Apoi, daca m-as fi inteles cu cadrele medicale, as fi avut posibilitatea sa fiu internata impreun cu bebelusul, conform noului protocol. Din pacate nu se aplica mereu si stiu multe femei care au suferit traume ib perioada asta fiind despartite de bebe.
Cum e viata in 4?
Sincera sa fiu trecerea de la 1 copil la 2 mi s-a parut mai dificila decat atunci cand am devenit prima oara mama. Adica unele aspecte sunt mai usoare, stiu la ce sa ma astept de la un bebelus si cum sa gestionez diversele probleme care apar insa, desi am doi copii, eu sunt in continuare una. Am sustinere de la sot si de la familie insa tot e coplesitor uneori. Insa e si dublu de frumos😊.
Ai avea vreun sfat pentru mamele care se pregatesc sa nasca? Pandemia nu se va sfarsi foarte curand, asa ca orice experienta directa si sfat informat le-ar prinde bine.
Da, sa se pregateasca psihic nu numai pentru procesul nasterii dar si pentru a ramane singure in spital fara suportul familiei. Sa se foloseasca de toate mijloacele tehnologice (skype, zoom) pentru a pastra legatura cu ei in timpul travaliului, spitalizarii daca simt nevoia. Sa isi cunoasca si sa isi ceara drepturile. Daca cumva sunt depistate pozitiv sa stie ca au dreptul de o nastere fireasca, au dreptul sa alapteze si sa fie nedespartite de bebelus.
