Impactul retelelor de socializare asupra stilului tau de parentaj
Desi la capitolul retele de socializare, probabil ca Facebook-ul a prins cel mai bine pe piata romaneasca, nu putem lasa deoparte nici Twitter sau Pinterest, care au si ele suficienti adepti. Traim deja intr-o lume digitala, in care copiii nostri se nasc cu alte abilitati si fac fata altor tentatii, dar te-ai gandit vreodata la modul in care contul tau de Facebook iti afecteaza modul in care ai ales sa cresti si sa educi copiii?
Ce se intampla in Vegas, (nu mai) ramane in Vegas
De fapt, bunica ta – probabil ca si mama – ar fi spus ca “rufele murdare se spala in familie”. Cand erai tu mic(a) si faceai cate o boacana memorabila, chelfaneala (fie ea la propriu sau la figurat) se administra acasa si ramanea intre membrii familiei. Reusitele tale erau discutate cu familia si cu cei mai buni prieteni ai parintilor tai, si trebuia sa ai o realizare absolut spectaculoasa, pentru ca parintii sa se laude cu ea colegilor de serviciu sau altor cunostinte mai putin apropiate.
In contrast cu aceasta atitudine, Facebook ofera in prezent posibilitatea de a face public aproape orice, cu foarte putine restrictii, care tin mai degraba de bunul tau simt si de propriile limite, decat de reguli clare enuntate de catre detinatorii platformei.
Daca ai in cercul tau de prieteni alte mamici, sau daca esti inscrisa in vreun grup de mame – nu discriminam, insa acest comportament pare sa fie mai frecvent printre femei decat printre barbati – ai observat deja o multime de fotografii facute publice, zilnic. Spunem publice, pentru ca reteaua de prieteni de pe Facebook include adesea cunostinte intamplatoare si persoane pe care nici macar nu le-ai intalnit vreodata in realitate, dar cu care ai impresia ca rezonezi pentru ca v-ati citit reciproc in diverse cercuri pe care se intampla sa le frecventati. Poze cu mancare, monumente, locuri in care ai calatorit, filme pe care le-ai vazut, concerte la care ai participat, cabinete medicale, restaurante – orice poate fi share-uit pe Facebook.
Sub iluzoria protectie a unui grup inchis – dar in care pot fi adaugati membri oricand – suntem pregatiti, din ce in ce mai des, sa impartasim momente personale, intime, care de fapt tin de familie, din tentatia de a le arata cunostintelor noastre cat de implinite sunt vietile pe care le ducem. Este un imbold de inteles, pana la un punct, dar care schimba semnificatia unor notiuni ca intimitate, respect, viata privata.
Retelele de socializare, parintii si cifre semnificative
Un sondaj efectuat de Parents a demonstrat ca 79% dintre cei peste 2000 de repondenti sunt de acord ca parintii ofera prea multe detalii despre familiile si copiii lor pe pagina de Facebook. Din acelasi total, insa, doar 32% sunt de parere ca ei insisi au tendinta de a exagera atunci cand vine vorba despre continutul postat.
Doar 65% dintre parintii intervievati (atentie, statistica nu este realizata pe repondenti romani, stiindu-se ca noi suntem mult mai permisivi la acest capitol) sunt de acord ca postarea unei poze cu propriul copil in lenjerie intima poate fi nepotrivit. Asta inseamna ca 35% nu au nici o problema cu asta si ca daca transpunem aceste cifre pe realitatea romaneasca, procentul este, probabil, mult mai mare, caci celebra poza cu bebelusul in funduletul gol a ramas o realitate, care acum poate fi – si chiar este! – impartasita cu toata lumea…
Ce impact are aceasta atitudine asupra copiilor?
Vei spune ca si parintii tai iti faceau fotografii – desi, recunoaste, nu de minim 5 ori pe zi – si ca acest lucru nu schimba nimic viata pe care o duce copilul. Si e adevarat; nu fotografierea in sine poate deveni o problema, ci modul in care sunt facute si, apoi, utilizate aceste imagini. Copii de 3-4 ani stiu deja sa pozeze si imita atitudini pe care le-au observat la parinti, la televizor sau in reviste: “botic de ratusca”, maini in sold, degete pe buze, picioare pozitionate provocator. In plus, ei au invatat ca ori de cate ori fac ceva deosebit – bun sau rau – sau spun ceva amuzant, gesturile lor trebuie sa ajunga neaparat publice.
Este o dorinta de faima pe care parintii le-o cultiva inca din frageda pruncie, si care a dus la o alta statistica interesanta, relevata de un studiu efectuat in cadrul UCLA Digital Media Center, pe un lot de copii cu varste cuprinse intre 9 si 13 ani: preadolescentii care detin deja macar un cont pe social media sustin ca au nevoie de faima sau sa se faca remarcati si cunoscuti. Si nu mai putin de de 26% dintre copiii mai mici de 13 ani aveau deja un cont personal pe YouTube…
Kaveri Subrahmanyam, PhD, Director al Laboratorului Media din cadrul Universitatii de Stat din California, sustine ca “Posibilitatea de a face si de a incarca fotografii si selfie-uri, si in general natura democratica a YouTube, ii face pe copii sa isi doreasca faima cu mult mai multa intensitate decat in anii precedenti”. Copiii invata de mici puterea pe care o are Facebook si restul site-urilor de social media, astfel incat sunt acum invitati sa isi doreasca sa devina staruri.
In timp ce unii copii care inca nu sunt destul de mari incat sa stea in masina in inaltatoare, intreaba cate like-uri a primit o poza de-a lor sau o postare despre ei, altii sunt de-a dreptul agasati de obiceiul parintilor de a face publice o multime de amanunte care ii privesc. Unii copii isi doresc sa fie “pe prima pagina” si se intereseaza daca o fotografie sau o intamplare ajunge pe Facebook, ce comentarii primeste si ce reactii din partea anturajului parintilor, in timp ce altii sunt de-a dreptul ingroziti de ideea mamei de a face publica o poza cu ei de cand erau bebelusi, o imagine de-a lor in costum de baie, si asa mai departe.
Care sunt implicatiile pe termen lung?
Pana de curand, albumul bebelusului era tinut in biblioteca sau intr-o cutie cu comori; azi, au acces la el zeci sau chiar sute de oameni, nu neaparat bine intentionati. Numarul lor poate creste, atata timp cat setarile de securitate alese de catre parinte sunt laxe. In plus, in procesul lor de devenire, copiii au surpriza de a descoperi ca prietenii lor ii pot vedea in ipostaze ciudate de pe vremea cand erau bebelusi, sau mult mai mici.
O alta categorie speciala este reprezentata de fotografiile care, impreuna cu povestea care le insoteste, pot fi amuzante, insa luate ca atare, nu mai sunt la fel de distractive. Adica, ce copil ar vrea sa se vada plangand disperat in bratele unei mascote, sau ascuns pe dupa vreun dulap din casa, in timp ce mami sau tati nu aveau nimic mai bun de facut decat sa ii fotografieze tantrumul…?
Exploziile ultra-publice de mandrie
E firesc ca orice parinte sa fie mandru de copilul sau; atunci cand acesta se si implica din toata inima intr-o activitate, cand obtine rezultate bune, tentatia de a-l lauda devine coplesitoare. Daca pana acum, asta se facea intr-un cerc relativ restrans de prieteni, pe care chiar ii interesa ce realizari are copilul tau, in prezent parintii fac asta public, pe propria pagina de Facebook. Desigur, e ok ca din cand in cand sa ne laudam cu reusitele copiilor; este o reactie fireasca.
Problemele apar atunci cand asta se face intr-un mod exagerat, sau cand tonul auto-depreciativ si compatimitor mascheaza de fapt o lauda si invita pe cititori sa ridice in slavi sacrificiile materne. Cum suna: “Copila are un alt concurs de dans sportiv weekendul urmator; va trebui sa ne trezim la 5 dimineata ca sa ajungem. Stiu ca la ultimul concurs, a castigat o medalie de aur, dar …Doamne, cat de obositor este, o sa ma simt epuizata!”…?
Desigur, este greu de spus deocamdata care este impactul pe termen lung al acestei diminuari pana la disparitie, a nevoii de intimitate; societatea este intr-o continua evolutie, si nu ne vom transforma in bunicii si strabunicii nostri, incat sa clatinam din cap nemultumiti, spunand ca ne indreptam “direct spre pierzanie”.
Retelele de socializare sunt un lucru minunat, care ne ajuta sa comunicam, sa transmitem mesaje extrem de puternice, cu impact asupra unui numar foarte mare de oameni; problemele, insa, se intrezaresc de pe acum, atunci cand parintii devin mai preocupati de intretinerea imaginii unei vieti ideale pe Facebook, decat de felul in care se simte propriul copil, uitat in fata telefoanelor si tabletelor.
Facebook, Pinterest si asteptarile nerealiste
Unul dintre marile minusuri ale acestor retele de socializare este acela ca ii ispitesc pe utilizatori sa isi faca publice aspectele frumoase ale vietii, ignorandu-le complet pe cele mai putin placute. Daca stai de vorba cu prietena sau cu vecina ta, probabil ca vei sti si ca azi sotul i-a adus flori, ca ieri a gatit o reteta grozava gasita pe internet, dar ca maine planuieste sa incropeasca o pizza din resturi din frigider, in timp ce copilul cel mare a facut cine stie ce nazbatie, pentru care a fost din nou chemata la scoala.
Daca te uiti pe pagina de Facebook a mamei colegei fiicei tale, vei descoperi probabil ca vacantele si le petrece in destinatii exotice, ca la fiecare iesire pe plaja pare sa fi fost aranjata de un make-up artist profesionist, atat de bine arata, ca diminetile de weekend si le petrec impreuna, mancand dulciuri de casa cu denumiri greu de pronuntat si cu poze delicioase pe Pinterest, si ca, la naiba!, parca a mai si slabit putin. Desigur, nici o poza despre parul valvoi de la trezire, despre serile lungi in care sotul ramane pana tarziu la serviciu, despre crizele de nervi ale fiicei preadolescente sau despre tantrumurile bebelusului care le-a imbogatit familia de curand…
Rezultatul? Desigur, o mare depresie, nemultumire fata de propria persoana si fata de ceea ce “ai acasa”, comparatii inutile si daunatoare, ambitii in crestere si dorinta ascunsa de a plusa, de a demonstra ca familia ta are activitati si mai interesante, ca esti o mama perfecta, ca ai cei mai grozavi copii din Univers. Bine, stim, copiii tai CHIAR SUNT cei mai cei, la capitolul asta nu te putem contrazice…!
Nu uita nici o clipa ca intr-o selectie de imagini, nu e greu sa ai o viata perfecta. Insa fiecare mama are problemele sale, fiecare familie are perioade dificile, doar ca e foarte usor sa te prezinti intr-o lumina care te flateaza atunci cand esti pe Facebook.
Amprenta digitala a copiilor nostri
Fiecare dintre noi, ca utilizatori ai tehnologiei, are o anumita amprenta digitala. Este unul dintre dezavantajele tehnologiei, pana la urma. Desigur, ca adulti, putem alege – mai informat sau mai putin informat, intuitiv sau nu, inspirat sau nu – cum sa arate amprenta noastra digitala; pentru copii, insa, de multe ori aleg parintii. Iar copiii nu sunt intotdeauna incantati de alegerile parintilor lor, astfel incat nu sunt rare cazurile in care acestia intervin si isi roaga ei insisi parintii sa stearga anumite postari.
Este perfect normal ca, desi inca nu sunt constienti de cat de ampla si de importanta este aceasta amprenta digitala, ei sa intuiasca faptul ca exista prea multa informatie legata de ei, postata si disponibila pentru prea multe persoane. Este normal si corect sa le respecti alegerea si sa ii consulti in legatura cu informatia pe care o faci publica – desigur, incepand de la o varsta la care sunt capabili sa inteleaga despre ce e vorba.
Pana atunci, este raspunderea ta sa nu ii prezinti in ipostaze compromitatoare, sa nu ii expui dezbracati sau in lenjerie, facand gesturi nepotrivite varstei, avand un vocabular prea colorat, deprins cine stie unde, si asa mai departe. Gandeste-te mereu ca, peste ani, copilul tau poate ajunge un cercetator, un politician, o persoana publica, si nu ii va conveni sa existe asemenea informatii in legatura cu el, chiar daca la momentul respectiv ele au fost postate cu (prea multa) inocenta si cele mai bune intentii.
In final, ceea ce este cu adevarat important este sa pretuiti impreuna fiecare clipa, sa va simtiti bine, sa creati amintiri care va vor ramane in suflet mai mult decat pe orice retea de socializare. Chiar si fara camera sau aparat de fotografiat, puteti petrece clipe minunate, pline de naturalete si spontaneitate – bucura-te de ele!
Tu cat de des faci publice fotografii cu familia voastra sau cu copilul tau? Cat de des povestesti pe retelele de socializare diverse situatii amuzante, ironice, ridicole, in care copilul a jucat un rol? Cum ii prezinti, sau cum ai de gand sa ii prezinti copilului aspecte care tin de intimitatea sau de siguranta online? Te-ai gandit vreodata ca s-ar putea ca expunerea vietii personale pe internet sa fie unul dintre acele comportamente adictive care ne ofera recompense superficiale in loc sa cautam mai adanc si sa descoperim lucrurile care ne plac cu adevarat?
