Tot ce trebuie sa stii ca sa poti interveni eficient
Venirea pe lume a unui bebelus este privita ca pe unul dintre cele mai mari motive de bucurie intr-un cuplu. Realitatea, insa, spune altceva: un numar destul de mare dintre femeile care tocmai au nascut trec prin ceea ce specialistii numesc depresie postpartum. Identificata la timp si tratata cu atentie, ea poate fi tinuta sub control pana la disparitie; ignorata, ea ii va transforma partenerei tale viata intr-un chin, iar familia va avea de suferit.
Este esential sa te informezi pe acest subiect; fiind cea mai apropiata persoana de proaspata mama, tu poti cel mai bine identifica primele semne, poti interveni si o poti ajuta.
Cand e cazul sa te gandesti la depresia postpartum?
Poate ca partenera ta este mereu agitata sau trista; poate e extraordinar de obosita si nu mai manifesta nici un interes fata de felul in care arata casa, sau tinde sa isi ignore complet ritualurile de ingrijire. Poate ca va certati mult mai des si spune uneori lucruri pe care nu credeai sa le auzi din gura ei, poate te suna foarte des cand esti la serviciu, sau poate iti cere insistent sa vii cat mai repede acasa de la munca. Poate ca nu mai manifesta nici un interes pentru nici un fel de activitate sexuala, sau plange toata ziua.
Toate acestea pot fi semne de depresie, impreuna cu altele. Daca crezi ca ai motive de ingrijorare, nu ezista sa discuti cu ea, cu medicul de familie sau cu moasa, cu consultantul in alaptare care va ajuta cu bebelusul. Cu ajutor de specialitate – fie ca e vorba despre sedinte de psihoterapie, sau de tratament medicamentos, sau de o combinatie a celor doua – aceasta perioada poate fi depasita cu succes, iar viata tuturor poate deveni mai usoara si mai placuta.
Cum o poti ajuta?
Cei mai multi dintre barbatii ale caror partenere sufera de depresie post-natala marturisesc ca cel mai frustrant lucru este ca nimic din ceea ce fac sau spun nu pare sa fie de ajutor. Un pas important, insa, pe care il poti face, este sa te asiguri ca beneficiaza de cel mai bun tratament de specialitate pentru depresia ei. O poti insoti la programari, poti cere cat mai multe informatii despre alternativele pe care le are la dispozitie, poti identifica un grup de suport, daca exista, fie si in mediul virtual. Chiar daca decizia unei scheme de tratament ii va apartine, in cele din urma, pana acolo puteti discuta despre informatiile pe care le-ati obtinut. Cu sustinerea si incurajarea ta, aratandu-i ca o iubesti si crezi in ea, va face alegerile cele mai bune si isi va reveni intr-un interval de timp mai scurt.
Nu ezita sa ceri oricate informatii ai nevoie despre depresia post-natala, de la medic sau din alte surse de informare pe care te poti baza. Poate ca, uneori, validitatea unora dintre simptome sau metode de tratament nu iti este foarte clara; e greu de inteles prin ce trece o persoana cu depresie, daca nu te-ai aflat tu insuti niciodata in punctul acela, dar e important sa stii ca, pentru partenera ta, simptomele sunt foarte intense si reale.
In cazul in care specialistul recomanda folosirea medicatiei, iar tu nu esti convins ca este necesara, poti cere o a doua opinie. Daca insa doi specialisti indica necesitatea ei, sustine-ti partenera sa apeleze la ajutorul medicamentelor; este o solutie temporara care o va ajuta sa depaseasca aceasta perioada. Treptat, va renunta la ele.
Incurajeaz-o sa nu se bazeze exclusiv pe ajutorul medicamentelor ca sa se simta mai bine, ci sa apeleze si la ajutorul psihoterapiei. Este genul de suport care o va ajuta sa se simta mai bine pe termen lung, chiar si dupa intreruperea medicatiei, si care o va invata metode prin care sa ajunga sa faca fata situatiilor care o scot din zona ei de confort.
Daca medicii sugereaza necesitatea unei internari, nu te opune. Uneori, aceasta pauza de la activitatile de rutina, este de natura sa o ajute sa isi revina mai repede. De obicei, aceasta recomandare nu este facuta decat in cazuri severe.
Atunci cand vorbesti cu ea, evita sa aduci in discutie argumente logice si rationale, caci nu le va percepe ca atare, ci ca pe judecati si intruziuni in ceea ce simte, ceea ce o va face sa se simta si mai incompetenta. Mai degraba arata-ti sprijinul si rabdarea. Este o perioada grea pentru amandoi, dar veti invata cum sa o depasiti impreuna. Incearca sa ii validezi temerile si experientele, care sunt reale pentru ea, chiar daca tie ti se par nefondate.
Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face pentru ea este sa iti faci timp sa o asculti. Nu asteapta neaparat de la tine raspunsuri sau solutii: sa o asculti poate fi suficient, chiar daca ai impresia ca de fiecare data iti spune exact acelasi lucru. Este foarte important sa se simta incurajata sa comunice si sa isi exprime sentimentele, in loc sa se inchida in sine.
Apreciaza sincer fiecare reusita a ei si fii pregatit sa intervii atunci cand e nevoie sa o faci. Este foarte reconfortant sa stii ca lucrurile sunt sub control.
Nu comenta despre “halul in care arata casa”, de pilda, daca atunci cand ajungi acasa o gasesti stand pe canapea, desi chiuveta e plina de vase murdare. Sentimentul de oboseala extrema este foarte comun in orice forma de depresie.
Chiar daca uneori este nevoie sa intervii pentru ca nevoile bebelusului sunt complet satisfacute, pentru ca ea pur si simplu nu este capabila sa faca asta deocamdata, nu ii pune la indoiala abilitatile de mama. Din contra, aminteste-i ca nu va trece mult timp si va reusi sa se ocupe singura de el.
Evita sa iei orice fel de decizii importante in aceasta perioada. Amana-le pentru cand lucrurile revin la starea de echilibru; s-ar putea sa ai o surpriza si sa constati ca acele lucruri care ti-au starnit ingrijorarea au disparut, pur si simplu.
Tine cont de faptul ca, desi lumea medicala demonstreaza ca depresia post-natala este tratabila, pentru ea pare ca lucrurile nu vor fi niciodata mai bune: aceasta convingere face parte din tabloul clinic al bolii. Evita sa ii spui “Lasa, o sa-ti treaca”; incurajeaz-o cu formulari ceva mai neutre, ca “Medicii sunt de parere ca vom depasi perioada asta in cateva saptamani si ca lucrurile vor fi mai bune in curand”. Asigur-o, iar si iar, ca esti acolo si ai de gand sa ramai, ca nu o vei parasi; este una dintre cele mai mari temeri ale ei. Si incurajeaz-o si ca e in regula faptul ca nu are nici un strop de libidou; o poti tine in brate, o poti alinta, iar lucrurile vor deveni mai bune pe masura ce trece timpul si primeste ajutorul de care are nevoie.
Daca te intrebi ce poti face din punct de vedere practic, probabil ca cel mai de ajutor este sa preiei o parte cat mai mare din responsabilitatile care tin de casa; poate fi greu, daca esti la serviciu toata ziua, dar poti de exemplu sa preiei tu baia bebelusului, pregatirea cinei sau poti sa cumperi ceva de mancare in drum spre casa. Daca exista membri ai familiei care se ofera sa va ajute, accepta. Desigur, in mod ideal, si ei ar trebui sa aiba o atitudine corespunzatoare fata de partenera ta, caci nu iti va fi de mare folos sa aduci acasa o ruda care sa ii reproseze ca “nu se mobilizeaza” sau care sa ii aminteasca de “bunica a crescut singura 7 copii si avea si gospodarie si animale si, si…”.
In ceea ce te priveste pe tine…
…probabil ca ai si tu ganduri, temeri, motive de ingrijorare, care se suprapun peste o doza zdravana de oboseala. Probabil ca ai si tu anxietatile tale, accentuate de sentimentul de pierdere pe care il traiesti pentru ca, cu greu, mai recunosti in partenera ta pe femeia pe care o cunosteai. Responsabilitatile in plus, la care poate nu te asteptai, te fac sa te simti impovarat; lipsa de timp pentru contactele sociale obisnuite poate fi si ea obositoare si frustranta. Riscul de depresie post-natala pentru barbati este evaluat statistic la 2-8%; daca ai un istoric de depresie, si daca aduni pe lista si oboseala si frustrarea acestor zile, exista sanse bune ca procentele sa creasca semnificativ. Prin urmare, e important sa ai grija si de tine, si iata ce poti face:
Asigura-te ca ai si tu cu cine sa vorbesti despre greutatile pe care le intampini. Desigur, nu ii vei putea povesti partenerei cat de greu iti este in aceasta perioada, dar un membru de incredere al familiei, sau un vechi prieten, iti pot asculta si tie gandurile si temerile. Iar acest gen de descarcare are un efect terapeutic mult mai mare decat ai banui.
Accepta-ti si tu sentimentele: e in regula sa fii trist sau frustrat de aceasta situatie, si nu e cazul sa te invinovatesti pentru ca traiesti asta. E adevarat, nu ai anticipat ca asta vi se va intampla chiar voua, dar tine minte ca e doar o faza si ca prea putine lucruri sunt definitive in viata asta; acesta nu este unul dintre ele.
Nu te invinovati pentru depresia partenerei tale; nu e vina ta. Si nu incerca sa iti asumi toate responsabilitatile pe care odinioara le imparteati: nici nu vei putea sa duci totul la capat, nici nu e o atitudine care sa ii fie de ajutor. Incearca sa dormi cat de mult este posibil; probabil ca nici tu nu ai nici o sansa sa ajungi la un numar satisfacator de ore de somn pe noapte. Si mereu, mereu, aminteste-ti ca o sa treaca.
Cand e cazul sa te ingrijorezi mai mult?
Desi depresia post-natala este o perioada foarte dificila pentru ambii parteneri din cuplu, exista ceea ce se numeste psihoza postpartum, care reprezinta un real motiv de ingrijorare. Explicat simplist, psihoza despre care iti vorbim este un fel de depresie dusa la extrem, in care partenera ta este atat de tulburata incat poate deveni un pericol pentru ea sau pentru bebelus. Desi la fel de tratabila ca si depresia, psihoza impune o interventie ceva mai hotarata si adesea necesita o spitalizare temporara. Daca partenera ta pare sa se simta mai rau, daca incepe sa vorbeasca despre moduri in care si-ar putea face rau siesi sau in care ar putea sa raneasca bebelusul, daca are ganduri ciudate, sau pare dispusa sa isi asume riscuri inutile, daca se izoleaza complet de orice forma de contact social, exprima ganduri de disperare extrema sau crede/spune ca “v-ar fi mai bine fara mine”, cel mai bun lucru pe care il poti face pentru ea este sa apelezi cat mai repede la ajutorul psihiatrului care o trateaza pentru depresie.
Psihoza post-natala este un element care iti va tulbura si tie existenta intr-o mare masura, de aceea se recomanda sa apelezi tu insuti la ajutorul unui specialist care sa te ajute sa intelegi ce se intampla si sa depasesti momentul. O femeie cu psihoza necesita supraveghere si e putin probabil sa reuseasca sa se ocupe singura de bebelus; medicul psihiatru este cel mai in masura sa evalueze situatia si sa ofere recomandari personalizate. Inca o data, insistam sa iti amintim ca e doar o perioada si ca in cateva luni o vei avea din nou langa tine pe femeia pe care o stiai si de care te-ai indragostit.
Recomandari pentru viitor
Odata depasita aceasta perioada, este posibil ca amandoi sa va doriti inca un copil in familie. Avand in vedere ca femeile care au trecut o data prin depresia postpartum sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta depresie si la urmatoarele nasteri, e bine sa apelati la ajutorul unui specialist inca din perioada de planificare a unei noi sarcini.
Se recomanda, de pilda, ca medicatia specifica pentru depresie sa fie intrerupta cu macar un an inainte de conceptie. Iar odata ce ati decis sa mai aveti un copil, sedintele regulate de terapie pot fi de ajutor ca lucrurile sa fie tinute cat de cat sub control.
Oricat de dificila ar fi aceasta perioada, oricat de mari ar fi provocarile prin care trebuie sa treceti, nu e vina nimanui ca sunteti supusi acestei incercari. Cu rabdare, o veti depasi cu succes, si in doar cateva luni vei avea familia la care ai visat mereu; asteptarea si implicarea ta vor fi, astfel, rasplatite cu varf si indesat.
Loading...
