Tot ce trebuie sa stii despre cele mai temute complicatii ale unei sarcini
Poate ca ai observat ca la fiecare vizita pe care o faci, regulat, la cabinetul medicului obstetrician, acesta ii cere asistentei sa iti masoare tensiunea arteriala. Ei bine, nu este un simplu moft sau o formalitate; aceasta initiativa iti poate salva, la un moment dat, bebelusul si chiar viata, si asta deoarece valoarea tensiunii tale arteriale este in legatura directa cu o afectiune intalnita exclusiv la gravide: preeclampsia. Netratata corespunzator, ea poate evolua catre eclampsie, care este ceva mai dificil de gestionat. Descopera, in acest articol, tot ceea ce trebuie sa stii pe acest subiect, astfel incat si tu sa ai grija de tine.
Ce este preeclampsia?
In perioada sarcinii, exista o serie de afectiuni caracterizate, toate, de o crestere necontrolata a tensiunii arteriale. In intreaga lume, in fiecare an, se estimeaza ca aproximativ 72.000 de femei mor din cauza preeclampsiei si eclampsiei, riscul la care sunt supuse viitoarele mame din tarile in curs de dezvoltare fiind de 300 de ori mai mare decat cel pe care il suporta femeile din tarile dezvoltate. Este evident, astfel, pe de o parte cat este de important ca viitoarele mame sa aiba acces regulat la servicii medicale de calitate, si pe de alta parte, cat de importanta este aceasta afectiune in lumea medicala.
Preeclampsia este un sindrom care se caracterizeaza prin declansarea hipertensiunii arteriale in sarcina, care evolueaza impreuna cu aparitia de proteine in urina, ca urmare a afectarii rinichilor. Consecinta acestei stari este ca fatul nu primeste suficienti nutrienti sau destul oxigen prin placenta, ceea ce poate determina importante intarzieri in dezvoltare si chiar mortalitate. Netratata corespunzator sau la timp, preeclampsia ajunge sa afecteze mai multe aparate si sisteme din organism.
Pana relativ de curand, preeclampsia era cunoscuta si ca “toxemie de sarcina”. Frecventa cu care apare in randul gravidelor care sunt la primul copil este de 2 – 6%.
Ce este eclampsia?
Eclampsia nu este nimic altceva decat continuarea fireasca a evolutiei naturale a unei preeclampsii netratate: Ca urmare a disfunctiei generalizate de la nivelul organismului, creierul gravidei incepe sa sufere si sa declanseze crize si convulsii. Se estimeaza ca 1 din 200 de gravide cu preeclampsie ajunge sa dezvolte convulsii ca urmare a afectarii sistemului nervos.
Cand se declanseaza preeclampsia?
Manualele medicale sustin ca preeclampsia se poate declansa oricand dupa saptamana 20 de sarcina, inclusiv in primele doua zile de dupa nastere. Exista date medicale cu cazuri rare in care preeclampsia a fost diagnosticata la 4 – 6 saptamani dupa nastere, totusi acestea sunt exceptii. Din fericire, aproximativ 90% dintre diagnostice sunt puse dupa saptamana 34 de sarcina, cand bebelusul este deja destul de bine dezvoltat, si doar 5% dintre ele sunt facute post partum.
Care sunt cauzele preeclampsiei?
Cercetatorii inca nu au stabilit cu precizie care sunt cauzele concrete care determina declansarea preeclampsiei, insa este evident faptul ca problema porneste de la o tulburare care afecteaza stratul intern al vaselor de sange. Totodata, apar si anomalii legate de dezvoltarea placentei. De cele mai multe ori, declansarea bolii este rezultatul unei combinatii de factori genetici si de mediu, caci riscul la care sunt expuse femeile care au un istoric familial in acest sens, este mai mare.
Factori legati de nutritie, obezitatea, anumite boli autoimune sunt, de asemenea, factori importanti de risc. Se crede ca declansarea preeclampsiei poate fi rezultatul unui raspuns imun aberant al organismului, in fata solicitarii pe care o reprezinta sarcina in sine, si produsul de conceptie.
Care sunt gravidele cele mai expuse riscului de a dezvolta preeclampsie?
Desi am vazut ca mortalitatea din cauza acestor doua complicatii ale sarcinii este atat de mare in tarile subdezvoltate, cauza acestor rezultate este mai degraba lipsa de acces la o monitorizare medicala de calitate, decat ceva care sa aiba legatura directa cu stilul de viata. Evaluarea clinica efectuata de catre medicul specialist este si ramane, deocamdata, cea mai buna metoda de a estima daca o anumita persoana are sau nu un risc crescut.
Printre factorii de risc pentru preeclampsie se numara: hipertensiunea arteriala preexistenta, bolile renale, diabetul de gestatie, bolile tesutului conjunctiv (lupus sistemic, artrita reumatoida), trombofilia, obezitatea, rezistenta la insulina, varsta mai mare de 40 de ani sau sarcinile in perioada adolescentei, existenta unui istoric medical individual sau familial care sa includa diagnosticul de preeclampsie sau o sarcina cu evolutie nefavorabila, sarcinile gemelare, siclemia.
Analize pentru evaluarea riscului fiecarei gravide
S-a incercat punerea la punct a mai multe teste sau protocoale de lucru care sa permita calculul individual al riscului de preeclampsie al fiecarei gravidei, ca parte din analizele standard efectuate in perioada sarcinii, insa nu exista nici un indicator care sa ofere o metoda infailibila.
Evaluarea Doppler a arterelor uterine s-a dovedit a fi de folos in acest scop. Efectuata intre saptamanile 20 – 24 de sarcina, ea poate evalua starea acestora, putand prevedea aproximativ 40% dintre starile de preeclampsie usoara sau moderata si pana la 80% din cazurile de declansare prematura a preeclampsiei severe.
Exista si o serie de bio-markeri pe care medicul iti poate recomanda sa ii determini in cadrul unui laborator privat: este vorba despre mai multe analize de sange care, coroborate cu starea ta clinica, factorii de risc pe care ii ai si modul in care evolueaza sarcina, ii pot indica daca riscul este crescut in ceea ce te priveste. Totusi, nici unul dintre acestia nu a intrat inca in practica uzuala si nu este considerat test de screening.
Care sunt semnele care ar trebui sa te ingrijoreze?
Evaluarea medicala si instituirea tratamentului specific sunt foarte importante pentru mentinerea bolii sub control. De aceea, e preferabil sa fii, tu insati, suficient de informata pe acest subiect, incat sa iti dai seama daca ceva este in neregula, ca sa nu astepti inutil urmatoarea vizita programata, poate, abia peste o luna.
Umflarea picioarelor si a mainilor este un simptom caracteristic in preeclampsie, insa ele apar si in sarcinile normale, in ultimele saptamani inainte de nastere, prin urmare este dificil sa te bazezi pe acest simptom. Pe de alta parte, o crestere brusca si semnificativa in greutate, in doar cateva zile, poate fi un indicator al faptului ca ceva nu merge bine.
Pe masura ce lucrurile evolueaza si se agraveaza, pot aparea ameteli, dureri de cap, greata si varsaturi, dureri abdominale, probleme cu vederea, diminuarea reflexelor, acumularea de lichide in plamani, cu dificultati de respiratie, si scaderea cantitatii de urina produsa. Lucrurile pot fi uneori tinute sub control inainte sa se ajunga la aceasta stare grava, dar in cazul in care nu se reuseste tratamentul medicamentos, singura solutie este nasterea de urgenta. Disparitia completa a simptomelor poate dura intre 1 si 6 saptamani post partum.
Cum se diagnosticheaza preeclampsia in faza ei precoce?
Exista metode pentru ca un medic competent si atent sa evalueze starea pacientelor sale si sa intervina devreme, in cazul in care exista elemente care iii dau de banuit ca sarcina ar putea evalua in aceasta directie.
In cazul in care gravida ia brusc si mult in greutate, mai mult de 600g / saptamana, daca incepe sa se planga de aparitia brusca a edemelor (maini, picioare, fata umflate), sau de dureri de cap, deja exista un semnal de alarma ca ceva s-ar putea indrepta intr-o directie nedorita. Tensiunea mare in sarcina, cu valori mai mari de 140/90 mmHg, identificata la doua masuratori consecutive efectuate la interval de cateva ore, este un alt semn de ingrijorare.
Unul dintre simptomele care necesita interventie imediata este vederea incetosata, care este un indicator ca edemul generalizat a inceput deja sa afecteze si creierul. Starile de rau si de greata care se prelungesc dincolo de primul trimestru de sarcina si se agraveaza, in loc sa cedeze, sunt un alt semn de ingrijorare. Disconfortul accentuat in zona stomacului, ca si durerile in partea dreapta sub coaste, necesita de asemenea o atentie deosebita, ele putand fi confundate de catre o persoana fara suficienta experienta, drept simple dispepsii, indigestii sau arsuri gastrice.
Daca evaluarea periodica a tensiunii arteriale ridica semne de intrebare, gravidei i se poate solicita sa monitorizeze acest parametru si acasa, sau, daca nu are aceasta posibilitate, sa se prezinte cateva zile la rand in cabinetul medicului pentru evaluare.
In cazul in care tensiunea arteriala este constant crescuta peste 160/110 mm Hg, in urina au aparut deja proteinele, functia hepatica incepe sa fie afectata, iar pacienta manifesta dureri in zona stomacului sau a ficatului, dureri de cap, stare de rau, vedere incetosata si asa mai departe, ea trebuie internata de urgenta pentru a se incerca tinerea lucrurilor sub control pana cand nasterea se poate face in siguranta.
Tipuri de boala hipertensiva in sarcina
Este extrem de important ca medicul care iti urmareste sarcina sa aiba acces la dosarele tale medicale, sau sa fie corect informat in legatura cu starea ta de sanatate, caci exista mai multe situatii de hipertensiune in sarcina, iar modul in care sunt ele gestionate poate fi substantial diferit.
Hipertensiunea de sarcina, de pilda, apare in 6 – 7% dintre sarcini, debuteaza dupa saptamana 20, revine la normal in cel mult 42 de zile dupa nastere si nu se asociaza nici unei alte caracteristici de preeclampsie.
Preeclampsia survine in 5 – 6% dintre sarcini, apare dupa saptamana 20 de sarcina si se asociaza cu o cantitate de peste 300 mg de proteine in urina colectata in decursul a 24 de ore, sau cu o valoare de peste 0.3 g/l in cazul in care se foloseste un test rapid cu betisoare cu hartie indicatoare.
Hipertensiunea cronica este intalnita la 1 – 5% dintre gravide; este situatia in care femeia inregistreaza valori mai mari de 140 / 90 mmHg inainte de sarcina, tensiune arteriala care se mentine pe intreaga durata a sarcinii si dupa nastere, dincolo de cea de 42-a zi post partum. Situatia impune supravegherea si evaluarea periodica din partea medicului cardiolog.
In pana la 25% dintre cazurile de hipertensiune cronica, inainte de finalul sarcinii, femeile ajung sa dezvolte si preeclampsie. De aceea, medicul obstetrician va acorda o atentie sporita din acest punct de vedere, persoanelor cu risc crescut in acest sens.
Dupa cum vezi, tensiunea in sarcina este un element foarte important, pe care trebuie sa il urmaresti macar lunar, la vizitele regulate facute medicului.
Medicul a spus ca am preeclampsie: ce e de facut?
In primul rand, trebuie sa stii ca fiecare caz in parte este gestionat individual de catre medic; ceea ce reprezinta un protocol adecvat pentru o gravida, poate fi nepotrivit in cazul tau, prin urmare aceste aspecte trebuie sa le discuti direct cu medicul, care este dator sa iti ofere informatiile necesare ca sa intelegi ce se intampla. Nu ii poti pretinde, insa, sa iti puna la dispozitie toate solutiile medicale pentru toate posibilele scenarii care urmeaza, asadar este important sa ai cu el o relatie bazata pe incredere.
In general, modul de interventie este foarte diferit, in functie de severitatea preeclampsiei. In cazurile usoare, lucrurile pot fi lasate sa decurga de la sine pana in saptamana 37 de sarcina sau pana la nasterea declansata spontan, cu conditia ca situatia sa poata fi tinuta sub control. Uneori, medicul iti poate cere sa petreci in spital 1-2 zile, pentru ca tensiunea ta arteriala sa poata fi strict monitorizata, pentru a se evalua dezvoltarea si starea bebelusului, si pentru a ti se face o serie de analize care sa ii indice daca organele tale functioneaza in continuare in limitele normale.
Atata timp cat rezultatele nu sunt ingrijoratoare, vei fi externata si vei primi o serie de recomandari pe care trebuie sa le respecti pentru o buna evolutie a sarcinii, si pentru a veni imediat la medic daca exista semne ca situatia se agraveaza.
In cazul in care starea ta este deja afectata, daca ai edeme generalizate, daca proteinele in urina in sarcina au valori foarte mari, daca ai semne neurologice, dureri de cap, sau exista semne ca dezvoltarea bebelusului este incetinita, va fi nevoie sa fii internata si, probabil, sa petreci in spital restul de timp pana la nastere si pana la stabilizarea completa.
Primul lucru pe care il va recomanda medicul, daca sesizeaza ca tensiunea ta a depasit anumite limite, este un test nonstres fetal, care sa evalueze starea bebelusului, impreuna cu o evaluare a cantitatiii de lichid amniotic, o monitorizare a tensiunii arteriale timp de macar 4 ore si efectuarea unui sumar de urina. Daca sumarul de urina este negativ pentru proteine, insa tensiunea este crescuta, recomandarea poate fi ca analiza sa se repete pe urina colectata in decursul a 24 de ore. Se vor efectua, de asemenea, analize de sange, pentru a evalua in principal numarul de trombocite, enzimele hepatice, functia urinara si concentratia de LDH.
Cat timp rezultatele analizelor nu sunt ingrijoratoare, medicul poate alege sa iti prescrie medicatie anetihipertensiva adecvata situatiei, si sa continue sa iti monitorizeze evolutia, cu mai multa atentie si o frecventa sporita a controalelor, in comparatie cu o sarcina fara probleme.
Medicatia in cazul preeclampsiei
In cazul in care medicul considera ca este nevoie de medicamente ca sa tina lucrurile sub control, prima solutie la care va apela este cea a tratamentelor care reduc tensiunea arteriala. Atata timp cat valorile se mentin in zona 140/90, in general nu se apeleaza la medicatie. In cazul in care foloseai deja medicatie antihipertensiva dinainte de sarcina, discuta cu medicul daca alternativa din dulapul tau este sigura: unele tratamente nu sunt compatibile cu sarcina si numai el e in masura sa iti recomande ceva adecvat.
In cazurile foarte severe, medicatia pe baza de corticosteroizi ajuta la maturarea plamanilor bebelusului, astfel incat nasterea prematura sa fie mai putin riscanta pentru el, si de asemenea contribuie la mentinerea lucrurilor sub control pana cand este posibila nasterea, ceea ce dureaza aproximativ 48 de ore.
In cazul in care exista indicii de afectare a sistemului nervos, iti vor fi administrate anticonvulsivante; sulfatul de magneziu este prima optiune din acest punct de vedere.
Care sunt posibilele complicatii ale preeclampsiei?
In functie de severitatea bolii, si complicatiile care se pot asocia variaza mult in gravitate. Uneori, afectarea vaselor de sange din structura placentei conduce la restrictia de crestere intrauterina a bebelusului, ceea ce se asociaza cu o crestere lenta si cu o greutate redusa la nastere.
De multe ori, preeclampsia merge mana in mana cu nasterea prematura, caci declansarea nasterii poate fi singura cale de a tine lucrurile sub control si de a impiedica agravarea.
Hipertensiunea poate determina decolarea prematura a placentei, care este o urgenta medicala, caci poate produce o hemoragie masiva, sau poate determina moartea intrauterina a fatului, care nu mai este oxigenat corespunzator.
Sindromul HELLP consta in 3 modificari importante ale parametrilor vitali: hemoliza – distrugerea hematiilor, care sunt responsabile cu transportul oxigenului la tesuturi si catre bebelus, cresterea enzimelor hepatice, ceea ce ilustreaza insuficienta hepatica, si scaderea numarului de trombocite, ceea ce reduce coagulabilitatea sangelui si poate determina hemoragii greu de controlat. Practic, HELLP esteo forma de preeclampsie severa, si partea cea mai grava este ca se poate instala brusc, inainte chiar ca un control medical periodic sa fi identificat existenta hipertensiunii.
Deteriorarea organelor interne depinde de gravitatea preeclampsiei: pot fi afectati rinichii, plamanii, ficatul, sistemul nervos, ochii sau chiar inima. In plus, daca ai dezvoltat preeclampsie in sarcina, ai un risc mai mare de a suferi prematur de o boala cardiovasculara.
Care sunt recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii?
OMS are o lista de recomandari standard pentru o gama larga de situatii medicale; in luarea deciziilor terapeutice, medicii se bazeaza atat pe ele, cat si pe experienta proprie, rezultatele evaluarilor clinice si a rezultatelor de laborator, si asa mai departe.
Tratamentul standard in cazul femeilor care au dezvoltat deja o preeclampsie severa este sulfatul de magneziu, care are ca scop prevenirea instalarii eclampsiei.
In cazul in care preeclampsia severa este dezvoltata la o varsta de sarcina mai mica de 25 de saptamani, la care fatul nu este viabil, se recomanda declansarea nasterii, pentru a nu pune in pericol viata mamei.
Daca preeclampsia severa se instaleaza intre saptamanile 25 – 36 de sarcina, se recomanda monitorizarea stricta a gravidei si prelungirea cat de mult posibil a sarcinii, in conditiile in care viata femeii nu este pusa in pericol, iar rezultatele analizelor sale se mentin in limite acceptabile.
In cazul in care sarcina a ajuns la termen, iar viitoarea mama dezvolta preeclampsie severa, se recomanda inducerea nasterii, pentru a se preveni eventualele complicatii. Varianta cea mai buna de nastere in aceasta situatie este cea vaginala, cu analgezie adecvata, pentru a se preveni cresterea si mai mare a tensiunii pe fondul fricii sau durerii.
Tratamentul antihipertensiv trebuie respectat pentru o perioada de timp dupa nastere, caci exista si femei la care preeclampsia se manifesta abia dupa venirea pe lume a bebelusului.
Preeclampsia poate fi prevenita?
Realitatea lumii medicale spune ca nu; rezultate usor favorabile au fost remarcate prin suplimentarea cu calciu a dietei mamelor care aveau un aport complet insuficient din acest mineral, si se studiaza impactul pe care il are administrarea unei doze mici de aspirina in cazul gravidelor cu risc mediu – crescut.
Desi nu exista date concrete legate de modul in care stilul de viata inainte si in timpul sarcinii determina sau previne dezvoltarea preeclampsiei, este clar ca ai mai multe sanse la o sarcina sanatoasa, daca adopti unele masuri menite sa iti mentina greutatea sub control, in limite normale, daca te odihnesti suficient, daca ai o alimentatie bogata in fibre si in nutrienti, sau daca iei regulat suplimentul de vitamine si minerale pe care ti l-a recomandat medicul. Se recomanda, de asemenea, exercitiile fizice prenatale, limitarea consumului de sare, administrarea de suplimente pe baza de ulei de peste si, desigur, renuntarea la fumat.
Tu te-ai confruntat in sarcina cu preeclampsia, sau ai avut vreun factor de risc in acest sens? Cunosti persoane care au luptat cu aceasta provocare suplimentara? Experientele cu final fericit pot fi o incurajare extraordinara pentru viitoarele mame care trec prin asta.
