Cum si cand il pregatim pe copil pentru prima zi de scoala?
Momentul inceperii scolii marcheaza, intr-un fel, inceputul sfarsitului copilariei, daca vrei. Este o senzatie pe care copiii, insa, nu ar trebui sa o traiasca, dar la care majoritatea adultilor doresc sa ii faca partasi prin adoptarea unei atitudini negative fata de acest eveniment.
In plus, incurajati de anii anteriori petrecuti la gradinita, parintii au impresia ca nu mai e nevoie sa faca nici un fel de pregatiri – altfel decat fizice – pentru prima zi de scoala.
Contents
De ce discutam cu copiii despre inceperea scolii?
E adevarat ca juniorul tau merge de 2 – 3 ani la gradinita deja, si ca s-a obisnuit sa petreaca o parte din zi departe de casa. Dar tine cont de faptul ca la gradinita se obisnuise cu colegii, cu doamnele educatoare si ingrijitoare, si ca in anii acestia, gradinita devenise un fel de a doua casa, sau de “bunica” ceva mai distractiva, datorita numarului mare de copii.
Cand incepe scoala, copilul va fi obligat, din nou, sa faca fata unei schimbari majore, mai ales din punct de vedere social: un colectiv nou de colegi, o invatatoare noua. Din punct de vedere afectiv, solicitarea este majora; un copil sociabil, cu multa incredere in sine si indraznet va face fata mai usor, in timp ce unul mai timid, sau mai introvertit, va fi obligat sa faca un efort urias. Aceeasii este situatia si pentru copiii care nu se mai afla in clasa pregatitoare, dar tocmai s-au mutat la o scoala noua.
Probabil ca una dintre cele mai mari provocari legata de aceasta schimbare este absenta initiala a unui adult de incredere: invatatoarea nu le este familiara, ei inca nu au prieteni, asadar sunt obligati sa petreaca cateva ore departe de casa, intr-un mediu care nu le inspira neaparat incredere.
Ce le spunem copiilor despre asta?
Din pacate, de prea multe ori copiii sunt expusi la expresii cu conotatie negativa, legata de inceputul scolii. Ei aud lucruri ca: “Lasa, ca o sa vezi tu ce te asteapta”, “Lasa ca acusi mergi la scoala si nu te mai poti juca toata ziua”, “Cum o sa te trezesti devreme in fiecare dimineata ca sa mergi la scoala?”, “Iti arata ea, doamna, mofturi, crezi ca la scoala o sa-ti mearga cum iti merge cu mine acasa?” , iar lista este foarte, foarte lunga.
Mult mai rar ai ocazia sa auzi un parinte spunandu-i copilului ca va cunoaste alti copii ca el si ca isi va face multi prieteni noi, ca doamna invatatoare il va invata o multime de chestii interesante, ca vor face acum mai multe excursii, sau ca vor desfasura mai multe activitati in care isi poate manifesta liber creativitatea.
Chiar asa imbacsiti cum sunt anii de scoala romanesti, suntem siguri ca poti gasi si parti bune ale acestei etape noi, astfel incat sa ii zugravesti copilului o imagine placuta si asteptari pline de nerabdare, in loc sa il ameninti si sa ii dai de inteles ce loc “naspa” e scoala pe care abia o incepe. Pentru asta poti folosi, pe langa povesti incurajatoare, poze cu copii la scoala, in clase frumos decorate sau relatari ale prietenilor ceva mai mari din parc. Pentru a afla cum percep ei schimbarea, poti organiza in familie un concurs de desene cu copii la scoala; te vor ajuta sa afli cum se raporteaza copilul la evenimentul mult asteptat.
Parintii sunt tentati sa cada in extreme
Cei mai multi parinti sunt ei insisi atat de emotionati de noul statut al copilului lor, incat sunt tentati sa exagereze fie intr-o directie, fie in cealalta. Multi dintre ei isi inchipuie ca responsabilizeaza copilul si il pregatesc amenintandu-l subtil in legatura cu severitatea invatatoarei, regulile stricte, temele multe si munca si mai multa.
Ei incep “pregatirile” punandu-l pe copil sa lucreze fise peste fise, sa faca liniute peste bastonase, invatandu-l obligat – fortat literele, chiar daca cel mic nu manifesta nici un interes in aceasta directie. Rezultatul este departe de cel scontat si nu le va incanta pe doamnele invatatoare: copii deja plictisiti, care au unele deprinderi, adeseori gresite, dar care au impresia ca ei au facut deja asta la gradinita.
La polul opus se plaseaza parintii care ei insisi il tanguie pe copil pentru inceperea scolii, pe care o vad ca pe unul dintre cele mai triste momente, inceputul vietii de adult, finalul copilariei, intrarea la program si asa mai departe. Pe principiul “sa mai copilareasca atat cat mai poate”, ei nu il “deranjeaza” pe copil mai deloc, si nu ne referim la activitati care tin de programa scolara, ci la o rutina zilnica, cat de cat compatibila cu cea a unui elev, sau la o atitudine echilibrata fata de noul eveniment.
Pana la urma, daca e sa judecam drept, cu totii avem amintiri si sentimente amestecate din perioada in care noi insine am fost elevi; bucuriile si greutatile au venit “la pachet” si nu e cazul sa fim nici pesimisti, nici sa insistam prea mult pe note grotesti de roz bombon.
Care ar fi o atitudine echilibrata, in interesul copilului?
In primul rand, consideram ca intre parinti si dascali ar trebui sa existe o alianta si un parteneriat; prin urmare, indiferent care sunt eventualele neintelegeri, diferente se mentalitate si asa mai departe, ele trebuie initial discutate intre 4 ochi, intre adulti.
De la bun inceput, adultul ii va prezenta copilului scoala ca fiind o etapa normala in cresterea si dezvoltarea sa. Toti copiii cresc, si cand ajung la varsta potrivita, toti copiii merg la scoala; pur si simplu asta este situatia, nu e nimic de discutat in privinta asta.
Daca observi ca este oarecum anxios in legatura cu acest subiect, ilustreaza-i lucrurile in culori calde: la scoala isi va face multi prieteni noi, va fi mai mare deci va putea desfasura o multime de activitati extrascolare impreuna cu ei.
Scoala este un loc minunat pentru descoperire; va invata o multime de lucruri noi, va primi raspunsuri la o multime de intrebari si va putea afla care sunt lucrurile care il pasioneaza si la care se pricepe foarte bine.
Poti incerca, inca din vacanta, sa faci mici ajustari la programul zilnic, pentru ca dupa data inceperii scolii, trezirea la 6.30 sau 7.00 poate ridica probleme. Cu cat organismul intra intr-un ritm mai bine organizat, care include suficiente ore de somn, cu atat mai usor va fi pentru cel mic sa sustina efortul mersului la scoala.
Chiar daca, in teorie, clasa pregatitoare este una de trecere intre gradinita si scoala, realitatea este ca ea semana mai mult a scoala, decat a gradinita, perioadele de concentrare sunt mult mai lungi, iar solicitarile la care e supus copilul – mai mari.
Invatati sa anticipati si sa pregatiti lucrurile din timp
Stim ca tentatia de a amana sarcinile care trebuie indeplinite este mare, si te intelegem perfect. Pe copil, insa, il ajuta mult daca incerci sa fii cat mai organizata. Cumparati din timp cel mai bun ghiozdan – cel mai frumos, cel mai cool, cel mai modern si mai ergonomic, si mai… stii tu.
Cautati din timp uniforma, ca sa nu fiti obligati sa alergati pe ultima suta de metri. Chiar daca e vorba numai despre o vesta pentru copii la scoala la care mergeti, fa rost de ea din timp, pentru ca juniorul sa fie pregatit in prima zi si sa nu faca nota discordanta. Odata inceputa scoala, alegeti seara imbracamintea, cadeti de acord asupra pachetelului pentru a doua zi, pregatiti chiozdanul cu atentie la orar. Sunt deprinderi care nu numai ca iti vor usura diminetile, dar ii vor simplifica viata copilului tau multi ani de acum inainte.
La voi cum a decurs perioada de imediat inainte de inceperea scolii? Ce discutii ai avut cu copilul?
