Un pic de noroc, multa anticipare!
Camel Cup este un joc oarecum controversat printre parinti, avand in vedere ca include ideea pariurilor sportive. Noi l-am considerat mai degraba un exercitiu de calculare si asumare a riscurilor dupa o buna informare prealabila si mai ales o sursa de distractie pentru intreaga familie.
Contents
De ce am comandat jocul de societate ideal BG Camel Cup
Ca sa fiu pe deplin sincera, acest joc a fost remarcat de unul dintre copiii mei, caruia i s-a parut foarte amuzanta imaginea de prezentare si a insistat sa ne uitam mai atent despre ce este vorba. Am citit descrierea facuta de unul dintre magazinele online din care imi place sa cumpar, am cautat mai multe detalii pe YouTube si am decis ca am putea incerca si noi produsul.
M-au convins doua lucruri: entuziasmul utilizatorilor care il descriu in unanimitate ca fiind un joc amuzant si antrenant, captivant si interesant atat pentru adulti cat si pentru copii si curiozitatea personala de a descoperi cum arata un joc premiat ca cel mai bun board game – in 2014, e adevarat!
Cum arata produsul
Daca obisnuiti sa urmariti recenziile pe care le scriu, pun pariu ca stiti cu ce o sa incep: sunt ocupata, mereu pe fuga, imi displac magazinele aglomerate si prefer sa eficientizez treaba, asadar… ati ghicit, am cautat jocul intr-un magazin online de incredere, am ales oferta cu cel mai bun pret si am asteptat cuminte acasa sa imi fie livrat.
Din fericire, nu am avut mult de asteptat, caci dupa doua zile de la plasarea comenzii curierul suna la interfon, gata sa imi predea pachetul. Nu am fost dezamagita: jocul a venit ambalat frumos intr-o cutie protectoare de carton gros, cu niste umplutura din fasii de carton ondulat in jurul sau pentru a-l proteja de socuri.
Am desfacut rapid tipla in care era sigilat si iata-ma in fata cutiei de aproximativ 30 x 30 x 7 cm, atat de haios imprimata incat nu am putut sa imi retin zambetul.
In interior exista tabla de joc, extraordinar de frumos ilustrata pe un carton foarte gros si dur, 3 coli pretaiate din acelasi material,de pe care trebuie detasate o serie de accesorii necesare desfasurarii actiunii intempestive a jocului, 5 zaruri si 5 figurine ce imita silueta unor camile (am realizat eu la un moment dat) in 5 culori diferite, un set de cartonase de jos care reprezinta banii si niste pungute cu fermoar pentru depozitarea diverselor accesorii din joc.
Distractia a inceput mai devreme decat ma asteptam si asta din cauza emotiilor pe care le am inainte de a incepe chestii noi: am avut de montat o piramida si copiii s-au amuzat tare pe seama temerilor mele sa nu stric ceva. Instructiunile indica o multime de pregatiri necesare inainte de inceperea jocului si deja ma gandeam ca am facut o alegere proasta, dar temerile mele s-au dovedit din nou nefondate, caci la a doua runda fetele s-au descurcat singure sa le aseze pe tabla.
De aici a inceput haosul. Am jucat prima runda cu instructiunile in fata, dar fara sa le fi parcurs integral, ceea ce a dus la o multime de greseli si de situatii conflictuale. Ne-am lamurit repede ca nu e buna calea de urmat si ne-am repliat, citind mai intai instructiunile cap – coada ca sa ne lamurim exact care este tehnica de joc pe care trebuie sa o adoptam, care sunt optiunile pe care le avem la dispozitie si cum le putem folosi.
Jocul este mai putin unul de noroc si mai degraba unul de calculare si anticipare a urmatoarelor miscari. Jucatorul cu cele mai mari sanse de castig este cel care reuseste sa urmareasca ce zaruri mai sunt disponibile, ce cartonase mai au ceilalti jucatori la indemana si asa mai departe. De fapt, norocul are un rol neobisnuit de mic in acest joc.
Ce ne-a placut
Eu ca parinte am fost incantata de modul in care acest joc iti pune la contributie mintea, memoria, spiritul de observatie si posibilitatile de anticipare. Fetele mele nu mi-au impartasit entuziasmul decat dupa cateva runde, cand au deprins mai bine regulile jocului, modul de calculare a punctajului si dupa ce s-au lamurit care sunt “trucurile” la care trebuie sa apeleze pentru mai mult succes.
Eu trebuie sa marturisesc ca am fost foarte incantata si de materiale, finisaje, imprimeuri, culori si asa mai departe, astea fiind insa lucruri la care probabil adultii sunt mai sensibili decat copiii. In sfarsit, pentru noi, acest joc a fost o incursiune neasteptata in lumea Egiptului, a biologiei camilelor (haha) si a modului de desfasurare a curselor in general si spun neasteptata pentru ca fetele nu au fost niciodata pasionate de subiect pana atunci. Iar pe mine m-a uns pe suflet sa le vorbesc si despre moralitatea (sau lipsa moralitatii) curselor de animale.
Ce nu ne-a placut
Dupa cum cred ca a fost deja evident, jocul nu a facut parte, pentru noi, din categoria celor pe care simti ca le-ai mai fi jucat intr-o viata anterioara. E foarte probabil sa fi fost doar o impresie subiectiva sau sa fi avut eu o mare parte din vina pentru ca nu am insistat pe aprofundarea regulilor inainte de a ne apuca efectiv de treaba. Oricum, a fost o surpriza si pentru noi, cei mari, si pentru copii, ca un joc recomandat incepand cu varsta de 8 ani sa ni se para mai dificil de stapanit decat altele, pentru varste mai mari.
In orice caz, am spus-o deja, in ciuda startului mai dificil, odata ce ne-am lamurit ce si cum, distractia a fost garantata, iar copiii au insistat sa mai jucam “inca o runda, mamiii, numai una, te roooog!”, ceea ce e intotdeauna un semn bun.
Concluzie
Daca ar fi sa trag linie, experienta cu acest joc a fost una inedita, educativa si suficient de distractiva incat sa il recomand si altor parinti, cu o singura precizare, valabila probabil pentru orice joc de societate pentru familii bun: aruncati voi mai intai o privire pe instructiuni si incercati sa va lamuriti, inainte sa ii zapaciti pe cei mici!
