La ce sa te astepti dupa o nastere naturala
Unul dintre motivele invocate atunci cand este recomandata nasterea naturala, este cel al unei refaceri mai rapide a mamei care tocmai a trecut printr-un proces fiziologic, in comparatie cu cea care a trecut printr-o interventie chirurgicala majora.
Totusi, lucrurile nu sunt intotdeauna la fel de simple pentru toata lumea, iar faptul ca vecina care a nascut un copil de 2800 g a zburdat imediat dupa expulzia placentei, nu inseamna ca lucrurile vor fi la fel si in cazul tau.
Fara a contrazice opinia medicala referitoare la refacerea rapida, vrem sa te ajutam sa intelegi ca fiecare persoana este diferita, percepe lucrurile diferit, iar asteptarile nerealiste sunt un mare dusman in tot acest proces.
Recuperarea fizica
Dupa 9 luni in care corpul tau s-a modificat continuu, intr-un mod uimitor, ca sa hraneasca, transporte si protejeze bebelusul, si dupa schimbarile fabuloase care au avut loc in timpul expulziei, este de asteptat ca recuperarea fizica sa dureze aproximativ la fel de mult.
Desigur, primele saptamani vor fi ceva mai solicitante, dupa care, incet incet, cu un regim de viata sanatos, vei reajunge si la conditia fizica de dinainte de bebe. Iata la ce trebuie sa te astepti, din punctul de vedere al corpului tau.
Contractii. Credeai ca odata cu eliminarea placentei, ele s-au incheiat? Ei bine, nu; timp de pana la o saptamana dupa nastere, poti simti contractii uterine de intensitate variabila. Vei constata ca ele sunt mai intense in momentele in care alaptezi, si ai perfecta dreptate, caci ele sunt stimulate de oxitocina, care se secreta in cantitate sporita atunci cand micutul suge.
Aceste contractii sunt, de fapt, modul natural in care se vindeca uterul tau. Ele ajuta la eliminarea mai rapida a lohiilor, la compresiunea asupra vaselor de sange rupte dupa detasarea placentei si la reducerea sangerarii, si la revenirea uterului la dimensiunile normale de dinainte de sarcina.
In cifre, uterul imediat dupa nastere cantareste aproximativ 1 kg; 6 saptamani mai tarziu, el trebuie sa revina la greutatea normala de aproximativ 0.1 kg.
Sangerari. Iti amintesti cum, in fiecare luna inainte de sarcina, mucoasa uterina usor ingrosata, se elimina prin sangerarea menstruala? Acum, trebuie sa te astepti la sangerari cu un flux mai puternic decat atunci, caci si endometrul s-a ingrosat semnificativ mai mult in cele 9 luni in care a hranit si a protejat bebelusul. Ele pot dura pana la 6 saptamani, desi nu vor fi permanent la fel de intense.
Daca depasesc aceasta perioada de timp, se recomanda sa ceri parerea unui medic specialist, care va evalua daca lucrurile decurg asa cum ar trebui. Experienta specialistilor indica faptul ca la unele persoane, lohiile se pot elimina chiar si doua luni, dar daca tot ai programat un control la 6 saptamani dupa nastere, e bine sa profiti de moment sa discuti cu medicul despre orice ingrijorare sau nelamurire ai avea.
Desigur, vei consulta medicul si daca sangerarea este sau devine prea abundenta, sau daca scurgerile capata un miros neplacut.
Durere locala. Indiferent daca ai avut sau nu o epiziotomie sau o ruptura de perineu, zona ta intima a trecut printr-un efort considerabil si printr-o suprasolicitare de necontestat. Este normal ca tesuturile sa fie edematiate si dureroase, iar acest disconfort poate dura pana la 4 sau chiar 6 saptamani in cazul unui perineu intact. Daca a fost necesara suturarea si refacerea perineului, firele folosite pot fi resorbite sau trebuie indepartate de catre medic la 7 – 10 zile.
Intr-o prima etapa, durerea locala poate fi destul de intensa si se poate manifesta in aproape orice pozitie. Unele femei considera ca scurte bai de sezut le ajuta, dar te sfatuim sa ii ceri parerea medicului in legatura cu asta. Altele, gasesc alinare in folosirea pe durate de maxim 10 – 15 minute, a pungilor cu gheata; e important sa nu depasesti acest interval de timp si sa te asiguri ca exista un strat intermediar textil suficient de gros intre gheata si piele.
Atunci cand este vorba despre statul in sezut, asezarea pe un colac umflat moderat poate aduce un plus semnificativ de confort, caci reduce presiunea asupra zonei sensibile.
Disconfort la urinare. Cel mai adesea, usturimea de la urinare este datorata leziunilor cutanate mai mici sau mai mari din zona care tocmai a trecut printr-un traumatism. Mai ales femeile care au suferit o ruptura sau o incizie perineala se plang de acest disconfort, care e destul de intens.
O solutie simpla si la indemana este sa pregatesti o sticla curata cu apa calduta si cu dopul perforat, care sa ofere un jet de apa care sa dilueze urina in momentul in care este eliminata; astfel, disconfortul se va reduce simtitor.
Dificultati la urinare. Aceasta este o problema care apare mai frecvent in primele zile dupa nastere, cand edemul local este atat de puternic, incat uretra poate sa fie pur si simplu comprimata, iar eliminarea urinei sa se faca cu dificultate.
Edemul local comprima, de asemenea, nervii care controleaza sfincterele, motiv pentru care poti simti ca vezica ta este plina, dar ca nu o poti elimina.
Frecventa crescuta a urinarii. Credeai ca odata ce vezica ta nu mai este comprimata de catre un uter cu un bebelus de 3 kg, vei putea sa mai raresti vizitele la toaleta? Ei bine, te-ai inselat, daca e sa ne referim mai ales la prima saptamana post partum.
Gravidele retin o cantitate mare de lichid in tesuturi, lichid a carui eliminare este favorizata de schimbarile hormonale care se produc dupa nastere. Vei avea surpriza placuta sa constati ca dimensiunile tale nu mai sunt la fel de generoase, sau ca picioarele ti se dezumfla, dar asta se intampla cu pretul continuarii vizitelor frecvente la baie.
Incontinenta urinara. In functie de cat de dificila a fost expulzia, de efortul depus si de pozitia bebelusului, unele femei experimenteaza un grad diferit de incontinenta urinara. Multe dintre mame recunosc ca in primele saptamani dupa nastere, stranutul, tusea sau rasul in hohote te pot face sa pierzi urina involuntar.
Cel mai adesea, acest neajuns se remediaza de la sine odata ce nervii responsabili de controlul vezicii urinare se refac, cum o face intreaga zona. Poti contribui si tu la vindecare mai rapida, prin practicarea regulata a exercitiilor Kegel, menite sa intareasca planseul pelvin.
Hemoroizi. Hemoroizii sunt una dintre cele mai frecvente probleme de care se plang gravidele, iar efortul de expulzie nu face decat sa agraveze problema – sau sa o declanseze, daca nu ai avut-o pana atunci.
Cu igiena locala si o dieta echilibrata, problema se poate remedia usor, dar pana la vindecarea completa, e indicat sa combati unul dintre cele mai cunoscute evenimente post partum: constipatia.
Constipatia: Cele mai multe proaspete mamici se plang de existenta acestei probleme, iar cauzele sunt reprezentate, de fapt, de un cumul de motive. Durerea locala, alimentatia nepotrivita, existenta hemoroizilor, toate sunt cauze care determina si agraveaza constipatia. In plus, exista numeroase sfaturi care le impun mamelor sa consume numai anumite alimente – in general cu un continut redus de fibre – de teama colicilor bebelusilor.
Studiile mai recente si evaluarile statistice au demonstrat ca exista o foarte mica legatura intre alimentatia mamei si aparitia colicilor la bebelusi; mult mai mica, de fapt, decat se credea. De aceea, le incurajam pe lehuze sa aiba o dieta variata, echilibrata, bogata in nutrienti si in special in fibre, care ajuta la tranzit.
Un tranzit regulat si un scaun normal sau chiar moale sunt factori care favorizeaza, de asemenea, vindecarea hemoroizilor. Consumul unei cantitati adecvate de lichide – tine minte ca nevoile tale sunt mai mari acum, cand alaptezi – si un nivel moderat de miscare – si aici ne referim la plimbare la pas, nu la altceva – pot ameliora de asemenea situatia.
Sani durerosi, mameloane sensibile. Probabil ca in perioada de dinainte de nastere, te-ai informat in legatura cu alaptarea. Majoritatea informatiilor disponibile sunt menite sa incurajeze acest act fiziologic de hranire a bebelusului, pe care il sustinem si noi, afirmand cu tarie ca laptele matern este cel mai bun aliment pentru copil, in primele 6 luni de viata; micutul nu are nevoie de altceva in aceasta perioada de timp, si nici una dintre cele mai sofisticate formule de lapte praf nu egaleaza laptele matern, mai ales atunci cand vine vorba despre rolul pe care il joaca acesta in imunitatea bebelusului in primele luni de viata.
Dar pentru ca vorbim, din nou, despre asteptari realiste, trebuie sa stii ca probabil in primele ore de dupa nastere, sanii tai vor exprima abia cateva picaturi de colostru. Nu trebuie sa intri in panica, ele par sa fie suficiente pentru nou-nascut. In curand, va trebui sa treci prin ceea ce e cunoscut ca furia laptelui: stimularea hormonala va produce o supraproductie care se poate dovedi deranjanta sau chiar dureroasa.
In general, alaptarea la cerere, dusurile calde si masajul sunt suficiente ca sa inlature disconfortul; putine femei au canale galactofore infundate si incapatanate, incat sa necesite apelarea la ajutorul unei pompe profesionale din maternitate.
Ce vei descoperi destul de curand este ca, indiferent cat de corect atasezi bebelusul la san, in primele zile mameloanele tale sunt inca deosebit de sensibile, si devin adeseori dureroase. Exista o contradictie evidenta intre recomandarea de a tine cat mai mult copilul la san, pentru instalarea si reglarea lactatiei, si senzatiile fizice pe care le experimentezi, de aceea noi pledam pentru moderatie.
Nou-nascutul e mic, oboseste repede, tiparul lui natural este de a suge cate putin si cat mai des. Pe de alta parte, si sanii tai au nevoie de un pic de rabdare ca sa se obisnuiasca cu un nou tip de functie, pe care nu au mai avut-o pana atunci.
Asadar, am nuanta putin remarca referitoare la alaptarea la cerere, macar in primele zile, pana la instalarea lactatiei; daca bebelusul plange de foame, iar sanii tai inca ofera doar cateva picaturi de colostru, personalul medical din maternitate iti va oferi, probabil, alternativa a una, doua, trei mese de lapte praf pentru copil.
Ca sa nu sabotezi alaptarea, iti recomandam ca intotdeauna bebelusul sa fie pus la san inainte de a i se oferi suplimentul, formula sa nu fie data cu biberonul, ci cu lingurita sau seringa, iar completarea sa reprezinte o solutie de urgenta pentru inceput, la care sa renunti de indata ce sanii tai incep sa produca lapte.
Dupa aceste prime 1 – 3 zile, reglarea lactatiei se face prin alaptare la cerere, si chiar in timpul puseelor de crestere, vei observa ca productia se regleaza de la sine in 1-2 zile, doar prin atasarea bebelusului ori de cate ori da semne ca este flamand.
Recuperarea emotionala
Este greu sa ne imaginam multe momente mai pline de emotie din viata unui om, daca e sa le comparam cu clipa in care si-a tinut pentru prima oara in brate bebelusul. Si pe langa aceste momente atat de delicate si de importante, mai luam in calcul si un alt aspect: schimbarile hormonale majore care au loc in preajma nasterii si imediat dupa, nu sunt de natura sa amelioreze lucrurile. Fii, asadar, intelegatoare cu tine!
Schimbarile de dispozitie. Vii dupa un efort comparat de specialisti cu cele mai dure maratoane din istoria sportului, care, oricat de optimista sau de informata ai fi, a fost insotit de teama de necunoscut, de emotii, de ganduri ca ceva ar putea sa mearga altfel decat ai planificat, si asa mai departe.
Iar acum esti obosita, dormi putin, disconfortul fizic este destul de semnificativ, si mai ai in grija ta si o mogaldeata fara instructiuni de utilizare, care este complet dependenta de tine si care e in intregime responsabilitatea ta.
A, si iti amintesti cum la inceputul sarcinii, hormonii te faceau sa plangi din orice? Ei bine, aceiasi hormoni sunt prezenti si acum. Mai e nevoie sa mai adaugam ceva, ca sa te facem sa intelegi de ce trebuie sa ai rabdare cu tine insati?
Baby blues. Definita de catre specialistii straini ca o stare de nostalgie si tristete pe care o traiesc unele mame dupa nastere, aceasta perioada este una normala, fireasca, frecvent intalnita si usor de explicat. Este sentimentul de “pierdere” pentru ca acum, bebelusul nu mai este “doar al tau”, ci apartine intregii lumi; ca perioada in care a depins numai si numai de tine s-a incheiat, ca nu stii ce va rezerva viitorul, sau daca vei putea sa stabilesti acea legatura afectiva unica, intalnita numai intre mama si copil. Toate acestea sunt temeri normale ale oricarei proaspete mamici; ele se vor estompa de la sine odata cu trecerea timpului si cu reechilibrarea concentratiilor de hormoni din organism.
Depresia postnatala. Daca baby blues este o stare naturala, previzibila si frecventa, depresia postnatala merita intreaga atentie: a ta, a familiei si a medicului. Daca descoperi ca, desi saptamanile trec, starile tale anxioase, tristetea si sentimentele negative persista si se accentueaza, in loc sa dispara, inseamna ca ai avea nevoie de un pic de ajutor din partea unei persoane specializate.
Depresia postnatala este o problema destul de intalnita; nu e o rusine sau un stigmat, iar cateva sedinte cu un terapeut specializat pot fi suficiente ca sa te ajute sa o depasesti. Daca lucrurile nu sunt tinute sub control din timp, unele femei au nevoie de ajutor psihiatric si de tratament medicamentos, pentru scurte perioade de timp. Important este sa soliciti sprijinul de care simti ca ai nevoie, in asa fel incat sa te simti mai bine.
Extenuare. Este o senzatie pe care unele mame marturisesc ca o resimt frecvent, si este oarecum de inteles, mai ales in conditiile in care functioneaza societatea de azi, cand nucleul familial nu beneficiaza decat rareori de sprijinul familiei extinse sau al comunitatii.
Secretul ca sa depasesti aceasta faza este sa iti stabilesti o lista de prioritati, sa renunti la standardele foarte inalte pe care le ai, legate de curatenia in casa, abilitatile tale de excelenta gospodina si asa mai departe. Deleaga sarcinile casnice si concentreaza-te asupra bebelusului; odihneste-te odata cu el ori de cate ori este posibil. Vei vedea ca in scurt timp te vei simti mai bine.
Tu ce sfaturi ai avea pentru o proaspata mamica? La ce sa se astepte in perioada imediat urmatoare?