Sa crestem frumos – spune NU violentei verbale

 

Ce este violenta verbala si cat de expus este copilul tau?

 

Iti propunem un joc de rol: esti cel mai mic din familie, inca dependent de parinti, iar adultii din jurul tau tipa mereu la tine, pentru fiecare greseala. Cum te face sa te simti chestia asta? 

 

Abuzul verbal este una dintre cele mai frecvente forme de abuz. Este si una dintre cele mai ignorate. De cele mai multe ori, adultii il considera o metoda de disciplinare. Din pacate, este o perspectiva care pierde din vedere o multime de lucruri importante: parintii nu sunt constienti de impactul serios si de consecintele pe termen lung pe care le are o asemenea atitudine. 

 

Ce este abuzul verbal?

Nu e un bun moment pentru tot felul de definitii pompoase. Exemplele sunt mai graitoare. Asadar, copilul tau este supus abuzului verbal daca:

• I se pun porecle, este umilit, insultat sau injurat: “Esti prost, sau ce-i cu tine?” “Esti un copil rau!”
• Este criticat indirect. De pilda, te plangi de el celuilalt parinte, de fata cu el. Chiar daca nu i te adresezi direct, te aude si il doare.
• Il respingi sau ameninti cu abandonul: “Mai bine nu te faceam”, “Ar trebui sa te dau la casa de copii”. Este genul de remarca ce genereaza convingerea ca nu a fost dorit in familie. 
• Il ameninti cu violenta fizica. Numeroase studii au aratat ca exista o corelatie directa intre violenta verbala si cea fizica. De pilda, un studiu efectuat de universitatea Harvard a concluzionat ca “parintii care tipa frecvent la copii au o probabilitate mai mare sa ii si loveasca frecvent”. Chiar daca nu faci ceea ce promiti (“Eu te-am facut, eu te omor!”, “Iti rup urechile”, “Iti dau doua peste cap de-o sa ma tii minte”), copilul tau devine temator si isi pierde increderea in tine. 
• Il invinuiesti pentru ceea ce se intampla: “Din cauza ta familia asta e praf!”, “Daca nu te aveam pe tine, puteam sa termin si eu scoala si sa am o viata mai buna”, “Daca erai mai atent, frate-tu mai mic nu s-ar fi lovit!”.
• Esti sarcastic. O remarca batjocoritoare de genul “Tare destept mai esti” atunci cand copilul a facut o greseala poate parea un mod de a evita criticile directe, insa copilul percepe faptul ca e batjocorit. 
• Esti violent verbal fata de partener. Se pare ca acei copii care isi vad parintii abuzand verbal unul de celalalt sunt mai predispusi catre tulburari anxioase sau depresive. La randul lor, vor experimenta mai multe probleme in relatiile interpersonale. 

Cat de frecventa este violenta verbala impotriva copiilor, in Romania?

Din pacate, in Romania situatia este atat de grava, incat nici nu exista statistici legate de violenta verbala. Noi inca luptam cu violenta fizica, ce este privita de catre societatea romaneasca drept ceva normal, de la “palmuta la pampers” pana la palma peste fata sau la fund, trasul de urechi sau de perciuni, stransul violent al bratului si asa mai departe. 

Daca petreci o zi la locurile de joaca pentru copii, vei observa nenumarate cazuri de violenta verbala indreptata impotriva celor mici. Unele dintre ele sunt evidente: amenintarea cu bataia sau injuraturile si jignirile. Altele sunt voalate, de tipul “Lasa ca discutam noi acasa”. 

 

Abuzul verbal are consecinte?

Din pacate, consecintele abuzului verbal sunt numeroase, chiar daca mai putin evidente decat cele ale abuzului fizic. Impactul psihologic este invizibil pentru cei mai multi dintre noi, de aceea avem tendinta de a minimiza efectele sale. Insa ele sunt puternice si, din pacate, se mentin pe termen lung.

• Depresia: copilul dezvolta un complex de inferioritate care il tine la distanta de alti copii. In cazul in care abuzul verbal este frecvent si persista pentru o lunga perioada de timp, aceasta instrainare poate deveni permanenta, inclusiv in viata de adult. 
• Performante fizice si mentale reduse: un copil care nu are incredere in sine va avea performante fizice si mentale reduse. De pilda, un parinte care ii spune copilului “Stiu ca vei castiga concursul!” ii induce acestuia ideea succesului, dincolo de orice indoiala; rezultatul final al concursului nu mai conteaza la fel de mult. Pe de alta parte, cand parintele spune “Nu prea rezisti bine la efort sustinut”, copilul va deveni anxios, pentru ca intr-un fel parintele ii prevede viitorul, si acesta nu suna bine. Subconstient, copilul renunta la lupta inainte ca aceasta sa inceapa cu adevarat. 
• Lipsa de incredere in sine: cand copilul stie ca toata lumea tipa la el, tot timpul, el ajunge sa creada ca ceva e in neregula cu sine. Prietenii lui sunt considerati, din start, superiori, ceea ce poate declansa o serie de reactii extreme: fie o complianta nedorita, fie declansarea unui comportament abuziv. 
• Probleme de sanatate: tulburarile alimentare sunt printre cele mai frecvente reactii psihologice fata de abuz. Mancatul compulsiv si refuzul hranei afecteaza, ambele, cresterea si dezvoltarea oaselor, masei musculare si a organelor interne.
• Respect scazut pentru propria persoana: increderea in sine si abilitatile de lidership sunt doua dintre cele mai esentiale aspecte ale succesului in viata profesionala. Absenta lor determina nenumarate frustrari, atat la nivel personal cat si la nivel profesional. 
• Lipsa de speranta: oricat de siropos ar suna, speranta in mai bine este cea care ne ajuta sa fim optimisti in legatura cu ceea ce urmeaza sa se intample in viata noastra. Victimele abuzului verbal constant nu reusesc sa dezvolte o atitudine pozitiva, iar negativismul poate determina probleme serioase in tot ceea ce intreprind.
• Predispozitie catre comportamente adictive: de multe ori, faptul ca ne propunem un anumit scop in viata ne ajuta sa stam departe de adictii: fumat, alcool sex, jocuri de noroc. Depresia este principalul factor care predispune la dezvoltarea dependentelor.
• Tendinte antisociale: Poate ca cel mai neplacut efect pe termen lung al abuzului verbal este ca acesti copii vor creste si se vor transforma, la randul lor, in adulti si parinti abuzatori. In unele cazuri, in care se intampla sa concure mai multi factori, se ajunge la comportamente extreme: multi dintre criminali au fost victime ale abuzurilor in copilarie. 

 

Cunosc un copil care este victima abuzului verbal; il pot ajuta?

Din pacate, cei mai multi dintre adultii care isi abuzeaza verbal copii sunt surzi la argumentele comunitatii stiintifice sau la interventiile celor din afara familiei. Uneori, nici in sanul familiei nu se poate comunica eficient pe aceasta tema.

Chiar daca nu interactionezi cu copilul frecvent, chiar daca nu esti implicat direct in educatia sa, exista lucruri pe care le poti face pentru a-l ajuta:

• Abordeaza-l cu blandete. Poate ca il vezi in parc, cand parintii, bona sau bunica tipa insistent la el si il jignesc. Cauta o ocazie sa ii vorbesti bland si frumos; incurajeaza-l sa se joace cu copilul tau si arata-i ca exista si un alt mod de interactiune. Exista studii care demonstreaza ca acei copii, proveniti din familii abuzive, care au avut norocul sa intalneasca un adult cu care sa intemeieze o relatie pozitiva, au reusit sa contracareze mult mai usor si mai rapid efectele abuzului verbal.
• Explica-i cauzele abuzului verbal. Este important pentru copil sa stie ca uneori, atunci cand adultii se enerveaza, spun lucruri pe care nu le cred cu adevarat. Repeta-i cu fiecare ocazie ca nu este vinovat pentru felul in care parintii aleg sa ii vorbeasca. 
• Fii un exemplu pozitiv. Copiii sunt dependenti de feedback-ul pe care il primesc din partea celor cu care intra in contact. Parintii care isi abuzeaza verbal copiii le transmit acestora ca sunt obraznici, rai sau prosti. Atunci cand il privesti in ochi si ii spui ca ceea ce vezi e un copil bun si destept, imaginea lui despre sine este mult imbunatatita.
• Incurajeaza parintele. De multe ori, abuzul verbal nu este un semn de rautate, ci mai degraba unul de epuizare. Un parinte care a fost el insusi abuzat in copilarie nu stie sa se poarte altfel, mai ales in momentele dificile din viata, in care stresul pune o presiune deosebita asupra sa. Uneori poate avea nevoie de o vorba buna sau de o mana de ajutor; alteori o carte bine aleasa il poate ajuta sa inteleaga ce i se intampla. 

 

Lucrez cu copii; cum imi dau seama care dintre ei sunt victimele abuzului verbal?

Exista unele semne care ar trebui sa fie clare, mai ales pentru o persoana care intra frecvent in contact cu copiii. Un micut care e victima a abuzului verbal:

• Are o impresie proasta despre sine. Copilul va spune lucruri ca “Sunt prost”, “Nimeni nu ma place”, sau va prefera sa stea retras.
• Face lucruri distructive. La varste mici, asta inseamna sa distruga cu buna stiinta obiecte diverse, de la propriile jucarii pana la obiecte ale adultilor. La varste mai mari, acest gen de comportament se poate intoarce impotriva propriei persoane.
• Are un comportament antisocial. Se pare ca acei copii care sunt victime ale abuzului verbal au o rata mai  mare de agresivitate si dezvolta o multime de probleme in ceea ce priveste relatiile interpersonale. Copilul poate fi violent cu alti copii, intra in conflicte frecvente cu colegii sau manifesta cruzime fata de animale.
• Are o intarziere in dezvoltare. Poate fi vorba despre dezvoltarea fizica, sociala, academica sau afectiva. Poate ca ii e greu sa isi faca prieteni, poate nu face fata cerintelor la scoala, sau poate ca manifesta comportamente regresive de tipul suptului degetului sau leganatului.

Sunt parinte si uneori stiu ca imi ies din fire!

Exista multi parinti care, in unele momente, se simt frustrati, furiosi, sau in care nu reusesc sa gaseasca solutii pentru o comunicare eficienta. Uneori, ei ajung sa le spuna copiilor lor lucruri pe care le regreta.

Totusi, daca ti se intampla sa ai frecvent astfel de iesiri, este cazul sa cauti ajutor specializat. Exista si lucruri pe care le poti pune in practica acasa, pentru a-ti schimba putin stilul de a reactiona, si cel mai important este sa intelegi ce se afla in spatele iesirilor tale atat de intense:

• Inabilitatea de a intelege ca exista si alte moduri de a comunica cu copilul;
• Convingerea ca abuzul verbal este parte a unei educatii spartane, al carei adept esti;
• Inabilitatea de a controla propriile emotii puternice;
• Un trecut marca de abuz verbal din partea parintilor sau a profesorilor. 

 

Cum pot evita sa imi abuzez verbal copilul?

In primul rand, in momentele de furie si frustrare, ar trebui sa te abtii de la a spune ceva rautacios sau sarcastic. Aminteste-ti ca tu esti cel mai important model pentru el. Daca tu te dezintegrezi afectiv, daca iti pierzi calmul, daca reactiile tale ii pun la incercare pe cei din jur, copilul tau va deveni exact la fel. 

Aplica tehnici de calmare care ti se potrivesc:

• Ofera-ti o pauza. Daca copilul tau are varsta la care poate fi lasat putin nesupravegheat, incearca sa mergi pur si simplu in alta camera. Daca e prea mic pentru ca sa iti permiti sa faci asta, retrage-te in cel mai indepartat colt al camerei. Respira de cateva ori profund si incearca sa te detasezi afectiv de intreaga situatie. Asteapta cel putin 5 minute inainte de a discuta cu copilul.
• Incearca sa separi prezentul de mormanul de emotii care s-au acumulat in timp si care face ca situatia sa escaladeze.
• Impartaseste probleme si frustrarile cu partenerul de viata sau cu o prietena. Asigura-te ca faci asta departe de urechile atente si curioase ale copilului. 

 

Cum ma pot asigura ca nici altcineva nu imi agreseaza verbal copilul?

Ca parinte trebuie sa fii mereu atent la influenta pe care o au ceilalti asupra copilului tau. Faptul ca tu reusesti sa iti tii nervii sub control nu garanteaza ca si ceilalti adulti prezenti in viata copilului tau sunt capabili sa faca la fel.

Invatatorii, educatorii, profesorii, antrenorii, fratii mai mari si prietenii acestora, parintii altor copii sunt doar cateva exemple de persoane care pot genera abuz verbal asupra copilului tau. Desigur, e bine sa comunici deschis cu micutul, dar de multe ori copiii nu sunt in stare sa relateze acest gen de interactiuni negative, pentru ca nici ei nu sunt constienti de ceea ce se intampla. 

Fii atent la semnele subtile legate de comportamentul copilului sau de modificari ale rutinei. Refuzul de a merge la scoala sau la gradinita, urinatul nocturn in pat, cosmarurile, diverse semne de anxietate pot fi tot atatea indicii ca ceva nu este in regula. 

Asist la o situatie abuziva; cum ar trebui sa intervin?

Este foarte dificil sa discuti despre stilul de educatie pe care il alege un alt parinte, indiferent de relatia in care sunteti. Mai mult decat atat, o abordare care tie poate ti se pare abuziva poate fi considerata normala de altii.

Mai rau, momentul in care confrunti un adult cu un comportament agresiv poate genera si mai multa furie. Daca lucrurile sunt atat de rele incat trebuie neaparat sa spui ceva, o abordare plina de empatie este preferabila. De multe ori, simpla distragere a atentiei adultului in cauza determina dezamorsarea situatiei. In loc sa critici, poti sa remarci cu un zambet ca “E tare greu sa fii parinte, nu-i asa?” sau “E greu sa stim cum sa reactionam in unele situatii”. Este o replica ce il va determina pe celalalt sa isi reconsidere pozitia si punctul de vedere si, poate, sa se calmeze.