Stereotipurile de gen si jucariile pentru copii

De ce jocurile “pentru fete” sunt bune si pentru baieti. Si invers.

Atunci cand intri in aproape orice magazin de jucarii, stii foarte clar care sunt jucariile pentru fete, si care sunt cele pentru baieti.

Si nu e vorba numai despre functionalitatea lor, caci aceste stereotipii merg pana la cele mai mici detalii: culorile hainelor, accesoriile si asa mai departe. Inclusiv jocurile cu masini sunt impartite pe categorii: piese razboinice sau foarte cool pentru baieti, masinute gen “Broscuta”, cu Minnie la volan, pentru fete.

Mult timp parintii au intrat in joc si s-au “conformat”, spre bucuria producatorilor. In timp, insa, au inceput pana si ei sa isi puna unele intrebari in legatura cu utilitatea si beneficiile acestor stereotipuri.

Aceleasi intrebari si le-au pus si oamenii de stiinta, care au studiat fenomenul si au ajuns la cateva concluzii interesante.

Ce spun cercetatorii

Au fost efectuate multe studii pe tema stereotipurilor legate de jucarii si de sexul copiilor care se joaca cu ele; acum, ne vom referi la unul dintre ele, desfasurat la Universitatea Kent din Marea Britanie, de catre Lauren Spinner, psiholog specializat in dezvoltarea copiilor.

Ea a studiat efectul pe care il are aratarea de poze cu copii care se joaca cu jucarii conform stereotipurilor, sau contra lor, unui grup de micuti cu varste intre 4 si 7 ani.

Un cercetator le citeste copiilor, cu voce tare, textele asociate imaginilor. In unul dintre grupuri, s-a urmat modelul stereotipurilor, asa ca textele erau: “Buna! Numele me este Sarah, iar jucariiile mele preferate sunt poneii My Little Pony. Am o multime si ma joc cu ei in fiecare zi.” si “Buna! Numele meu este Thomas si imi place sa ma joc in fiecare zi cu masinile. Sunt jucariile mele preferate!”.

Pentru celalalt grup de copii, textele erau inversate: Sarah se juca cu masinile, iar Thomas cu poneii, in rest textele erau identice.

Odata vazute pozele, copiilor din studiu li s-a aratat cate un set de jucarii, alese in asa fel incat sa satisfaca stereotipurile: o papusa, un avion de lupta, o trusa de scule si un set de ceai.

Ei au fost intrebati cine ar trebui sa se joace cu fiecare dintre ele, si s-a observat ca al doilea grup de copii, cel in cazul carora stereotipul nu a fost respectat, a avut raspunsuri mai flexibile si a fost mai deschis ideii ca s-ar putea ca, copiilor sa le placa jucarii din afara conventiilor social acceptate.

Tot acest grup de copii s-a dovedit mai putin rigid atunci cand a fost intrebat cu care dintre cei doi copii din poze ar vrea sa se joace.

Copiii expusi la Sarah cu masinute si la Thomas cu ponei au fost mai dispusi sa se joace cu copii de sex opus, ceea ce inseamna ca jucariile au influentat felul in care isi aleg copiii partenerii de distractie.

S-a evidentiat faptul ca vederea imaginilor nu a schimbat preferintele in materie de jucarii ale copiilor; ei au spus, mai degraba, ca alti baieti, sau alte fete, ar putea sa se joace cu o varietate mare de jucarii, insa nici unul dintre grupuri nu a indicat un interes superior pentru jucariile care contrazic stereotipurile care le-au fost prezentate in anii de viata anteriori.

Pe de alta parte, oferta de jucarii a fost limitata, si e posibil ca preferintele lor sa se schimbe, odata prezentate mai multe optiuni.

Un alt studiu interesant a urmarit impactul pe care il au reclamele asupra prescolarilor. Intr-o prima faza, copiii au exprimat raspunsuri flexibile atunci cand au fost intrebati pentru cine cred ei ca au fost facute reclamele respective, fiind de acord ca si baietii, si fetele s-ar putea distra deopotriva jucandu-se cu batman sau cu LEGO Friends.

Comportamentul lor devine, insa, mult mai stereotipic atunci cand sunt intrebati despre propriile preferinte, marturiseste Dr. Laura Zimmermann, care a condus studiul, baietii fiind in mod special reticenti la ideea de a recunoaste ca unele jucarii pentru fete li s-ar putea parea tentante.

Reclamele la jucarii nu fac decat sa adanceasca aceste idei preconcepute, insuflate de societate si de mediul in care cresc cei mici. Ideea este ca ar trebui ca cei mici sa fie lasati sa aleaga exact acele jucarii care li se par atractive, fara ca parintii sau adultii in general sa faca presupuneri pe baza sexului copilului.

Care este consecinta acestor stereotipuri?

Atunci cand cadrul de joaca al copiilor este prea strict trasat, universul copiilor devine mai divizat si mai limitat. Jucariile traditional masculine, cum sunt cuburile sau puzzle-urile, incurajeaza abilitatile vizuale si legate de evaluarea spatiului, in timp ce jucariile prin traditie feminine, incurajeaza abilitatile de comunicare si pe cele sociale.

Atunci cand copiii se joaca cu doar unele dintre ele, ei rateaza o multime de alte experiente utile, isi limiteaza propria arie de interes si deschiderea catre viitor.

Dr. Zimmermann sustine ca “Aceste stereotipuri, atat de adanc imprimate, se leaga de o multime de lucruri, de la scopurile de baza ale educatiei, pana la performantele academice si sociale. De aceea, este cu atat mai important ca cei mici sa fie expusi la o gama cat mai variata de experiente.”

Odata ce copiii cresc, psihologii sustin ca ei devin mai flexibili la ceea ce vor sau pot sa faca fetele; la 7 ani, ei sunt cu siguranta mai flexibili decat la 4 – 5 ani. In tot acest timp, mesajele pe care le primesc de la mediul in care cresc sunt importante, ca si ocazia de a se juca cu jucarii si cu alti copii, intr-un mod cat mai liber si mai neingradit.

“Jocurile la care participa si baietii, si fete, sunt foarte importante, pentru ca le permit copiilor sa comunice si sa observe similitudinile comportamentale.

Copiii isi vor depasi astfel anxietatile legate de joaca cu sexul opus, cand vor observa ca exista multe asemanari intre ei, din punct de vedere al pasiunilor, intereselor sau dorintelor.”

Teoria dezvoltarii identitatii de gen si jucariile

Conform teoriei lui Lawrence Kohlberg, in jurul varstei de 2-3 ani, copiii incep sa realizeze daca sunt fete sau baieti; urmatorul pas este sa ii incadreze pe adultii din jurul lor ca fiind barbati sau femei, si apoi sa isi creeze propriile reguli si categorii comportamentale, pe care sa le asocieze fiecarei identitati.

Din pacate – sau din fericire – experientele pe care le traiesc copiii sunt diferite. Imaginile pe care le vad copiii le pot adanci stereotipurile si le pot limita orizonturile, sau pot deschide noi drumuri si posibilitati si ii pot convinge pe copii ca intotdeauna exista mai multe optiuni.

Copiii sunt intr-o cautare a ceea ce inseamna identitatea lor sexuala, iar jucariile ar trebui sa le largeasca orizontul, nu sa il limiteze.

Pana la urma, multi parinti povestesc despre fiica lor care iubea trenuletele, sau despre baiatul indragostit de caruciorul de papusi al surorii sale; parintii nu trebuie sa eradicheze complet stereotipurile, sau sau cultive opusul lor, ci sa ofere libertatea necesara explorarii. Exista printese care iubesc broscoii, dupa cum exista si ninja indragostit de briose.

Care sunt efectele stereotipurilor legate de jucarii?

Multi parinti sau educatori sustin ca aceste stereotipuri exista de cand lumea si ca nu au facut rau nimanui, insa lucrurile nu stau chiar asa.

In primul rand, chiar daca si acum 100 de ani fetele se jucau cu landouri pentru papusi, iar baietii cu masinute, ele erau macar disponibile in culori neutre, spre deosebire de ziua de azi.

In plus, daca pornim de la ideea ca societatea de azi oglindeste felul in care am fost crescuti de catre parintii nostri, trebuie sa remarcam ca in intervalul de varsta 30 – 50 de ani, nu exista prea multi barbati dispusi sa se ocupe de sarcini casnice cot la cot cu sotiile lor. Prin urmare, poate ca aceste stereotipuri nu au fost atat de benefice sau de inofensive cum se crede.

Unii psihologi sustin ca stereotipurile legate de sex incetinesc evolutia societatii, pentru ca creeaza o imagine falsa despre cine ar trebui sa se ocupe de treburi casnice, cine are voie sa iubeasca si sa isi exprime sentimentele.

Ele sunt la baza masculinitatii toxice cu care se confrunta atat de multi barbati, dar reprezinta si cauza pentru care atatea femei isi limiteaza atat de drastic optiunile legate de cariera, sustinand ca o anumita profesie “nu este pentru ele”.

Presiunea exercitata asupra copiilor, ca baietii sa fie “puternici”, sa “nu planga ca sunt baieti mari”, iar fetele sa fie “delicate”, “elegante” sau “feminine”, este la baza multor depresii si anxietati dezvoltate mai tarziu.

Renuntarea la stereotipuri este primul si cel mai important pas in eliminarea cauzelor inegalitatii intre sexe, generatoare la randul lor de misoginism si violenta.

De altfel, in anul 2016, autorii campaniei Let Toys Be Toys au fost premiati pentru activitatea lor stiintifica orientata in acest domeniu, observandu-se la nivel mondial o tendinta descrisa astfel: “Se pare ca multi dintre producatorii din aceasta industrie au inceput sa inteleaga nivelul de disconfort pe care il au cumparatorii atunci cand campaniile de marketing se limiteaza la aceste stereotipuri legate de baieti si fete”.

Care sunt jucariile preferate de copilul tau? In ce masura ai fost tu, ca parinte, influentat de aceste stereotipuri? Fiica ta se joaca cu masinute? Baiatul tau a apreciat vreodata jocul cu o bucatarie de jucarie?