Cum ii afecteaza stresul pe bebelusi si cum il poti preveni
De multe ori, suntem tentati sa ne gandim ca stresul este un factor nociv exclusiv pentru adulti, pentru ca doar noi il percepem ca atare si i-am dat o denumire. Nou-nascutul pe care il stim in siguranta in patutul lui habar nu are ce inseamna cuvantul stres, si nu da doi bani pe asta, dar totusi plange insistent ori de cate ori isi da seama ca nu e nici un adult langa el.
Afla de ce stresul ii afecteaza in egala masura si pe cei mai mici omuleti, care sunt efectele pe care de declanseaza si cum le poti preveni.
Acum avem si grup pe Facebook:
Ce anume ii streseaza pe bebelusi?
Avem tendinta de a ne gandi ca bebelusii nu pricep prea multe si nu au aceleasi griji ca adultii, ceea ce este destul de adevarat. Pe de alta parte, insa, cei mici au instincte mult mai dezvoltate si mai puternice, care sunt menite sa ii ajute sa supravietuiasca si pe care nu au avut inca timp sa le “asurzeasca” pentru a le ignora, asa cum facem de multe ori noi, cei mari.
Inca din primele minute de viata, bebelusii fac eforturi mari pentru a se adapta la mediul de viata extrauterin. Creierul lor creste si se dezvolta surprinzator de rapid, avand in vedere ca sunt expusi, deodata, la o multitudine de stimuli; aparatul endocrin este in plin proces de ajustare, caci sursa materna a disparut, ceea ce poate face reglarea emotionala – si asa deficitara, la aceasta varsta, si avand inainte destui ani pentru a se maturiza – si mai dificila.
Factorii declansatori de stres la bebelusi sunt primari, si totodata greu de evitat. Senzatia de foame, sau simplul fapt ca sunt singuri, pot declasa o reactie foarte puternica. Pana si oboseala declansata de suprastimulare este un factor stresor, iar suprastimularea este extrem de dificil de evitat, atat de catre bebelus, cat si de catre parinti, avand in vedere ca totul este nou, si pana si senzatia unei pale de vant pe piele este interesanta.
Contrar opiniei generale, un bebelus caruia ii este frica sau foame, nu plange intruna. Plansul este, mai degraba, un raspuns primar; odata ce nu i se raspunde prompt, bebelusul ajunge sa renunte sa mai strige dupa ajutor, pentru a-si conserva energia, acesta fiind cel mai bun – si singurul! – lucru pe care il poate face el insusi pentru propria supravietuire. Intre timp, insa, in ciuda tacerii lui, corpul sau micut continua sa produca hormoni de stres.
Pe de alta parte, ca parinte, trebuie sa stii ca plansul nu este neaparat un indicator de stres. Atunci cand bebelusul plange in bratele adultului care il are in grija, cand plange in asteptarea sanului sau pentru ca l-ai asezat in patut ca sa ii poti pregati hainele, el comunica in singurul mod pe care il stie deocamdata.
Atunci cand au nevoie de ceva, se agita, scancesc, si in cele din urma ajung sa planga, ca sa iti spuna ca au nevoie de ceva. Este ca in cazul adultilor: nu esti stresat cand porti o discutie cu partenerul tau, dar daca el te ignora permanent, probabil ca nivelul de stres va creste semnificativ.
Ca sa intelegi mai bine de ce e viata atat de grea pentru cei mici, imagineaza-ti ca…:
…esti incapabil sa comunici. Parintii considera ca plansul bebelusului este extrem de stresant pentru ei, si ca cei mici fac asta “degeaba” sau pentru ca sunt “razgaiati”, de vreme ce sunt curati, schimbati si satui. Dar acest plans nu are neaparat legatura cu tine; este pur si simplu singurul mod in care micutul poate sa comunice deocamdata.
E ca si cum, te-ai afla intr-o tara necunoscuta, cu obiceiuri noi si ciudate, si ai ramane vesnic neinteles de toti cei din jurul tau. Poate ca eticheta tricoului e incomoda, poate ca iti este putin sete, ca esti obosit sau ca muzica te enerveaza – si totusi nu poti sa comunici nimic din toate aceste senzatii.
…esti obosit, dar nu reusesti sa adormi. Aici chiar nu e greu sa iti inchipui cum e, ca sigur ai trecut si tu prin asta cel putin o data in decursul vietii tale. Bebelusul tau nu stie sa iti spuna ca instinctul sau primar ii cere sa fie aproape de adultul care il poate ajuta sa supravietuiasca, iar incercarile tale de a-l culca in patut il sperie.
Nu stie sa iti spuna, mai tarziu, ca un dinte care nici nu se vede inca, ii creste in profunzimea gingiei si il doare. Si nu stie sa explice nici ca umbrele din noapte pot fi infricosatoare, desi nici el nu stie prea bine de ce.
…nu poti controla nimic in viata ta. Chiar daca suntem si noi supusi regulilor sociale, ca adulti, macar putem sa ne satisfacem nevoile primare pentru supravietuire atunci cand le percepem.
Mancam cand ne e foame, nu mai devreme si nu mai tarziu; folosim toaleta si ne spalam atunci cand dorim; ar fi un veritabil lux pentru bebelus sa poata face asta. Din contra, in cazul lui, mama sau tatal stiu mai bine cand ii e foame si cand ii e sete, cand trebuie sa se odihneasca sau cand scutecul este suficient de plin.
Cu acest simplu exercitiu de imaginatie, probabil ca intelegi mai bine de ce viata este atat de grea nu numai pentru tine – stim, libertatea ta a fost anulata, ca si somnul de noapte – ci si pentru micut.
Care sunt efectele stresului asupra bebelusului?
In cazul adultilor, stresul a fost incriminat ca cel mai mare ucigas al secolului in care traim. Cercetarile efectuate au ajuns la concluzia ca el este cel care declanseaza si agraveaza simptomelor tuturor afectiunilor pe care le asociem, in mod normal, cu un nivel crescut de mortalitate.
In cazul bebelusilor, studiile au demonstrat ca stresul are efecte similare cu cele asupra adultilor. In cazul lor, el interfereaza cu dezvoltarea normala a creierului, cu viteza de crestere, iar pe termen lung are un impact puternic asupra modului in care vor reusi acestia sa isi regleze emotiile.
Markerul stresului prelungit este un hormon denumit cortizol. Cresterea, pe termen lung, a concentratiei acestuia, determina o incetinire a cresterii osoase si are un impact puternic si asupra dezvoltarii substantei nervoase. Trebuie, insa, sa retii, ca acestea sunt efectele stresului PRELUNGIT.
Faptul ca bebelusul nu este pregatit la prima foiala nu are nici o semnificatie, dupa cum nici un drum cu masina pana la supermarket, in timpul caruia copilul e agitat pentru ca nu are chef sa stea in scaunul de masina, nu il vor afecta.
Cum poate fi prevenit stresul la bebelusi?
Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru copilul tau, este sa cultivi o relatie stransa de atasament cu acesta. Exista studii care demonstreaza ca, in Statele Unite, pana la 40% dintre bebelusi sunt privati de o legatura securizanta cu adultii care ii au in grija. Desi fiecare copil are propriul temperament si nevoi particulare, deci si o insistenta aparte de a solicita alinarea lor, exista cateva lucruri simple, care conteaza si “fac diferenta” pentru bebelusi, la aceasta varsta.
Atingerile fizice sunt extrem de importante. Un bebelus tinut in brate sau purtat cat mai mult, se va dezvolta mai bine si mai repede decat unul lasat in patut, desi nevoile lor de hrana si odihna sunt in aceeasi masura satisfacute prompt.
Alaptarea – la san sau cu biberonul – trebuie realizata cu atentie, tandrete si rabdare. E adevarat, copilul se va satura si daca suge din biberonul sprijinit de o paturica, insa rezultatul final nu este acelasi.
Raspunsul prompt la plansete, agitatie, diferite indicii pe care le ofera bebelusul in incercarile sale de comunicare, il vor face sa se simta ascultat, si ca dorintele sale conteaza.
Crearea unui mediu sigur si securizant pentru somn este foarte important, de asemenea. Practicarea co-sleepingului in siguranta este sfatul pe care il ofera cei mai multi dintre specialistii in pediatrie moderna. Pentru somnul de peste zi, si pentru bebelusii care au o nevoie aparte de apropiere de adult, sistemele de purtare reprezinta cea mai convenabila solutie.
Este esential sa acorzi o atentie sporita ca sa previi episoadele de suprastimulare si sa il retragi pe micut dintr-un mediu care ii depaseste toleranta, la timp, inainte de a se declansa veritabile crize de plans. Tot la acest capitol, este recomandat si ca adultul care il are in grija pe copil sa fie in mod deosebit atent la propria sa stare psihica, determinanta pentru gradul de agitatie pe care il manifesta bebelusul.
De ce este atat de important sa reglezi nivelul de stres pe care il experimenteaza bebelusul?
Realitatea demonstrata stiintific este ca experientele pe care bebelusul le traieste in primul sau an de viata, sunt determinante pentru dezvoltarea sa psihica, cognitiva si emotionala ulterioara. Faptul ca alegi sa raspunzi prompt nevoilor sale imediat ce acesta si le exprima, il face sa se simta bine-venit in lumea mare in care a intrat, si sa simta ca poate realiza orice, caci universul ii este aliat.
In plus, un bebelus caruia i se raspunde prompt, deprinde mai repede mecanismele de auto-reglare, decat unul care este lasat sa planga pana “se linisteste singur” – caci am explicat deja, aceasta este o falsa auto-linistire: mai degraba un mecanism de supravietuire, in paralel cu mentinerea unei secretii crescute de hormoni de stres.
Ti s-a spus, poate, ca nu faci decat sa rasfeti bebelusul, daca raspunzi prompt nevoilor sale? Ei bine, acesta este doar un mit. Poate ca te temi ca bebelusul nu va deveni niciodata independent, daca tu esti permanent acolo langa el? Si aceasta este doar o poveste, poate una chiar periculoasa. Asculta-ti instinctul – acesta te va invata cel mai bine daca este sau nu cazul sa ii raspunzi pruncului tau atunci cand incearca sa comunice cu tine.
Cum au fost pentru tine primele luni de viata ale bebelusului tau? Cat de solicitante ti s-au parut? A fost mai usor dupa ce ai acceptat ca pur si simplu, aceasta este nevoia sa fiziologica, instinctiva, de a fi mereu langa un adult care sa ii ofere o senzatie de siguranta? Mai tarziu, ai apelat la diverse jucarii educative pentru a combate stresul?
Acum avem si grup pe Facebook: