Ce ii retine pe tatici de la a se implica mai mult
Desi societatea de azi inregistreaza un fel de “maxim istoric” daca discutam despre implicarea tatilor in ingrijirea si educarea copiilor, inca asistam la o lume in care se presupune, din inertie si traditionalism, ca mamele sunt cele care ar trebui sa aiba prioritate in ceea ce priveste deciziile legate de cei mici. Inca asistam la cum barbatii se retrag din fata indiscutabilei “autoritati feminine”, careia ii este acordata prioritate si completa responsabilitate, mai ales asupra bebelusului si a copilului de varsta mica, iar motivele pentru care se intampla asta sunt destul de variate si de multe ori obiective.
Ce se pierde din vedere este faptul ca, spre deosebire de ceea ce se intampla in generatiile anterioare, in prezent taticii isi doresc sa se implice mai mult in familia pe care au construit-o, si nu intotdeauna un serviciu solicitant sau niste prieteni gata sa faca glume pe seama sa sunt motivele care il retin. Pur si simplu, pentru ca nu au avut un exemplu in copilarie, ei nu stiu a interactioneze cu copiii lor, mai ales in primii ani de viata. Studiile efectuate de catre psihologi si sociologi au demonstrat ca exista cateva “temeri universale” pe care le impartaseste un numar mare de tatici din intreaga lume. Din fericire, aceleasi echipe de specialisti ofera si raspunsuri si solutii la aceste intrebari nerostite.
“Nu stiu cum sa interactionez cu bebelusul, ce sa spun sau ce sa fac?”
Aceasta teama este generata de faptul ca bebelusii nu vorbesc, deci nu isi pot exprima nevoile in mod clar, iar tatii se simt stresati cand incearca sa descopere care e mesajul pe care incearca acestia sa il transmita. Mai rau decat atat, mami pare sa stie mereu despre ce e vorba, iar cand nu stie, isi permite sa “ghiceasca” oferind sanul, care pare sa aline in mod miraculos orice tristete, solutie care nu e deloc la indemana taticilor.
Adevarul este ca exista copii alaptati, cu mame care lucreaza full-time, si ca daca este nevoie, tatal poate avea la indemana toate mijloacele pentru a suplini prezenta partenerei sale. Si la fel e adevarat este ca nici bebelusul nu intelege prea multe din ceea ce ii spui, dar ii e de mare ajutor sa auda o voce familiara, linistitoare; in primele luni de viata si, uneori, si mai tarziu, tonul vocii este cel care ii calmeaza, mai degraba decat mesajul transmis. Nu e nevoie sa ii spui nimic special; ii poti povesti, de exemplu, exact ceea ce faci atunci cand speli vasele sau cand mesteresti la un proiect in timp ce el e langa tine; iar daca e agitat, luatul in brate, schimbatul scutecului, leganatul sau cantatul pot fi raspunsuri la fel de bune. Nici mamele nu au un manual de instructiuni care sa le fi invatat ce inseamna plansetul bebelusului, dar dupa ce petrec suficient de mult timp atente la ei, incep sa intuiasca motivele nemultumirilor acestora; asta poti face si tu!
“Sunt, eu, un tata bun…?”
Ei bine, nu exista nici o reteta universala despre cum sa fii un tata bun. Totul se invata din mers si trebuie sa ai putina rabdare cu tine, in noul tau rol, de parinte. Incearca sa te concentrezi asupra tuturor lucrurilor frumoase pe care le faceti impreuna si asupra momentelor de distractie; aminteste-ti de toate acele ocazii in care te-ai descurcat de minune sa iti ingrijesti copilul. Nu uita ca nu are nici un rost sa te compari cu alti parinti, sau cu partenera ta; fiecare are stilul sau particular, si aceasta expunere la experiente diferite este unul dintre cele mai importante lucruri pentru cresterea si educatia copilului tau. Atata timp cat te implici cu dragoste si rabdare, micutul tau nu are decat de castigat.
“Petrec prea putin timp cu copilul meu”
Realitatea este ca modul in care functioneaza societatea noastra in prezent, le ofera parintilor – mai ales taticilor – prea putin timp pe care sa il petreaca impreuna cu copiii lor, daca e sa il cuantificam in numar de ore pe zi sau pe saptamana. Aparent paradoxal, psihologii demonstreaza ca mai important decat numarul de ore este, insa, calitatea timpului petrecut cu copiii nostri.
Ei nu beneficiaza neaparat de pe urma prezentei parintilor, atata timp cat acestia se dedica unor alte activitati si nu lor; sa asculti o relatare de la gradinita, cu o ureche la stiri si cu cealalta la ce iti spune sotul, de pilda, este perceput foarte clar de catre copil ca o lipsa de atentie din partea ta, ceea ce il va determina sa renunte sa iti mai povesteasca ceva.
Daca ai timp o ora intre momentul in care ai venit de la munca si ora sa de culcare, asigura-te ca i-o dedici in intregime; va fi mai valoroasa decat o zi intreaga in care veti exista unul langa celalalt, fiecare insa cu preocuparile sale. Ca si in alte aspecte ale vietii, conteaza mai mult calitatea, decat cantitatea.
Daca esti destul de des indisponibil, daca de pilda lucrezi in ture si ai saptamani in care programul tau e invers decat cel al copilului, sau daca faci delegatii frecvente, asigura-te ca te pui la curent cu ce mai e nou in viata micutului. Daca partenera iti povesteste despre cele mai importante evenimente de la gradinita sau din parc, sau mai tarziu, de la scoala, atunci cand ai in sfarsit timp pe care sa i-l dedici copilului, el nu va avea senzatia ca esti complet rupt de lumea lui, sau ca oricum nu ai habar cu ce se confrunta el.
Un alt mod in care poti avea grija de micut si de familie in general, este avand grija de tine. In unele cazuri, munca este atat de obositoare si de stresanta incat ajungi sa te suprasoliciti constant, ceea ce nu e deloc bine; daca te imbolnavesti, e putin probabil sa fii in stare sa fii un tata mai bun…
“Fac destule pentru copilul meu?”
E “pacatul” oricarui parinte sa se gandeasca ce ar putea sa mai faca, in plus, pentru copilul sau. Cum ar putea sa aiba cu el o relatie si mai buna, si mai deschisa; ce ar trebui sa ii mai dea/faca, pentru a-i maximiza sansele de reusita in viata; ce sa ii spuna, cum sa reactioneze in diverse ipostaze, cum sa ii ofere totul? Uneori, nevoile copilului par sa nu se termine niciodata, iar eforturile parintelui sa fie nu zadarnice, dar niciodata suficiente.
Poarta o discutie sincera cu tine insuti si cu partenera ta si vedeti care este stilul de parentaj cel mai potrivit voua. Unii parinti prefera sa se bazeze pe ajutorul tehnologiei sau a metodelor complicate de invatare, in timp ce altii prefera o alternativa minimalista in care copilul sa observe si sa invete. Unii parinti umplu casa de jucarii, in timp ce altii se bazeaza pe cateva produse de calitate deosebita, care pot fi folosite in multe jocuri, in functie de imaginatie. Este in regula, indiferent care metoda ti se pare mai buna, cat timp abordarea voastra, ca si cuplu, este una consecventa.
Odata ce copilul vostru nu mai sta numai cu voi, comunica deschis cu personalul de ingrijire, ca sa afli mai multe despre cum se comporta micutul in diverse ipostaze. Daca exista vreo problema, sau daca esti tu ingrijorat de ceva, mergi pe principiul “better safe than sorry” – mai bine exagerezi acum, decat sa iti para rau mai tarziu – si consulta personal specializat pentru o evaluare mai obiectiva si sfaturi practice utile. Sa ii oferi copilului tau “totul” inseamna sa ii oferi, in primul rand, sprijin neconditionat, ajutor, atentie si sinceritate.
“Relatia cu partenera s-a schimbat mult; e bine sau rau?”
Orice familie in care se naste un copil se schimba; relatia ta cu partenera nu are cum sa mai fie ca inainte, pentru simplul fapt ca acum amandoi aveti o responsabilitate comuna: omuletul care depinde de voi. Noile solicitari v-au schimbat si pe voi, ca persoane, asadar e putin probabil sa mai regasiti vreodata exact aceeasi relatie de cuplu pe care o aveati cand erati numai voi doi.
Totusi, acesta nu este neaparat un lucru rau, caci atat voi, cat si legatura voastra a crescut, a dobandit o structura mai solida, a trecut un asa-zis “examen de maturitate” in care v-ati redescoperit unul pe celalalt, altfel decat va stiati pana atunci. Cu dragoste, respect si comunicare, relatia voastra nu poate decat sa mearga spre bine, ceea ce e esential pentru ca micutul vostru sa creasca intr-o atmosfera care ii va crea asteptari corecte de la relatiile sale viitoare, de adult.
“Ma simt singur in lumea asta a tatilor; mai sunt barbati care se ocupa atat de mult de copiii lor?”
Din fericire, da, sunt din ce in ce mai multi. Nu trebuie decat sa ai rabdare si sa observi. Vei vedea tatici la locurile de joaca, insotiti de baietei zgubilitici sau fetite imbracate ca niste mici printese. Intra in vorba cu ei, caci si ei sunt la fel de doritori sa comunice cu cineva din propriul “trib”, care le intelege perfect framantarile.
Nu e nevoie sa va apucati sa va faceti confesiuni, e suficient sa ai cu cine sa comentezi cel mai recent meci de fotbal sau ultimele stiri politice. Odata ce va cunoasteti mai bine, puteti organiza adevarate intruniri de joaca, ce, vei vedea, iti vor usura mult de tot viata, mai ales in sezonul rece, cand socializarea micutilor lasa de dorit, iar statul mult in casa te face sa te urci pe pereti.
Patrunderea barbatilor in lumea cresterii copiilor, inca din prima lor zi de viata, este un beneficiu enorm, atat pentru cei mici, cat si pentru ei, adultii. Vei invata in fiecare zi ceva nou si vei avea nenumarate satisfactii asistand la fiecare mica reusita a bebelusului si, mai tarziu, copilului. Iar legatura care se va forma intre voi va fi una cu adevarat deosebita, caci poate unul dintre cele mai importante castiguri este ca vei avea, peste ani, si nepoti crescuti cu dragoste si implicare de tatal lor, care te-a avut pe tine ca exemplu!
Loading...
