De ce este recomandata si care sunt contraargumentele legate de administrarea preventiva?
Administrarea de suplimente de orice fel, la bebelusii nascuti sanatosi, este un subiect intens dezbatut in comunitatile de mame. Probabil ca unele dintre cele mai aprinse discutii le ridica administrarea suplimentului de vitamina D3, care este recomandata pentru toti nou-nascutii si copiii in varsta de pana la 2 ani, in fiecare zi.
Pentru ca este un subiect atat de controversat, ne-am gandit ca ar fi bine sa oferim cateva informatii practice in legatura cu ce este vitamina D, care este rolul sau in organism, ce se intampla in cazul administrarii sale in exces si motivele pentru care pediatria moderna o recomanda ca supliment zilnic in cazul copiilor.
Ce este vitamina D?
Vitamina D este o vitamina liposolubila care, spre deosebire de alte vitamine, este disponibila doar in cantitati extrem de mici in alimente. Cea mai importanta cantitate de vitamina D este sintetizata de insusi organismul uman, atunci cand razele ultraviolete emise de soare intra in contact cu pielea, dar cum stilul nostru de viata modern ne tine mai mult la interior, rare sunt persoanele care beneficiaza de un nivel adecvat de vitamina D in corp.
Care sunt rolurile vitaminei D in organism?
Vitamina D este cea care mediaza absorbtia calciului de la nivelul intestinului, contribuind la mentinerea unui nivel adecvat de calciu si fosfor seric, ceea ce este esential pentru o structura osoasa sanatoasa. In absenta vitamine D, cresterea osoasa nu se realizeaza corespunzator, iar oasele devin fragile, friabile si se deformeaza. Un aport suficient de vitamina D previne rahitismul in randul copiilor.
Dar acestea nu sunt singurele functii pe care le are vitamina D. Ea regleaza cresterea celulara, functiile neuromusculara si imuna si reduce nivelul de inflamatie din organism. In plus, activitatea a numeroase gene este reglata de vitamina D, astfel ca lipsa vitamine D, atat de frecvent intalnita in randul populatiei, are efecte negative si asupra adultilor, nu doar a copiilor.
Iata cat de importanta este vitamina D – MiculRinocer.ro
Care este necesarul zilnic de vitamina D?
Necesarul zilnic de colecalciferol variaza in functie de varsta individului. Pana la varsta de un an, se considera ca bebelusii au un necesar de 400 UI; dupa un an, el creste la 600 UI, valoare care ramane constanta pana dupa varsta de 70 de ani.
Care sunt sursele naturale de vitamina D?
Spre deosebire de alte vitamine, care se regasesc intr-o varietate relativ mare de tipuri de hrana si in cantitate suficienta, vitamina D in alimente este sarac reprezentata in ceea ce constituie ingredientele unei alimentatii echilibrate. Cantitati mici se gasesc in ficatul de vita, branza si galbenusul de ou, considerate alimente bogate in vitamina D. Exista si unele ciuperci care ofera un oarecare aport de vitamina D, iar in unele tari, acesta este imbogatit printr-o tehnica aparte de expunere a ciupercilor la raze ultraviolete in procesul de productie.
Laptele matern este cel mai bun aliment pentru bebelusul tau, insa el este o sursa saraca in vitamina D, continand intre 4 si 40 UI/litru, ceea ce reprezinta extrem de putin. De aceea se recomanda suplimentarea zilnica in cazul bebelusilor alaptati.
Unele cereale pentru copii sunt fortifiate cu vitamina D, insa este dificil de cuantificat care e cantitatea pe care o primeste de fapt copilul. De asemenea, in Statele Unite si in Canada unele (sau toate) variante de lapte sunt imbogatite cu vitamina D. O lingurita de ulei de ficat de cod contine 1360 UI, 100 g de somon gatit ofera aproximativ 450 UI, 100 g ton in suc propriu iti ofera 154 UI, 100 g ficat de vita gatit echivaleaza cu 42 UI, un ou mare are 41 UI, iar branza obisnuita are cam 6 UI.
Expunerea la soare ramane principala sursa de vitamina D in cazul oamenilor. Radiatiile ultraviolete de tip B cu lungimea de unda de 290 – 320 nm penetreaza prin pielea expusa direct la soare. Totusi, sinteza de vitamina D in straturile pielii variaza mult in functie de anotimp, momentul zilei, durata zilei, eventuala prezenta a norilor si a smogului, continutul de melanina al pielii si utilizarea cremelor de protectie solara.
De pilda, un cer complet acoperit reduce expunerea la UV cu 50%, in timp ce umbra cu 60%. Radiatiile UVB nu patrund prin sticla. Cremele cu factor de protectie SPF 8 reusesc, in teorie, sa blocheze complet radiatiile UVB, dar cum rareori ele sunt folosite conform indicatiilor producatorului, realitatea este ca pielea continua sa sintetizeze vitamina D si in aceste conditii.
Avand in vedere cat de multi factori influenteaza productia de vitamina D, este imposibil ca oamenii de stiinta sa ofere niste date concrete despre cata expunere la soare este necesara pentru ca fiecare individ sa isi auto-sintetizeze necesarul. Se presupune ca expunerea bratelor, picioarelor, fetei si spatelui la soare timp de 5 – 30 minute intre orele 10 – 15 de doua ori pe saptamana, fara crema de protectie, ar putea fi suficienta pentru acest scop.
Avand in vedere insa stilul de viata modern, acest lucru nu se intampla. Mai mult decat atat, expunerea la soare insasi este un motiv de ingrijorare si impune prudenta, in special la bebelusi, asadar nu te poti baza pe aceasta ca fiind o sursa constanta de vitamina D.
Administrarea suplimentelor de vitamina D
Pentru ca nu exista multe alimente care contin vitamina D, conform recomandarilor OMS, bebelusii alaptati trebuie sa primeasca zilnic cate 400 UI de vitamina D, pentru a se asigura necesarul pana la varsta de 2 ani; in cazul copiilor care primesc lapte praf fortifiat cu vitamina D, necesarul poate fi redus, insa medicul pediatru este cel mai in masura sa iti spuna exact cum sa procedezi, in functie de alimentatia copilului si de alte elemente observabile in decursul unei examinari clinice atente.
Care sunt riscurile asociate deficitului de vitamina D?
In cazul bebelusilor si copiilor, principalul risc asociat unui aport insuficient de vitamina D este reprezentat de rahitism si osteomalacie. Tesutul osos nu se mineralizeaza corect, ceea ce face ca oasele sa fie mai moi decat normal si sa fie susceptibile a se deforma. Uneori, aportul insuficient de vitamina D poate determina dureri musculare si osoase, insa aceste simptome pot fi relativ subtile intr-o prima faza.
Lipsa de vitamina D3 are simptome foarte subtile pentru ochiul neantrenat, la copii principalul indicator fiind semnele de rahitism, dar ideal ar fi ca suplimentarea sa fie realizata inainte ca acestea sa apuce sa apara. Carenta de vitamina D are efect asupra sintezelor hormonale si asupra competentei sistemului imunitar.
Este recomandabil ca tratamentul carentei de vitamina D sa se realizeze numai dupa o dozare de vitamina D care sa permita stabilirea dozei recomadate, administrarea de vitamina D3 avand contraindicatii in unle situatii.
Care sunt riscurile supradozarii vitaminei D?
Sursele alimentare de vitamina D sunt, dupa cum am vazut, rare si destul de sarace. Supradozarea vitaminei D prin expunere la soare este, practic, imposibila, pentru ca temperatura crescuta la suprafata pielii determina denaturarea precursorilor acestei vitamine. Prin urmare, riscul cel mai mare este reprezentat de administrarea haotica a suplimentelor; de aceea, insistam sa precizam ca este esential sa te consulti cu un medic pediatru inainte de a-i administra copilului orice tip de medicament.
Doza maxima zilnica tolerabila este de 1000 UI pana la varsta de 6 luni si de 1500 UI pana la un an; intre 1 si 3 ani ea creste la 2500 UI, prin urmare este destul de dificil sa o supradozezi, cat timp respecti recomandarile medicilor. Totusi, toxicitatea vitaminei D se limiteaza la simptome nespecifice, cum sunt lipsa poftei de mancare, pierderea in greutate sau aritmii cardiace.
Exista bebelusi in mod deosebit expusi riscului de a suferi de deficit de vitamina D?
In primul rand, trebuie sa stii un lucru: cantitatea de vitamina D pe care o contine laptele matern depinde in mare masura de cantitatea de vitamina D disponibila in organismul mamei. De cele mai multe ori, aportul natural de care beneficiaza bebelusul este insuficient, mai ales ca expunerea la soare este contraindicata la varste fragede.
Totusi, exista cateva categorii de copii care sunt mai expusi decat altele: cei care sunt alaptati exclusiv (laptele praf contine o doza prestabilita de vitamina D), cei care provin din mame care, ele insele, sufera de deficit de vitamina D, cei care au pielea mai inchisa la culoare si cei care traiesc in zone nordice.
Precautii suplimentare
In cazul in care administrezi bebelusului vitamina D sub forma lichida, specialistii insista sa acorzi o atentie suplimentara riscului de supradozare. Recomandarea standard este ca picatura sa fie administrata direct in gurita, pentru a evita pierderile pe lingurita, sau in biberonul din care copilul nu consuma integral laptele si asa mai departe.
Totusi, in aceasta situatie, este bine sa verifici mereu cum functioneaza picuratorul flaconului, ca sa nu te trezesti ca ai administrat in viteza 7-8 picaturi, in locul uneia singure.
De ce unii parinti aleg sa nu administreze suplimente?
Unii dintre parinti aleg sa nu le administreze bebelusilor lor nici un fel de suplimente, deci nici vitamina D. Ei sustin, in primul rand, ca omenirea s-a dezvoltat atatea mii de ani, fara ca bebelusii sa primeasca picaturi, deci lucrurile ar trebui lasate sa decurga firesc in continuare. Realitatea este ca ei au, intrucatva, dreptate: in trecut, nu se stiau atatea lucruri despre vitamina D sau despre rahitism.
Totusi, este important sa facem doua precizari: prima este aceea ca in prezent, oamenii petrec majoritatea covarsitoare a timpului la interior, spre deosebire de cum decurgeau lucrurile acum cateva sute de ani. A doua precizare care merita luata in considerare, este ca primele diagnostice de rahitism au fost puse la inceputul secolului al XIX-lea, tot atunci descoperindu-se ca simptomele sunt reversibile in cazul administrarii regulate de ulei de cod, bogat in vitamina D. Prin urmare, daca e sa luam in calcul argumente de ordin istoric, nici rahitismul, nici vitamina D nu sunt “inventii” noi.
Un alt lucru adus in discutie de catre parintii reticenti la acest gen de suplimente, este ca ele ar trebui administrate doar conform rezultatelor analizelor. Nu putem sa contrazicem aceasta afirmatie, care este pe deplin corecta, dar trebuie sa facem cateva precizari, din nou. Pentru inceput, dorim sa iti amintim ca viteza de crestere la varste mici este extrem de mare, prin urmare este foarte important, pentru o buna dezvoltare osoasa, ca bebelusul sa nu fie expus unui asemenea deficit pe perioade indelungate de timp.
Avand in vedere ca, statistic vorbind, marea majoritate a copiilor este expusa riscului de a dezvolta rahitism, si ca nici un parinte nu este dornic sa isi intepe bebelusul lunar sau la doua luni pentru asemenea determinari de 25 OH vitamina D, politica de sanatate a demonstrat ca este mult mai practic ca administrarea sa se faca preventiv, intr-o doza relativ mica (doza acopera necesarul zilnic, insa tine cont de faptul ca nu se absoarbe in totalitate), decat ca micutul sa fie privat de aceasta resursa atat de importanta pentru dezvoltarea sa fizica, motorie si cognitiva.
Exista mame care sustin ca laptele matern reprezinta alimentul perfect si complet pentru bebelus, si ca, decat sa ii ofere copilului un supliment, la aceasta varsta foarte frageda, prefera sa isi suplimenteze propriul aport de vitamina D. Exista, insa, un studiu care arata ca inca nu avem date concludente legate de eficienta acestei metode, nici macar atunci cand suplimentul este reprezentat de vitamina D naturala sau vitamina D uleioasa, foarte bine absorbabile.
Tu ce recomandari ai primit de la medic privind administrarea de vitamina D la micutul tau? Ai respectat recomandarile acestuia? Care au fost argumentele care te-au convins?
