Tot ce trebuie sa stii despre rolul si importanta administrarii imediat dupa nastere
Protocoalele medicale din numeroase tari prevad ca, imediat dupa nastere, bebelusului sa ii fie administrata o injectie cu vitamina K. Aceasta practica este veche de mai mult de 50 de ani si e menita sa previna riscul de hemoragie a nou-nascutului, un incident care poate surveni si in cazul bebelusilor sanatosi nascuti la termen.
Exista in prezent voci care le sfatuiesc pe mamici sa renunte la aceasta administrare, adesea confundata pe nedrept cu un vaccin.
Avand in vedere ca in aceasta situatie, mamica nu isi asuma responsabilitatea pentru o decizie in ceea ce o priveste, ci este vorba despre viata si binele bebelusului, credem ca e important ca ea sa fie bine informata inainte de a hotari.
Iata, deci, informatii utile despre rolul vitaminei K si motivul pentru care a fost administrarea ei inclusa in protocoalele medicale.
Ce este vitamina K?
Vitamina K e o vitamina liposolubila. Asta inseamna ca ea este absorbita la nivelul intestinului subtire, odata cu grasimile din alimentatie, si este depozitata in tesuturile adipoase.
In natura, exista doua tipuri de vitamina K. Prima, denumita vitamina K1 sau filochinona, se gaseste in plante, in special in cele cu frunze verzi. Cea de-a doua, vitamina K2 sau menachinona, este sintetizata de bacteriile care colonizeaza intestinul uman, provenite si intretinute de alimentele fermentate si de cele de origine animala.
Cantitatea de vitamina K circulanta este foarte mica; aportul alimentar este metabolizat si excretat repede: 20% din vitamina K ingerata se elimina prin urina, si pana la 50% prin secretia biliara si fecale. Aceasta metabolizare rapida explica de ce cantitatea de vitamina K din sange si tesuturi este atat de mica.
Nu exista foarte multe date precise despre cum foloseste organismul vitamina K produsa de flora intestinala, dar se pare ca ea acopera in mare necesarul organismului uman. Iar organismul poate, de asemenea, sa recicleze vitamina K, prin intermediul unui ciclu specific care permite ca o cantitate mica din aceasta substanta sa fie folosita iar si iar. Se explica, astfel, de ce nevoia de vitamina K a organismului este atat de mica.
Care sunt functiile vitaminei K in organism?
Vitamina K este implicata in sinteza, de catre ficat, a 4 dintre cei 13 factori implicati in coagularea sangelui. Corpul uman are nevoie de vitamina K pentru a activa o serie de proteine responsabile de coagulare.
Cantitatea de vitamina K necesara pentru acest proces este destul de mica, dar atunci cand ea nu e disponibila, aceasta activare a proteinelor intarzie, ceea ce determina prelungirea sangerarilor.
Atunci cand nivelul de vitamina K este atat de mic incat activarea mentionata nu se poate produce, corpul incepe sa sangereze spontan.
Concentratia de vitamina K la care se declanseaza aceste hemoragii spontane difera de la individ la individ si este dependenta de un numar destul de mare de factori.
Avand in vedere ca aportul de vitamina K nu se datoreaza exclusiv surselor alimentare, e dificil de spus care ar trebui sa fie doza zilnica recomandata.
Oricum, in cazul adultilor sanatosi, deficitul de vitamina K este extrem de rar si de improbabil; el poate sa apara in unele sindroame de malabsorbtie, sau la indivizi care iau o medicatie care intervine in metabolizarea vitaminei K.
Cateva dintre sursele alimentare pe care te poti baza, in vederea asigurarii unui aport adecvat, sunt: produsele fermentate din soia, kale, salata verde, busuiocul, patrunjelul, salata romana, varza, barza de Bruxelles, castraveti, broccoli, conopida, fructe uscate, in special prune, si uleiuri vegetale, mai ales cel de masline.
Nivelul de vitamina K la nou nascuti
Cantitatea de vitamina K cu care se nasc bebelusii reprezinta aproximativ 30-60% din cantitatea corespunzatoare adultilor. Acest fapt a fost tratat ca un deficit, pana in prezent.
Totusi, pediatria moderna recunoaste ca nu exista prea multe studii care sa incerce sa elucideze motivele pentru care concentratia de vitamina K din corpurile bebelusilor este atat de mica.
Datele de referinta, in aceasta privinta, sunt cele imprumutate de la adulti, desi se stie ca, cel putin pana la varsta de 3-6 luni, coagularea implica mecanisme diferite la bebelusi.
Probabil ca la prima vedere, aceasta diferenta nu pare semnificativa, dar daca ne uitam putin la mecanismele carora li se datoreaza aceasta concentratie redusa de vitamina K pe care o au nou-nascutii, ne putem gandi ca exista si motive obiective pentru care lucrurile stau asa si nu altfel.
De pilda, transferul de vitamina K1 prin placenta este redus, bebelusii nu se nasc cu o flora intestinala suficient de dezvoltata incat sa produca vitamina K2, iar laptele matern contine o cantitate mica de vitamina K, in comparatie cu laptele praf si chiar cu laptele altor specii de mamifere.
Avem motive, deci, a ne intrebam daca natura a facut o greseala imensa cand a proiectat lucrurile astfel, sau daca exista si alte motive pentru care cantitatea de vitamina K disponibila nou-nascutului este atat de mica.
Sufera nou-nascutii cu adevarat de deficit de vitamina K?
Multumita progreselor facute de medicina, in prezent se stie ca mecanismele implicate in procesul de coagulare la nou-nascuti sunt diferite de cele de la adulti.
Faptul ca toti bebelusii, din toata lumea, se nasc cu o concentratie redusa de vitamina K are, probabil, un motiv bine stabilit. Pentru a putea absorbi vitamina K, functiile colecistului si ale pancreasului trebuie sa fie complete, ceea ce nu se intampla inainte de varsta de 6 luni.
Este, de altfel, motivul pentru care cel mai bun aliment pentru bebelusi este laptele matern, iar diversificarea se incepe abia dupa aceasta varsta. Este, printre altele, si un mod de a asigura colonizarea intestinului cu bacterii benefice, care vor preluat partial si functia de a produce vitamina K.
Cantitatea de vitamina K din sangele din cordonul ombilical este inexistenta, prin urmare se poate afirma cu destula siguranta ca aportul placentar este nul. Si pana la urma, acest lucru este normal, daca ne amintim ca bebelusii beneficiaza de un sistem alternativ de control al sangerarilor si de reparare a organelor, multumita celulelor stem din sangele ombilical.
Asadar, vitamina K traverseaza sau nu placenta?
Exista studii care demonstreaza ca o cantitate mica de vitamina K trece, intr-adevar, prin bariera placentara. Este vorba despre un tip de vitamina K2, care beneficiaza de un sistem particular de transport, care se intensifica in ultimul trimestru de sarcina.
Pe de alta parte, cantitatea de vitamina K1 transferata este mult mai mica, si exista studii in curs de desfasurare, care urmaresc sa stabileasca daca nu cumva deficitul de vitamina K este unul fals, apreciat astfel pentru ca analizele au cautat sa identifice subtipul gresit de substanta.
Efectele administrarii de vitamina K asupra laptelui matern
Cercetarile facute in trecut, pe vremea cand se recomanda hranirea bebelusului dupa un orar strict, demonstrau ca aportul de vitamina K prin intermediul laptelui matern este absolut insuficient pentru bebelus.
Studiile mai recente, efectuate acum, cand se recomanda alaptarea la cerere, au demonstrat ca situatia nu este deloc la fel de ingrijoratoare cum se considera mai demult.
In anul 2001 a fost efectuat un studiu care a demonstrat ca administrarea unui supliment de vitamina K1 mamelor care alapteaza, a determinat cresterea concentratiei de substanta in laptele matern.
Poate mai important, insa, suplimentarea dietei mamei cu vitamina K1 are ca efect cresterea concentratiei unui subtip de vitamina, denumit K2 MK44.
MK-4 este cea care mentine structura substantei nervoase si reduce efectele stresului oxidativ si inflamatiei asupra creierului. Vitamina K2 este intens afectata de administrarea de anticoagulante si, de asemenea, de sanatatea florei intestinale.
Cercetarile efectuate au demonstrat nu numai ca bebelusul primeste vitamina K atat prin placenta, cat si prin laptele matern, ci si ca el primeste direct subtipul MK-4, atat de necesar pentru buna dezvoltare a creierului.
Exista vitamina K in colostru?
Colostrul este reprezentat de laptele pe care il secreta glanda mamara in primele 2-3 zile dupa nastere. Compozitia acestuia este una extrem de complexa si de speciala, caci el contine factori de crestere pentru flora intestinala, factori cu rol imunitar, si elemente care realizeaza o bariera intestinala impotriva bacteriilor nocive.
Dar colostrul contine si o cantitate mult mai mare de vitamina K decat laptele matern obisnuit. Bebelusii care stau impreuna cu mamele lor si sunt lasati sa suga cat de mult si cat de des doresc, primesc o cantitate net superioara de vitamina K.
Pana la urma, de ce se administreaza vitamina K la nastere?
Administrarea vitaminei K in prima ora dupa nastere este menita sa previna boala hemoragica a nou-nascutului. Acesta este un sindrom care consta in aparitia de hemoragii la bebelusi inainte de varsta de 12 saptamani. In functie de momentul de aparitie, exista mai multe tipuri de boala:
- Boala hemoragica precoce, care survine in primele 24 de viata; este o forma rara, care consta in sangerari in piele, creier sau abdomen;
- Boala hemoragica clasica, declansata in zilele 2-7 de viata; este cea mai frecventa forma, si se manifesta la nivelul aparatului digestiv, pielii, nasului, bontului ombilical sau la locul circumciziei;
- Boala hemoragica tardiva, declansata intre saptamanile 2 – 12; este o forma ceva mai putin frecventa, care consta in sangerare la nivelul tractului digestiv, pielii sau creierului.
Cat de frecvent apare boala hemoragica a nou-nascutului?
La bebelusii nascuti de mame care iau anumite medicamente, incidenta bolii hemoragice precoce variaza intre 6% si 12%; discutam despre copiii carora nu li se administreaza suplimentul de vitamina K.
In cazul formei clasice, un studiu statistic efectuat in anul 2003 estimeaza ca ea apare la 1.25 – 1.77%; un alt studiu mai recent indica o frecventa de aparitie intre 0% si 0.44%.
In cazul formei tradive, cifrele raportate sunt de 0.02% – 0.05%.
Exista factori de risc pentru aparitia acestui sindrom?
Boala hemoragica a nou-nascutului este un diagnostic rar, dar care poate afecta atat bebelusii nascuti prematur, cat si pe cei care s-au nascut la termen.
Exista unii factori care pot creste riscul de aparitie a acesteia, printre care se numara anumite tipuri de medicatie pentru mama (medicamente anticonvulsivante, anticoagulante sau unele antibiotice, cum sunt cefalosporinele), alaptarea insuficienta sau la program.
In cazul formei tardive de boala, 75% dintre bebelusii care o dezvolta sufera si de o alta maladie, uneori cu transmitere genetica: fibroza chistica, boala celiaca, hepatita, diaree cronica sau deficienta de A1-antitripsina.
Ce contine, efectiv, vitamina K administrata injectabil?
Exista mai multe branduri de vitamina K pe piata, deci continutul depinde de varianta administrata. Doza de substanta activa este de 1 – 2 mg, ceea ce reprezinta de 20.000 de ori concentratia de vitamina K din corpul nou-nascutului si de pana la 100 de ori doza zilnica recomandata pentru adult.
Unele branduri de vitamina K folosesc benzyl alcool, un conservant despre care exista suspiciuni ca ar avea un oarecare grad de toxicitate pentru nou nascut.
Variantele de vitamina K ce nu contin conservant au, in schimb, polisorbat 80; si in legatura cu acesta exista un studiu efectuat acum cateva zeci de ani, pe sobolani, care indica existenta unei legaturi intre substanta si infertilitate, in cazul administrarii prelungite. Efectele asupra nou-nascutului nu au fost aprofundate.
Propilen glicolul se mai poate regasi pe lista ingredientelor; in cazul unei administrari unice si in cantitate redusa, el nu are efecte negative asupra sanatatii bebelusului; in doze mari, administrate repetat, se pare ca poate declansa un anumit nivel de toxicitate.
Multi parinti sunt ingrijorati in legatura cu un potential continut de aluminiu al vitaminei administrate la nastere; nu este cazul, formele existente pe piata nu contin aluminiu.
Exista alternative la administrarea injectabila a vitaminei K?
Exista parinti care nu doresc sa isi priveze bebelusul de aceasta administrare profilactica a vitaminei K, menita sa protejeze impotriva unei potentiale hemoragii, dar nu vor sa isi supuna bebelusul abia venit pe lume unei intepaturi.
Vitamina K orala este la fel de eficienta ca si cea injectabila, cu conditia respectarii protocolului de administrare. Atunci cand medicul injecteaza intramuscular 1 mg, se formeaza practic un depozit cu eliberare lenta, care va furniza cantitatea necesara timp de mai multe saptamani la rand.
Daca alegi sa o administrezi oral, este nevoie de mai multe doze; protocolul nu este, in general, utilizat, deoarece putini parinti reusesc sa se tina de programul strict al administrarilor multiple.
In caz contrar, riscul de hemoragie spontana este crescut – de altfel, se pare ca studiile au demonstrat ca desi are o oarecare eficienta, administrarea orala nu poate fi nicicum comparabila cu cea injectabila.
Suplimentarea dietei mamei poate sa reprezinte o alta solutie de reducere a riscului de hemoragie. Pana la urma, acum 100 de ani toti bebelusii erau alaptati, pentru perioade indelungate; inainte de revolutia industriala, care ne-a adus mancarea la cutie, oamenii mancau alimente simple: legume, fructe, proteine animale, grasimi.
Alimentele erau proaspete sau conservate prin metode traditionale, fizice, fara adaugarea de substante chimice care sa le faca mai colorate, mai frumoase, mai rezistente in timp.
Abia la inceputul secolului 20 au inceput sa fie trasate reguli de ingrijire pentru gravide, protocoale medicale legate de nastere si asa mai departe. Schimbarile radicale in ceea ce priveste dieta pe care o consumam si felul in care alaptam au produs, probabil, si modificari in ceea ce priveste rata de transfer a vitaminei K intre mama si bebelus.
Prin ajustarea alimentatiei, poti contribui tu insuti la cresterea dozei de vitamina K pe care bebelusul o primeste in timpul sarcinii si prin intermediul laptelui matern.
Poti consuma, tu insati, cantitati mari de verdeturi, sa gatesti cu grasimi vegetale bogate in vitamina K, sa introduci in dieta ta cantitati mari de alimente fermentate, despre care se stie ca sunt foarte bogate in vitamina K, in comparatie cu altele.
Mai mult decat atat, acestea sunt extraordinar de bune pentru a mentine o flora intestinala sanatoasa, despre care stim, acum, ca e o importanta sursa de vitamina K2.
Alaptarea la cerere, permitandu-i bebelusului sa petreaca cat mai mult timp la un singur san in timpul unei mese, este minunata, pentru ca il ajuta sa ajunga si la laptele gras, consistent si mai bogat in vitamina K decat laptele de inceput.
Vitamina K injectabila cauzeaza cancer?
Exista un studiu publicat in anul 1990, care sustinea ca administrarea injectabila de vitamina K la nastere are potentialul de a dubla riscul pe care il are bebelusul, de a dezvolta cancer.
In primul rand, trebuie stabilit ca riscul pe care il are un nou-nascut de a dezvolta cancer este in mare masura o problema de genetica. Un copil sanatos are un risc infim de a dezvolta o asemenea boala, asadar dublarea acestuia nu reprezinta aproape nimic.
Exista doua studii recente, bine documentate si desfasurate in conditii clare si atent reglementate, datand din anii 2002 si 2003, care demonstreaza ca nu exista indicii clare cum ca ar exista vreo legatura intre administrarea vitaminei K la nou-nascut si riscul acestuia de a dezvolta leucemie.
Vitamina K poate cauza icter?
Aceasta ipoteza a fost lansata cu mai mult de 70 de ani in urma, cand dozele de vitamina K administrate nou-nascutilor nu erau reglementate strict.
In prezent, s-a demonstrat ca doar dozele foarte mari de vitamina K, cele care depasesc 25 – 30 mg, sunt capabile sa declanseze icterul. Dozele terapeutice, cuprinse intre 1 si 2 mg, nu prezinta nici un risc din acest punct de vedere.
Pot eu preveni aparitia bolii hemoragice a nou-nascutului la copilul meu?
Toate studiile efectuate pana in prezent demonstreaza ca cea mai sigura cale de a preveni aparitia acestui sindrom la nou nascut este prin administrarea vitaminei K injectiabile profilactic, la nastere. Administrarea orala nu este la fel de eficienta, din cate se vede.
Unii parinti, ingrijorati de ideea de a administra vitamina K nou-nascutului lor, prefera sa incerce sa suplimenteze dieta mamei, pentru a compensa lipsa injectiei din prima zi de viata.
O doza zilnica de 5 mg administrata mamei este capabila sa creasca concentratia de vitamina K din laptele matern, dar nu exista studii care sa demonstreze efectul acestei cresteri asupra bebelusului, sau modul in care aceasta crestere influenteaza sau nu riscul de aparitia a sindromului hemoragic.
Tu ce parere ai despre administrarea profilactica a vitaminei K injectiabile, la nastere? Ai acceptat-o pentru bebelusul tau? Daca ai refuzat-o, ce anume te-a facut sa iti asumi acest potential risc? Ce surse de documentare ti-ai ales in aceasta privinta?
