Dezavantajele medicalizarii excesive a nasterilor vaginale
Pentru a nu le crea cititorilor nostri o impresie gresita, vom incepe prin a spune ca, desi in prezent rata cezarienelor este mai mare ca niciodata, nu numai la noi in tara, ci si la nivel mondial, in tarile dezvoltate, multumita progreselor facute de medicina, rata mortalitatii la nastere atinge un minim istoric. Departe de noi gandul, asadar, de a contesta beneficiile pe care obstetrica moderna le aduce in aceasta sfera.
Dupa cum poti descoperi, insa, in articolul nostru legat de modul in care hormonii dirijeaza atent travaliul si nasterea, in cazul in care se doreste cresterea numarului de nasteri vaginale netraumatizante si cu o rata cat mai redusa de insucces (tradus prin efectuarea cezarienei de urgenta), este important ca gravida sa beneficieze de un mediu cat mai linistit in care sa se desfasoare aceste procese.
Toate manevrele medicale efectuate, in prezent, preventiv, ca parte a protocolului medical, ca si diversele medicamente care se folosesc pentru a interveni intr-un proces atent reglat de catre Mama Natura timp de milioane de ani, pot avea si efecte secundare sau, cu alte cuvinte, vin la pachet cu o serie de dezavantaje.
Articolul de fata pledeaza in favoarea minimizarii interventiei medicale in timpul nasterilor, cu exceptia acelor situatii in care lucrurile impun cu adevarat luarea unor masuri energice pentru salvarea vietilor mamei si/sau a bebelusului.
Efecte ale inductiei si augmentarii travaliului
Inductia travaliului este o metoda din ce in ce mai frecvent utilizata, odata ce femeile au ajuns la termen, pentru a preveni acele situatii – rare, de altfel – in care fatul petrece prea mult timp in uter. Alteori, dorinta mamei de a fi asistata de un anumit medic la nastere, o face sa accepte sa i se induca nasterea intr-o zi anume, in care respectivul este, de pilda, de garda, sau inainte ca acesta sa plece in concediu, si asa mai departe.
Augmentarea travaliului consta intr-o serie de proceduri medicale menite sa intensifice artificial contractiile de nastere, in ideea ca asta ar putea determina nasterea mai rapida a bebelusului.
Din pacate, nu exista in Romania statistici de acest tip, disponibile pentru publicul larg, asa ca vom apela la cele provenite din alte colturi ale lumii moderne: in Australia, aproximativ 26% dintre nasteri sunt induse, si inca 19% sunt supuse augmentarii, fie prin ruperea membranelor, fie prin administrarea de Pitocin, cea mai cunoscuta forma de oxitocina sintetica. In SUA, nu mai putin de 53% dintre gravide au recunoscut ca li s-a administrat oxitocina in timpul travaliului.
Din pacate, oxitocina sintetica nu are efecte identice cu cele ale oxitocinei naturale, probabil si din cauza modului in care este administrata, caci perfuzorul nu poate avea precizia de a mentine echilibrul fin dintre oxitocina si endorfine, asa cum o face corpul uman. In plus, varianta sintetica este injectata in flux continuu, in timp ce hormonul natural are o eliberare de tip pulsatil.
Rezultatul acestei interventii se concretizeaza, de multe ori, in contractii foarte intense si dureri foarte puternice, care uneori ajung sa se suprapuna, nelasandu-i mamei timp nici sa respire, nici sa se odihneasca. In plus, de multe ori oxitocina sintetica determina cresterea tonusului uterin, ceea ce il priveaza pe bebelus de oxigen, inducand o stare de stres fetal care, daca se prelungeste, impune interventie medicala.
In cazurile cele mai grave, administrarea de oxitocina sintetica poate determina necesitatea cezarienei de urgenta, si au fost inregistrate si cazuri de ruptura uterina.
Pentru ca oxitocina sintetica nu reuseste sa traverseze bariera hemato-encefalica, ea nu va avea efectele pe are le are hormonul iubirii. Mai mult decat atat, s-a demonstrat ca ea nu are aceleasi efecte nici la nivelul peretelui uterin, cazurile de hemoragie post-partum puternica fiind mai numeroase in cazul administrarii de Pitocin.
Receptorii pentru oxitocina ai uterului sunt blocati de Pitocin, astfel ca peretele uterin isi pierde sensibilitatea naturala fata de hormonul sintetizat de organism, care este, astfel, “inactivat”, desi varianta sintetica nu ii suplineste complet functiile.
Ba, Michel Odent merge chiar mai departe, lansand ipoteza prin care afirma ca bebelusul, prin declansarea propriei sale nasteri, isi auto-regleaza capacitatea de sinteza de oxitocina, ceea ce ii influenteaza pe termen lung abilitatea de a secreta hormonul iubirii, de a se iubi pe sine si de a-i iubi pe cei din jurul sau.
Analgezicele opiacee
Desi la nivel mondial se remarca o reducere a utilizarii acestui tip de analgezie la nastere, din ce in ce mai multe femei optand pentru epidurale, ea ramane inca folosita in spitale. Utila in cazurile in care propria secretie de beta-endorfine a gravidei se mentine, din motive greu de explicat, la o scara redusa, aceasta practica are si efecte mai putin imbucuratoare, caci ea aduce cu sine o blocare a sistemului de sinteza propriu al endorfinelor.
Consecinta este ca gravida va solicita o analgezie mai puternica, ceea ce va determina o incetinire a travaliului, cauzata de inhibarea secretiei de oxitocina.
O intrebare la care nimeni nu poate, inca, sa raspunda, este care sunt consecintele psihologice ale scaderii concentratiei acestor hormoni in sangele matern. Aceste beta-endorfine sunt considerate modul Naturii de a le face pe mame sa treaca mai usor peste durerile nasterii, generand o stare de euforie si de placere care determina “uitarea” atat de celebra deja, care ne face sa ne mai dorim inca un bebelus.
Cum reactioneaza, asadar, corpul uman privat de beta-endorfinele naturale, in fata unui proces pe care media il prezinta ca traumatizant, este greu de prevazut.
Exista studii initiale si cercetari in desfasurare, care conduc la concluzii ingrijoratoare, cum ar fi, de pilda, ca expunerea intrauterina la opiacee sintetice creste de pana la 4.7 ori riscul de dezvoltare a unei dependente de astfel de substante mai tarziu, in viata de adult.
Alte studii, efectuate la animale, au aratat ca opiaceele pot influenta modul de dezvoltare a substantei nervoase, dezvoltare care este extrem de rapida in aceasta perioada. Din motive usor de imaginat, testarea subiectilor umani nu este neaparat posibila.
Anestezia / analgezia epidurala
Usurarea durerilor in acest caz se obtine prin montarea unui cateter la nivelul coloanei vertebrale, prin care se administreaza derivati de cocaina sau analgezice opiacee. Cand se apeleaza la epidurala, se intervine automat si in secretia naturala de beta-endorfine si, implicit, in dobandirea acelei stari alterate de constiinta, caracteristica nasterilor cu interventie medicala minima.
Epidurala amorteste inclusiv acei receptori aflati in peretele vaginului, care semnalizeaza creierului momentul in care testurile sunt intinse; consecinta este ca organismul nu mai stie cand ar trebui sa elibereze cea mai puternica pulsatie de oxitocina, cea care ar trebui sa declanseze reflexul de ejectie si expulzia rapida a bebelusului.
In consecinta, gravida trebuie sa depuna ea insasi efortul de a impinge bebelusul catre exterior, cel mai adesea impotriva fortei gravitatiei; rezultatul este demonstrat de catre statistici, care arata o crestere a numarului de cazuri in care devine necesara folosirea forcepsului.
Epidurala pare sa diminueze, de asemenea, secretia unui alt hormon, cunoscut ca prostaglandina F2 alfa; rolul sau este de a creste contractilitatea uterului in perioada travaliului. In cazul nasterilor cu epidurala, durata medie a travaliului creste de la 4.7, la 7.8 ore.
Exista un studiu efectuat la oi, care a demonstrat ca femelele care au nascut cu epidurala au inceput sa manifeste interes fata de mielul nou-nascut mult mai tarziu decat o face specia in mod normal, 7 din 8 oi fiind absolut indiferente fata de produsul de conceptie pentru macar 30 minute dupa fatare.
Asta le-a dat cercetatorilor o idee; aplicarea unui studiu statistic a aratat ca, la oameni, femeile care nasc cu epidurala petrec, pe perioada spitalizarii, un interval de timp mai mic cu bebelusul, acesta fiind invers proportional cu doza de analgezic primita in faza a doua a travaliului.
Aceleasi mame sustin, la o luna dupa nastere, ca bebelusii lor sunt dificili, intr-o proportie mai mare decat femeile care nasc fara ajutorul epiduralei.
Banuiala cercetatorilor este ca toate aceste interventii produc o schimbare subtila a echilibrului hormonal, ceea ce poate avea rezultate la fel de discrete, dar care totusi nu pot fi negate, avand in vedere observatiile statistice facute de-a lungul timpului.
Nu este vorba ca ele i-ar face rau mamei sau bebelusului, ci ca poate acest strop in plus de confort vine cu un pret: nasterea va decurge in conditii sub-optimale, iar riscul de a se ajunge la alte manevre medicale, de tipul forcepsului sau a cezarienei, creste.
In ceea ce priveste efectele epiduralei asupra alaptarii, ele nu sunt inca suficient studiate, desi e recunoscut faptul ca bebelusii care au fost adusi pe lume cu acest tip de analgezie, manifesta un reflex de supt inferior celorlalti si un interes mai redus fata de alaptare.
Cezariana
Efectuata in anumite situatii, operatia de cezariana salveaza vieti. Din pacate, insa, procentul de cezariene necesare este mult sub frecventa raportata in prezent, care variaza, in tarile dezvoltate, intre 25 si 30%. De multe ori, cezarienele sunt programate, asadar se desfasoara “la rece”, inainte de momentul in care s-ar declansa travaliul.
Asadar, nimic din toata furtuna hormonala mentionata nu apuca sa se declanseze. Adesea, mama si bebelusul sunt despartiti imediat dupa nastere, alaptarea este initiata mult mai tarziu, si ambii vor fi afectati de medicamentele folosite in timpul operatiei si dupa.
Un studiu efectuat de psihologii australieni, pe un lot de 242 de femei intervievate in ultimele saptamani de sarcina si, mai apoi, dupa nastere, a relevat ca cele aproximativ 50% care au nascut spontan si fara sa fie nevoie de interventii radicale, au experimentat, ulterior, o crestere a gradului de respect fata de propria persoana, si o stare de spirit buna; cele aproximativ 25% care au nascut natural, dar in cazul carora a fost nevoie de utilizarea forcepsului, sau la care s-a ajuns la cezariana de urgenta, au experimentat acelasi nivel al celor doi parametri, in timp ce cele 25% care au optat pentru cezariana, au avut un nivel inferior de incredere si buna dispozitie, comparativ cu prima categorie.
Un alt studiu a comparat nivelul de prolactina in ziua 2 dupa nastere, la femeile care au nascut vaginal si cele ai caror copii au venit pe lume prin cezariana. In grupul cu cezariana, prolactina nu s-a ridicat la concentratiile estimate, iar pulsurile de oxitocina au fost reduse sau absente. Primul supt a avut loc, in medie, la 75 minute dupa nasterea vaginala, si la 240 minute dupa nasterea prin cezariana.
Pe de alta parte, exista studii care demonstreaza ca punerea frecventa a bebelusului la san suplineste, in primele zile de dupa nastere, balanta hormonala atat de puternic modificata.
Exista, de asemenea, legaturi stranse intre alaptare si sanatatea pe termen lung, atat la mama, cat si la bebelus. In cazul femeilor, alaptarea reduce riscul de cancer de san si de osteporoza, in timp ce pentru copil, scade riscul de diabet si obezitate.
Separarea prematura a bebelusului de mama
Chiar si in cele mai moderne spitale, in care se respecta ora magica, rareori se intampla ca bebelusul sa fie nedespartit de mama in primele 1-2 ore dupa venirea sa pe lume. Totusi, studiile au demonstrat ca natura a rezervat lucruri speciale chiar si pentru acest moment; instinctiv, majoritatea mamelor isi adapostesc bebelusul in dreptul sanului stang, acolo unde el ramane linistit, simtind mirosul mamei si bataile inimii sale, ceea ce activeaza o cascada de emotii in interiorul ambelor fiinte.
Instinctul matern se trezeste in aceste momente, femeia stie sa comunice cu bebelusul la nivel intuitiv, chiar daca sutele de manuale despre aceste clipe incearca sa ii “adoarma” instinctul.
S-a observat ca, separat de mama, nou-nascutul plange pentru un timp scurt, dupa care adoarme, epuizat, singur si abandonat. Iar daca te intrebi daca nu cumva este o descriere prea pretentioasa a ceea ce poate simti un pui de om abia venit pe lume, ei bine, nu: hormonal, in aceste clipe in care pe bebelus instinctul pare sa il fi mintit, se produce o eliberare in cascada de adrenalina si noradrenalina, hormoni de stres care ilustreaza perfect starea pe care o are el, chiar daca nu stie sa o defineasca in cuvinte.
Profesorul olandez in obstetrica G. Kloosterman sustine ca “Travaliul spontan la o femeie sanatoasa este un eveniment marcat de numeroase procese atat de complicate si de perfect acordate, incat orice interferenta nu face decat sa determine devierea de la situatia optim posibila.”, si probabil ca aceasta remarca spune mai mult decat orice alte explicatii, despre cat de important este ca nu numai femeia sa aiba incredere in corpul ei, ci si lumea medicala sa isi schimbe, treptat, abordarea.
Nu exista inca o lista definitiv stabilita, cu cele mai bune carti despre sarcina care sa trateze aceste subiecte delicate, insa mai multe despre ele, plus numeroase referinte bibliografice legate de subiectele abordate in cuprinsul acestui articol, poti gasi la https://www.bellybelly.com.au/birth/ecstatic-birth-natures-hormonal-blueprint-for-labor/
